Manevrele detractorilor MISA au ieşit din nou la iveală
Două discuţii cu producătorul filmelor Erotic Art fac lumină asupra scandalului filmelor porno întreţinut de ziarul Gardianul
de Maria Nicola
Motto: „Când ai eliminat imposibilul, tot ceea ce rămâne, oricât de improbabil ar părea, trebuie să fie adevărul.” – Sir Arthur Conan Doyle, prin „gura” celebrului său personaj, detectivul Sherlock Holmes
[Notă: În finalul acestui articol vă punem la dispoziţie înregistrările discuţiilor în original şi traducerea lor în limba română.]
Cu intenţia de a clarifica un subiect foarte controversat, vă punem la dispoziţie nişte probe zdrobitoare care demască manevrele pe care le fac cei care orchestrează campania împotriva şcolii de yoga MISA. Vă amintiţi probabil scandalul aşa-ziselor „filme porno” care în mod aberant erau atribuite MISA, de către ziarul Gardianul. Acest ziar de propagandă masonică a devenit portavocea site-ului anti-misa, care la rândul său este întreţinut şi alimentat de serviciile secrete române, cu concursul mai mult sau mai puţin inconştient al unor foşti cursanţi yoga.
Scandalul în sine nu este nou în campania de presă anti-MISA, dar ziarul Gardianul l-a adus la dimensiuni groteşti. În esenţă, este vorba de existenţa unor filme erotice în care protagonişti sunt unele persoane (de exemplu, Mihai Stoian) care sunt şi cursanţi yoga în cadrul MISA. În ultima vreme se repetă obsesiv în presă scandaluri de acest gen, în care diferite persoane sunt discreditate prin intermediul publicităţii făcute pe internet a anumitor scene intime. Totuşi, remarcăm că niciodată instituţia la care lucrează respectivele persoane sau şcoala pe care o urmează nu este condamnată. Desigur, ca întotdeauna când vine vorba de MISA, lucrurile sunt complet răsturnate şi sunt folosite pentru discreditarea şcolii de yoga. Aşa că s-a ajuns la un tam-tam sforăitor, în care s-a căutat nu doar să se asmută opinia publică împotriva yoghinilor, ci şi să fie discreditaţi unii cursanţi pentru a-i determina să se ridice la rândul lor împotriva şcolii sau chiar s-a încercat crearea unui conflict cu Biserica Ortodoxă Română.
În esenţă, este vorba de nişte fapte foarte simple: unii reprezentanţi ai studioului artistic Sophrozin au pus bazele unui proiect care vizează transmiterea ideilor de sexualitate spiritualizantă şi eros transfigurator, prin intermediul unor filme de profil (care să promoveze continenţa sexuală) şi al unor spectacole artistice. Demersul este, veţi recunoaşte, pozitiv şi stringent necesar în societatea contemporană în care se ridică în slăvi sexul dezumanizant, „sportiv”, lipsit de iubire şi tocmai de aceea degradant şi viciat. În cadrul acestui proiect, au fost realizate trei filme erotice, iar toate persoanele implicate în realizarea acestora au participat în deplină cunoştinţă de cauză, pe bază de contract. Firma care a făcut filmele, Erotic Art, a negociat cu un producător danez (Barny Nygaard) pentru distribuirea acestor filme în străinătate, iar singurul care a negociat din partea grupului Sophrozin (respectiv firmei Erotic Art) cu acest producător a fost Mihai Stoian.
Înainte de a trece mai departe, este important să subliniem acest aspect: propaganda mediatică a urmărit să întreţină voit confuzia MISA-Sophrozin şi Sophrozin-MISA pentru a crea o anumită impresie eronată în mintea oamenilor. MISA este o şcoală de yoga, iar Sophrozin este un studio artistic şi deopotrivă un grup preocupat de promovarea valorilor artei iniţiatice. Acţiunile MISA nu pot fi atribuite grupului Sophrozin şi reciproc, acţiunile grupului Sophrozin nu pot fi atribuite şcolii de yoga MISA. Faptul că marea majoritate a celor de la Sophrozin sunt şi cursanţi yoga nu schimbă acest lucru. Dacă ne gândim un pic, este ca şi cum am atribui unei Universităţi faptele tuturor studenţilor săi pe care ei le realizează în viaţa lor particulară. Este vorba de nişte lucruri care în realitate sunt complet distincte. Activitatea yoghinilor în cadrul şcolii de yoga ţine numai de practica yoga şi aceştia sunt perfect liberi să facă orice alegeri doresc în viaţa lor individuală, pe propria lor responsabilitate. Acest lucru este valabil inclusiv pentru instructorii de yoga.
Revenind la subiectul filmelor erotice, lucrurile ar putea fi rezumate foarte simplu: firma Erotic Art a făcut trei filme erotice pe care le-a vândut producătorului danez, iar acesta le-a comercializat. Suma pe care au fost vândute filmele este derizorie: aproximativ 5000 de euro (40.000 de coroane daneze) per total. Deci evident că ceea ce interesa nu era nicidecum câştigul material, ci aşa cum vă veţi convinge din discuţiile lui Mihai Stoian cu producătorul filmelor, promovarea unui anumit tip de eros sacralizat şi transfigurator. Chiar şi în situaţia aceasta ziarele din România s-au aruncat să afirme că la MISA „se face pornografie” sau că MISA este „un imperiu al pornografiei”, vorbind despre „milioanele de euro” câştigate de pe urma acestor filme.
