Manevre ilegale și minciuni ale autorităților române, în încercarea disperată de a-l aduce pe Gregorian Bivolaru după gratii

Mass-media, care se autointitulează „câinele de pază al democrației” s-a dovedit a nu fi decât o hienă avidă de scandal. Un scandal pe care chiar ea, mass-media, l-a creat

de George Preda
 
În februarie 2016, după un imens circ mediatic generat de nominalizarea a lui Gregorian Bivolaru pe lista infractorilor căutați de Europol, Gregorian Bivolaru a fost reținut la Paris de Poliția franceză. Circul mediatic nu a făcut decât să acopere o serie de abuzuri grosolane ale autorităților române, începând chiar cu nominalizarea lui Gregorian Bivolaru pe lista Europol, care a fost ilegală și abuzivă.

Acest precedent periculos ne pune serios pe gânduri: de acum înainte, nu o să ne mirăm dacă orice cetățean român este dat în urmărire generală prin Europol pentru fapte pe care nu le-a comis (în cazul lui Gregorian Bivolaru este chiar și mai grav, pentru că mandatul de arestare pe numele lui a invocat și fapte pentru care el a fost achitat definitiv în instanță).

Remarcăm că autoritățile române au recurs din nou la o serie de manevre ilegale (așa cum au făcut în cazul lui Gregorian Bivolaru și în 1984, și în 1989, și în 2004) numai ca să îl aducă după gratii pe un cetățean care nu a încălcat legea!

Dacă Gregorian Bivolaru ar fi fost cu adevărat vinovat de vreo gravă infracțiune, nu ar fi fost nicio problemă ca el să fie acuzat și arestat în limitele legii. Lunga serie de nedreptăți și încălcări ale legii – din partea autorităților – pentru a obține un mandat și o condamnare pentru Gregorian Bivolaru nu arată decât că Gregorian Bivolaru nu este nicidecum atât de vinovat precum încearcă mass-media să ne convingă.

Ceea ce s-a petrecut în februarie 2016 seamănă incredibil de mult cu strategia aplicată în 2004 pentru închiderea abuzivă a lui Gregorian Bivolaru. În 2004 s-a difuzat pe toate canalele media știrea FALSĂ că există un mandat de arestare pe numele lui Gregorian Bivolaru și, abia după ce el a fost arestat ilegal (fără să existe un mandat de arestare pe numele lui), s-a încercat fabricarea unor acuzații pentru emiterea unui mandat.

Acest scenariu de coșmar, care ar trebui să fie imposibil într-un stat de drept, a fost pus în practică cu concursul presei. Jurnaliștii ȘTIAU că nu există un mandat de arestare, când au difuzat știrea.

Acum, în februarie 2016, același scenariu a fost adus la o scară mult mai mare, tot cu concursul presei. De data aceasta, autoritățile române au ieșit chiar și mai mult din limitele legii pentru a-și îndeplini obsesia de a-l aresta pe Gregorian Bivolaru.

În 2016, IGP a cerut includerea lui Gregorian Bivolaru pe lista „Most Wanted” a noului site Europol pentru infracțiuni pe care el nu le-a comis niciodată. Gregorian Bivolaru a fost condamnat abuziv pentru „act sexual cu un minor” (în realitate, o minoră) în condițiile în care nu există victimă a acestei infracțiuni, dar statul român l-a trecut pe lista Europol pentru infracțiuni precum „trafic de minori” și „pornografie infantilă”, infracțiuni cu mult mai grave.

Dintre acestea, infracțiunea de „trafic de minori” apărea pe lista acuzațiilor pentru care el a fost achitat, iar „pornografia infantilă” este o acuzație cu totul nouă, care nu a mai apărut nici în dosare, dar nici măcar în presă! Pentru a acoperi această nedreptate cutremurătoare, autoritățile au recurs din nou la presă, care a difuzat la comandă materiale de propagandă împotriva lui Gregorian Bivolaru, prezentându-l ca „cel mai periculos infractor din Europa”.

Mass-media a prezentat cu mare tam-tam nominalizarea lui Gregorian Bivolaru pe site-ul Europol ca pe o dovadă a faptului că el este un „criminal periculos” care ar fi comis chipurile nenumărate „crime sexuale” (nu știm ce înseamnă asta), în loc să remarce de la bun început că acea nominalizare, făcută de autoritățile române, nu avea nici în clin nici în mânecă cu motivele pentru care Gregorian Bivolaru a fost condamnat în instanță.

Nu ne așteptam ca presa să semnaleze paradoxul juridic al condamnării în condițiile în care nu există victimă, dar ar fi putut măcar să fie consecventă cu acuzațiile vehiculate anterior și nu să escaladeze aceste acuzații pe baza nominalizării ilegale a lui Gregorian Bivolaru pe site-ul Europol.

