Marea cumetrie națională și securitatea de casă
Spectacolul a început! Luminile rampei s-au aprins, cortina s-a ridicat peste cea mai de succes piesă de teatru absurd din istoria universală: politica românească după plecarea la cerul PNL a prorocului Ilie. 
Dacă mai credeți că pe scena de la Palatul Victoria se joacă vreo tragedie ideologică sau vreo epopee a salvării naționale, vă înșelați amarnic. Ceea ce vedem la formarea noului guvern este o farsă grosolană, o comedie de bufonadă în care toți actorii, fără excepție, sunt o apă și-un pământ, plămădiți din același lut al oportunismului pur și spălați cu aceeași apă sfințită în birourile cu telefoane scurte. Priviți cum se contrazic la televizor taberele lor! Ce patos, ce vene umflate pe gât, ce acuzații de trădare națională! Îți vine să crezi că dacă se întâlnesc pe holurile Parlamentului se lasă cu vărsare de sânge. Dar hai să-i urmărim după ce se sting reflectoarele. În spatele scenei, unde camerele de luat vederi n-au acces, dușmăniile de moarte se transformă instantaneu în îmbrățișări calde și asociații la secret. Dincolo de discursurile de ocazie se împart ciolanele, se semnează contractele cu statul și se pun la cale afacerile comune. Pe scenă își scot ochii, în culise își numără banii. Vorbim de un parteneriat public-privat de un cinism absolut, unde singurul criteriu de selecție este fotoliul cu beneficiile aferente.
Cine le este naș acestor minunate formațiuni politice? Cine le-a ținut lumânarea la botez și le-a croit destinele? Răspunsul este vechi de când lumea și ascuns în dosarele cu șină: fiecare partid politic din această țară este nășit, ghidat și strâns de gât de câte o facțiune securistă. Niciun pas nu se face fără binecuvântarea băieților cu ochi albaștri, pensionați la treizeci și opt de ani, dar reconvertiți în „analiști strategici” sau „consultanți de business”. Fiecare partid are generalul său din umbră, epoleții săi invizibili și propria divizie de filaj care se asigură că nimeni nu deviază de la linia stabilită la tăierea porcului instituțional. Se prefac doar că au doctrine. În realitate ştiu care serviciu secret își va plasa oamenii la butoanele vămilor și ale ministerelor bănoase.
Să luăm, de pildă, Partidul Social Democrat, acest colos cu picioare de lut și stomac de fier. Ei bine, PSD-ul de astăzi a bătut candid palma cu noile figuri ale guvernului, dând dovadă de o flexibilitate morală care ar face invidios orice gimnast de performanță. După ce timp de un an şi patru luni au fost de acord cu jumulirea românilor de către preafericitul proroc Ilie, care a ținut salariile și pensiile înghețate sub pretextul că „nu sunt bani” – banii fiind ocupați să finanțeze deplasările de lux, protocolul de stat şi buzunarele lui Zelenski – acum, social-democrații vin cu marea pomană. Promit, cu lacrimi de crocodil în ochi, că vor mări veniturile populației cu un procent absolut rușinos, o firimitură aruncată de la masa bogaților, o bătaie de joc ambalată în staniol electoral. Dar adevărul, cel pe care nostalgicii refuză să-l vadă, este că PSD nu mai e PSD de la Liviu Dragnea încoace. De când baronul de Teleorman a fost forţat să-și ispășească nu ştiu ce, poate păcatele gastronomice și politice, partidul și-a pierdut până și bruma de identitate conflictuală. S-a predat cu arme, bagaje și sedii centrale noii ordini a securităţii de casă, devenind o anexă docilă, gata să voteze orice austeritate, atâta timp cât funcțiile de stat rămân în familie.
De cealaltă parte a baricadei de carton, opoziția strigă din răsputeri. Cei de la AUR, mai căniţi puţin, au ieșit la atac și ne explică de unde vine apocalipsa: noul guvern a fost constituit prin „impunerea în mod nedemocratic a voinţei personale a preşedintelui Nicuşor” – biped străin de tot ce se petrece în ţară şi în lume! O dramă shakespeariană, nu altceva! Tot AUR, în profunda sa înțelepciune retorică, ne dezvăluie și marea conspirație din spate: o susţinere mascată din partea PNL şi UDMR. Adică, o altă nuntă politică în care mirele și mireasa se fac că nu se cunosc, dar împart aceeași plapumă guvernamentală. USR-ul şi PNL-ul se jură că sunt în opoziție, UDMR-ul, care nu-i nici partid, şi nici nu prea e cazul să fie mereu la guvernare, tace mâlc – ca de obicei când e vorba de ciolan, iar în spate, mașinăria de vot funcționează unsă cu miere de profit.