Ca şi în alte ocazii în care ne-am confruntat cu astfel de calomnii absolut aberante, vom soluţiona dilema tranşant: vom face un pariu pe 1 milion de euro cu toţi aceia care cred că pot să demonstreze că cineva din MISA a luat măcar 0,5% din aceste filme. Noi nu avem această sumă de bani, dar suntem perfect siguri că nimeni din MISA nu a beneficiat financiar nici măcar 0,5% din aceste filme erotice (0,5% din 40.000 de coroane daneze însemnând aproximativ 25 de euro). Am mai aplicat şi anterior acest procedeu al pariului şi el a închis de fiecare dată gura detractorilor noştri, care ştiindu-se în minciună, nu au avut curajul să accepte respectivul pariu.
Totuşi, situaţia este mult mai complicată. Fără a vă purta prin toate meandrele dezlegării acestor complicaţii (vă recomandăm să citiţi cele două două transcrieri şi chiar să ascultaţi înregistrările originale) iată, pe scurt, care sunt faptele, aşa cum au ieşit ele, în cele din urmă, la iveală.
La percheziţiile din martie 2004, au fost confiscate atât de la sediul Sophrozin cât şi din alte locaţii ale yoghinilor o mulţime de materiale cu caracter confidenţial, strict personal şi intim, care nu erau nicidecum destinate publicului. Multe dintre acestea lucruri (fotografii, imagini filmate, jurnale intime) au fost regăsite în campania de presă anti-MISA, căutând să genereze o dimensiune scandaloasă şi cât mai multă publicitate negativă. Totuşi cel mai grav aspect este că multe materiale video, realizate în scop privat, nu au fost niciodată returnate, ba mai mult, ele au fost mixate şi vândute de o persoană deocamdată neidentificată, producătorului danez care comercializase firmele Erotic Art, ca şi cum ar veni din partea aceleiaşi firme şi ar fi destinate vânzării publice ca filme erotice. Ceea ce nu ştiau însă cei care au încercat această manevră este faptul că firma Erotic Art fusese deja desfiinţată atunci când s-a făcut această „afacere” – falsul în acte reiese şi din înregistrările pe care vi le oferim. Deci, mai multe persoane care niciodată nu şi-au dorit aceasta, s-au pomenit peste noapte, fără să ştie şi mai ales fără să dorească, protagonistele unor filme erotice comercializate în Occident. Povestea nu se opreşte aici: filmele au fost postate pe Internet şi au devenit accesibile publicului larg în România, iar persoanele respective au fost contactate de „anonimi binevoitori” care le-au spus cum „s-a folosit MISA de imaginile lor pentru a produce filme porno”, sugerându-le totodată să se întoarcă împotriva şcolii de yoga. Desigur, în unele cazuri individuale acest scandal a atins chiar dimensiuni dramatice, dar puţin le pasă celor care au pus la cale o manevră atât de elaborată şi mârşavă. Informat despre aceste aspecte, producătorul filmelor s-a oferit să le scoată imedita de pe piaţă, datorită prejudiciilor imense aduse unor persoane private, dar şi imaginii şcolii româneşti de yoga şi nedorind să fie implicat în astfel de manevre abjecte şi ilegale.
Pare greu de crezut? Să ne gândim un pic. Materialele confiscate la percheziţii sunt montate destul de grosolan şi puse la dispoziţie producătorului danez contra sumei de 40.000 kr. Ele vor sta la baza altor trei filme erotice, despre care presa va scrie că sunt făcute de MISA, deşi ele provin din materialele private confiscate la percheziţii.
Nimeni de la Sophrozin nu a avut idee de acest al doilea contract, de altfel la momentul încheierii lui, firma respectivă, Erotic Art, fusese desfiinţată. Producătorul este cel care dă forma finală acestor înregistrări, adăugând logo-ul companiei Erotic Art şi punând în vânzare filmele. Acestea sunt imediat cumpărate de cei care au pus la cale manevra şi aduse în ţară, respectiv postate pe Internet. În final, se aruncă totul în cârca MISA care, zice-se, şi-ar exploata în acest mod cursanţii pentru a construi un imperiu financiar. Este aceeaşi stratagemă a hoţului care este primul care strigă „prindeţi hoţul!”
Discuţiile ataşate vă vor convinge că acest scenariu pus la cale de serviciile secrete, oricât de neverosimil pare, este cel mai plauzibil. El este chiar adevărat. Şi aceasta pentru că noi ştim că alternativa este imposibilă. Astfel că nu ne rămâne decât să demascăm cu mult umor aceste manevre abile şi mârşave, dar fără nicio şansă de succes. Rolul jucat de serviciile secrete în campania împotriva MISA a răzbătut deseori din presă şi, mai nou, se pare că şi serviciile secrete daneze şi-au adus contribuţia la atacurile împotriva şcolii NATHA. Noi avem totuşi convingerea că adevărul va învinge întotdeauna, fiind arma cea mai teribilă.
Vă invităm să vă convingeţi voi înşivă citind următoarele transcrieri:
Transcrierea primei discuţii cu producătorul filmelor
Transcrierea celei de-a doua discuţii cu producătorul filmelor
Şi ascultând fişierele audio originale:
Prima discuţie:
/mp3/discutiiB/24.10.2007.WAV
A doua discuţie:
/mp3/discutiiB/Voice004.wav
Notă: Reproducerea (integrală sau parţială) a acestui articol în alte publicaţii este permisă numai cu acordul scris al redacţiei yogaesoteric şi fără a aduce niciun fel de modificări textului original.
yogaesoteric
octombrie 2008