Ceea ce au făcut autoritățile române (cu concursul presei) e cam așa ceva: să zicem că cineva a călătorit fără bilet de tramvai și a fost prins de controlori. El a plătit amenda și a plecat acasă. După un timp, respectivul este dat în urmărire generală spunându-se că ar fi deturnat tramvaiul și i-ar fi jefuit pe toți călătorii din tramvai. Pentru justificarea acestei acuzații aberante se aduce ca dovadă chitanța pentru acea amendă (care, evident, nu dovedește acuzația, dar este prezentată ca și cum ar dovedi ca omul în cauză a deturnat tramvaiul și i-a jefuit pe călători).

Și ca să nu existe niciun dubiu, acuzațiile aberante ar fi trâmbițate pe toate canalele mass-media, ca și cum ar fi fost dovedite cu martori, chiar dacă martorii spun în direct la televizor că au asistat la momentul când „infractorul” a plătit amenda și a coborât din tramvai.

Ne întoarcem la aceeași întrebare: de ce a fost nevoie să se aducă în discuție alte infracțiuni pentru emiterea unui mandat de urmărire? Dacă ar fi atât de gravă fapta pe care se presupune că a săvârșit-o Gregorian Bivolaru (pretext pentru care a fost condamnat abuziv la șase ani închisoare, în condițiile în care nu există victimă), suntem siguri că ar fi fost dat în urmărire pentru acea infracțiune pe care chipurile a comis-o (deși nici asta nu este adevărat) și nu ar mai fi fost nevoie să se inventeze alte acuzații noi.

Scenariul se repetă. În 2004, după 16 percheziții violente într-o acțiune la care au participat 300 de jandarmi și procurori, presa a vehiculat acuzații foarte grave la adresa yoghinilor: trafic de droguri, trafic de arme, prostituție etc. De câte ori venea vorba despre lipsa dovezilor pentru a anumită acuzație, se trecea cu nonșalanță la alte acuzații, chiar și mai grotești, precum aceea că este vorba de o organizație paramilitară. Tot fără dovezi.

Acum, în 2016, mass-media ne-a bombardat cu știri conform cărora Gregorian Bivolaru s-ar face vinovat de nenumărate „crime sexuale”. Afirmații foarte generale, nedovedite de nimic, dar pipărate cu cuvinte insultătoare și în mod grotesc acuzatoare, au încercat să ne convingă că Gregorian Bivolaru chiar ar merita să fie adus după gratii.

Singurul lucru care a lipsit în acest cor acuzator au fost dovezile pentru oricare dintre acuzații, inclusiv pentru aceste noi ALTE ACUZAȚII decât cele din instanță.

Acestea sunt doar câteva dintre minciunile sfruntate și abuzurile la care au recurs autoritățile române pentru a-l aduce pe un om nevinovat după gratii. Și în loc ca mass-media să semnaleze gravele încălcări ale legii din partea autorităților, ea preferă să le acopere, împroșcând cu noroi pe acela care este victima acestor nedreptăți cutremurătoare.

Contribuția presei la hăituirea violentă și ilegală a lui Gregorian Bivolaru de către statul român este mai mult decât complicitate. Presa se face totodată vinovată de instigare, dezinformare și inducere în eroare a publicului.

Tocmai de aceea, Curtea Supremă de Justiție din Suedia i-a acordat azil politic lui Gregorian Bivolaru: pentru că toată campania de linșaj mediatic împotriva lui se împletește cu abuzurile organelor de anchetă și asta face imposibil ca el să aibă parte de un proces corect în România.

Merită să ne întrebăm: dacă Gregorian Bivolaru ar fi fost cu adevărat un infractor, ar fi fost nevoie ca autoritățile să facă atâtea „scamatorii”, declarații mincinoase, manevre ilegale și nedreptăți strigătoare la cer pentru a-l prinde?

Sperăm ca și jurnaliștii să își pună cât mai curând această întrebare și să înceteze să mai acopere abuzurile și nedreptățile autorităților, în speranța că România ar putea deveni, cândva în viitor, un stat de drept. Pentru că într-un stat de drept autoritățile sunt cele responsabile de respectarea legii și a drepturilor cetățenești, pe când în România de azi, autoritățile statului dau tonul la încălcarea legii și violarea drepturilor civice fundamentale.

Citiți și:
Gregorian Bivolaru arestat… din nou. Abuzurile împotriva sa îmbracă forme stranii și grotești (I)
Un abuz de proporţii al Poliţiei române este pe cale să facă de ruşine România în faţa întregii Uniuni Europene
Despre yoghiștii lui Bivolaru, pentru Mihai Gâdea și Antena 3
 

yogaesoteric
15 martie 2016