Manipularea mediatică neîncetată: «Adevăratele bătălii se poartă acum chiar în mințile oamenilor» pentru a da impresia unei «democrații»

 

A spus-o Teodor Meleșcanu, ministrul demisionar de la Externe, care într-o alocuţiune rostită la Forumul pentru diplomaţie publică la Universitatea „Babeș-Bolyai” declara:
„Diplomaţia publică este un produs al societăţilor democratice, deschise, unde se pot folosi astfel de instrumente, şi o parte din timp ne-am legănat cu ideea că această posibilitate pe care o are România ca o ţară democratică, deschisă, să fie un teren mai fertil pentru diplomaţia publică. Nu am apucat să încetăţenim aceste modalităţi de lucru pentru că ne-am trezit cu teme cum ar fi războiul hibrid în care libertatea presei de la noi, din păcate, este într-adevăr un mare avantaj, dar reprezintă şi o mare vulnerabilitate. De aceea, comunicarea strategică devine din ce în ce mai importantă. Este evident că noi, în România, nu putem să determinăm presa să spună ceea ce vrem noi, în timp ce în alte societăţi autoritare presa este unul dintre principalele instrumente care promovează veşti false, idei, şi care sunt o parte a ceea ce se întâmplă în lumea de astăzi în cadrul războiului hibrid. La ora actuală, principala problemă nu sunt armele, armamentele, bătălia adevărată acum este de a câştiga minţile oamenilor.”

Manipularea mediatică şi bătălia pentru a câştiga minţile oamenilor

Teodor Meleșcanu are dreptate – adevărata problemă, de când s-a implementat democraţia ca mod de conducere a societăţii, o reprezintă faptul că bătălia se duce pe acapararea minţilor oamenilor. Nu oricum, ci prin manipulare mediatică.

Şi oare cum altfel ar putea ajunge la conducerea ţării fel de fel de iresponsabili şi neisprăviţi decât prin manipulare – prin câştigarea bătăliei pentru minţile alegătorilor? Cum altfel ar fi putut să vă prostească un preşedinte pentru a domni în Țara Românească timp de 10 ani decât prin manipulare? Cum ar fi putut un alt preşedinte, provenind din altă sămânţă decât cea românească, să obţină voturile alegătorilor decât prin manipulare? Cum ar fi putut un şef de partid să decidă răsturnarea propriului guvern la doar 5 luni de la instalare după ce respectivul guvern era creditat cu cea mai mare creştere economică din UE?

Vi se pare că democraţia este o cale? Țara aceasta nu pare că se mai poate face bine cu ştampila de vot în mână. Stampila de vot este pusă nu pe cel care este cel mai capabil, ci pe cel care a reuşit să manipuleze oamenii mediatic şi politic mai eficient.

De ce nu mai este democraţia un model viabil în România

„Demos-kratos”, adică puterea poporului, este pusă în pericol în România. Şi nu atât de către guvernanții care emit în tăcere ordonanțe de urgență, „ca hoţii, noaptea”, ci chiar de realitatea în sine. Haideţi să vedem de ce actualmente democraţia nu mai este viabilă în România şi spre ce se tinde de fapt în societatea românească.

Democraţia – o simplă metodă de manipulare a maselor

În ’89 poporul şi-a dorit democraţie. I se părea că, dacă nu mai dictează Ceauşescu şi dacă nu mai exista comunismul, acum va avea puterea să îşi pună cei mai de seamă reprezentanţi în fruntea ţării. Rezultatele?
Ei bine, în ’90 poporul l-a ales pe… Iliescu, care zâmbea mult şi dădea din mână şi mai mult. Doar nu aveau să îl aleagă pe Raţiu, un „traficant de copii” şi un „traficant de droguri” care le spunea românilor „tâmpenii” precum: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru că tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”
Aşa că poporul a dat buzna la urne şi l-a votat în proporţie de peste 80% pe tovarăşul Iliescu. Democraţia funcţiona „perfect”.

În ’96 poporul se cam săturase de tovarăş şi a decis să acorde voturile lui Emil Constantinescu şi partidului răposatului Ion Diaconescu, PNŢCD. Aveau ei pregătiţi în culise „vreo 15.000 de specialişti”, cum se lăuda liderul partidului, care abia aşteptau să se apuce de treabă. Şi… s-au apucat. Au şters tot ce se putea şterge ca locuri de muncă, au privatizat ce mai era de privatizat, au tăiat tot ce se putea tăia şi au vândut tot ce se putea vinde… chiar dacă multe le-au vândut la preţ de fier vechi. Democraţia funcţiona „perfect”. Poporul avea „putere”.

