Mai este cineva sănătos la cap în țara asta?

Parcă am înnebunit toți odată cu pandemia asta. Cum mergeam noi, așa, la serviciu, cum ne înghesuiam la „specială”, cum ne mai duceam la o terasă cu băieții, unii ne înghesuiam în cluburile de fițe – dom’le!, a venit brusc peste noi covidul-19 și am luat-o razna. Toți. Și noi, prostovanii, dar și ei, mahării pe care i-am votat să ne încalece timp de patru ani.

Dintr-o dată, noi, românii, care ieșiserăm din chingile dictaturii securisto-comuniste, am prins din nou drag de statul polițienesc, de pulanele milițienilor și de limbajul lor „academic”. Când Iliescu îi zicea unui fotoreporter „măi, animalule!”, a sărit în aer toată societatea, dar acum, când patru polițiști omoară un om în gara din Pitești, călcându-l pe gât, ascultăm nepăsători explicația că „așa e procedura”!

Când deschidem radioul, ni se pare normal ca saltimbancul Cristian Tudor Popescu, cel care-i lăuda pe mineri în iunie 1990, să spună că polițiștii este necesar să facă razii în restaurante și să ne verifice la vaccin.

Dacă deschidem televizorul, îl auzim pe Klaus Iohannis că „suntem pe fază”, dându-i în vileag pe spionii noștri de la granița Rusiei cu Ucraina. Și-l vedem tot pe el, care este prieten cu tăietorii de păduri de la Schweighofer, cum plantează copăcei la Dăbuleni! Și tot el, președintele, care se filmează la schi, purtând un costum de câteva mii de euro, cumpărat din fondurile serviciului secret al armatei!

Dacă ieșim în stradă, îl vedem pe Mihai Șora, la 104 ani, cum protestează față de PSD, el care s-a milogit de Ana Pauker să-l lase să lucreze pentru PCR.

Dacă pe ecran apărea Florin Cîțu, depresia era gata! Printre bolboroselile pe care nici el nu le deslușește, auzeam că avem cea mai mare creștere economică, dar nu avem bani pentru pensiile bătrânilor sau pentru alocațiile copiilor. Acolo, în bula lui, el se crede frumos și deștept, dar ne vede pe noi ca pe niște proști. Și chiar are dreptate, din moment ce l-am suportat și l-am acceptat în fruntea guvernului!

Orban, Gorgiu, Țurcanca, Barna, Bulai, Chichirău, Clotilda, Mucușor – iată tot atâtea motive să ne demascăm și să recunoaștem că nu suntem cu toate țiglele pe casă.

E o vorbă, însă: avem conducătorii pe care-i merităm, căci ei sunt dintre noi, deci ca noi. Așadar, nici ei nu au toate țiglele pe casă, din moment ce sunt și ei cum suntem noi!

Și, atunci, ce s-o mai dăm la întors: boala noastră nu este coronavirusul, ci ceva mult mai grav, care nu are leac. Nu știu cum să-i zic, pentru că numele bolii ne-ar jigni pe toți, prostime sau conducători. Dar știți voi mai bine cum se cheamă, că doar e și boala voastră!

Singura întrebare care se pune este asta: mai este cineva sănătos la cap în țara noastră?

P.S. Tocmai când mă întrebam de ce suntem atât de fascinați de prostia noastră, mi-am amintit de o vorbă a lui Umberto Eco, care scria undeva: „Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența, inteligența are limitele ei, prostia nu”. Infinitul ăsta al prostiei mă înspăimântă.

Autor: Ion Spânu

Citiți și:
Covid a dus la o psihoză delirantă: oamenii au devenit opaci la orice gândire rațională
Operațiunea covid a scos la iveală cine controlează lumea
Cultul Covid (I)

yogaesoteric
18 decembrie 2021