În 2000, poporul, care strânsese cureaua până atunci de îi ieșiseră ochii din orbite, în aşteptarea celebrei „luminiţe de la capătul tunelului”, aşa cum le spunea Victor Ciorbea, premierul ţării într-o anumită perioadă, s-a decis să acorde voturile la alegeri lui Iliescu. Din nou. Doar nu era să le acorde „nebunului” de Vadim. „Nebunul” voia să îi execute cu mitraliera pe stadioane pe inamicii din interior ai ţării, pe corupţi, pe trădătorii de ţară şi alţii ca ei. Democraţia funcţiona „perfect”. Din nou… poporul deţinea „puterea”.

Între 2004 şi 2014 poporul l-a ales pentru două mandate pe Traian Băsescu. Omul care a năşit un întreg sistem care încă supravieţuieşte. „Binomul” este creaţia lui Băsescu. Corupţia din PDL a fost tolerată de Băsescu. Ţara a fost cotropită militar şi economic din cauza lui Băsescu. Democraţia a funcţionat „perfect” şi în acest caz. Poporul îşi exprima „puterea”.

În 2014 poporul a ales un etnic minoritar. Doar nu era să îl aleagă pe „arogantul ăla de Ponta”. Diaspora a pus umărul din plin şi astfel poporul a acordat prima poziţie în stat lui Iohannis, „preşedintele ghinion” al românilor. Doi ani de zile Iohannis a lâncezit. Nu la Cotroceni ci la Sibiu, acolo unde mergea de joi până marţi. Sau prin străinătățuri, prin Miami sau alte destinaţii calde. Uneori mai mergea şi pe la Bruxelles, dar doar ca să ne arate cum se poate face de râs un preşedinte de ţară pe care nu îl baga nimeni în seamă, nici măcar la pozele de grup. Alteori doar pentru a ne arăta cum se manifestă un preşedinte de ţară care nu este în stare să îşi care singur nici măcar paltonul, darămite să ţină o ţară întreagă pe umerii săi… Dar, aşa cum ne dăm seama, democraţia funcţiona „perfect”. Poporul îşi exprimase puterea.

Toate bune şi frumoase cu democraţia până când…

…poporul a îndrăznit să îşi manifeste indignarea pentru modul în care cuplul Iohannis – Cioloș conducea ţara. Primul, un preşedinte care nu era prezent nici măcar atunci când ţara ardea (la propriu), celălalt un premier tehnocrat. Votul de la alegerile parlamentare a fost unul acordat PSD, un partid care a format împreună cu ALDE coaliţia de guvernare. De această dată însă, sistemul s-a opus categoric şi a spus – Stop! Democraţia nu mai funcţionează în România!

După 27 de ani, sistemul a realizat că democraţia nu mai funcţionează în România şi atunci s-a decis să se opună rezultatului votului popular şi să scoată oamenii în stradă. De ce ACUM? De ce nu s-a opus în ’96? În 2000? În 2004? În 2009? În 2014?

Democraţia nu funcţionează, într-adevăr. Este o minciună. Poporul este manipulat pentru a fi liniştit că, indiferent ce se petrece, deţine puterea de a înlocui liderii ţării. Fals! Poporul este minţit că are puterea de a-i schimba, în realitate acesta votează tot membri ai clasei politice. Uneori îi votează pe unii, alteori pe ceilalţi. Dar întotdeauna va vota membri ai aceleiaşi clase politice!

Spre ce ne îndreptăm?

Spre o moarte abruptă a sistemului democratic ca şi soluţie pentru guvernarea României. Ne îndreptăm spre autocraţie, una îmbrăcată în haine democratice, precum un lup în blană de oaie.

Autocraţia va presupune luarea deciziilor în România de la un singur nivel, peste capul instituţiilor statului – atunci când rezultatul votului va conveni sistemului, va părea tuturor că sistemul respectă principiile democraţiei şi că deciziile se iau de către cei care au câştigat alegerile; atunci când rezultatul votului nu va conveni sistemului, mulţimile partizane vor fi scoase în stradă iar cei care au câştigat rezultatul alegerilor vor fi înlocuiţi cu oameni fideli sistemului, în urma unor lovituri de stat. Dar, şi această mişcare va avea o aparenţă de legalitate şi de „democraţie”, întrucât sistemul se va strădui din răsputeri să facă totul să pară că s-a făcut la „dorinţa poporului”.

Concluzia

Democraţia a murit de mult în România. Sistemul îşi pune în funcţii oamenii care îi convin.
Actuala clasă politică este necesar să fie resetată, în integralitatea ei.

Citiți și:

Despre democraţie, Constituţie şi domnia legii. Ce ar trebui să ştie orice adolescent cu drept de vot

O semnificativă poveste cu tâlc: Adevărata origine a democraţiei

Cine conduce România?

 

yogaesoteric
12 martie 2018