Dar stați, argumentele logistice abia acum devin cu adevărat savuroase! Un alt motiv de revoltă invocat, real din păcate, este dimensiunea faraonică a acestui nou Executiv. Şi este adevărat. La noi, ca la nimeni. Guvernul are nu mai puțin de 18 miniştri, raportat la o populaţie în scădere drastică. Într-o țară în care spitalele n-au feșe, medicamente, școlile n-au avize de incendiu, pensionarii şi sărăcii se sfârşesc de foame, iar drumurile naționale au gropi cu statut de monument istoric, noi avem optsprezece ministere, fiecare cu cohorta sa de secretari de stat, subsecretari, consilieri, directori de cabinet, șoferi și secretare angajate pe bază de competențe estetice. Acest Executiv este într-o evidentă stare de obezitate morbidă, fiind complet supradimensionat pe banii cetăţenilor.
Care este culmea ironiei, bancul suprem al zilei? Toată această armată de trântori la costum este instalată exact în condiţiile în care aceleaşi autorităţi ne bat la cap, zi și noapte, cu „încadrarea în ţintele de deficit bugetar”. Strângeți cureaua, dragi cetățeni, pentru că statul trebuie să fie suplu! Noi trebuie să fim supli, adică să mâncăm mai puțin și să plătim taxe mai mari, pentru ca ei să poată hrăni optsprezece ministere și toate facțiunile securiste din dotare. Deficitul se acoperă, desigur, tăind de la spitale, de la învăţământ, de la cetăţeni și adăugând la cabinetele miniștrilor. Aceasta este marea piesă de teatru, dragi români. O piesă în care rolurile sunt scrise dinainte, în care actorii își schimbă doar măștile, dar păstrează aceleași buzunare largi. O adunătură de partide care se pretind rivale, dar care, la sfârșitul zilei, beau din aceleași pahare de cristal, pe banii voștri, râzând în hohote de naivitatea celor care încă mai merg la vot sperând că aceștia vor fi altfel.
În „România Educată” de Iohannis, Dumnezeu să-l ierte, cinismul administrativ nu se oprește la politică, taxe, sărăcie şi bătaie de joc pentru români. În timp ce suntem bombardați cu frica drobului rusesc de sare și cu abureli despre șmecherul de la conducerea Ucrainei care vrea să țină cu orice preț războiul în viață pentru a-și păstra reflectorul pe el şi banii la adăpost, adevăratul pericol ne mănâncă din interior. Am fost siliți ani la rând să ne deschidem conștiința, să fim toleranți cu deviații-sexual aduşi din Occident, să împrumutăm modele educaționale străine, să fim moderni și permisivi cu toate gunoaiele de peste graniţă. Și iată că am reușit. Cu o precizie chirurgicală, sistemul nostru de învățământ a copiat tot ce era mai nociv din afară. Astăzi, conceptul de „autoritate” în școli a devenit o glumă de prost gust, iar catalogul a fost înlocuit de frica profesorului de a nu fi filmat, umilit sau, mai nou, înjunghiat direct în sala de clasă. Tragediile din licee, unde elevii își atacă, îşi lovesc şi înjunghie profesorii sub privirile impasibile ale colegilor care filmează pentru TikTok, nu mai sunt demult excepții. Avem cazul recent, din 19 octombrie 2026, de la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Bistrița, unde un elev în vârstă de 13 ani, din clasa a VII-a, și-a atacat profesoara de matematică și un coleg cu un cuţit. Aceste comportamente criminale sunt rezultatul direct al societății şi al părinților, care au confundat libertatea cu anarhia și educația cu libertinajul nefast. În timp ce noi ne păzim granițele de dușmani fictivi care „stau să vină” la sfântul aşteaptă, am lăsat ca în bănci să crească o violență reală, palpabilă și netratată. Copii au aşa-zisele drepturi europene în faţa părinţilor, profesorul a fost redus de la un mentor la un simplu prestator de servicii, expus agresiunilor și lăsat să se apere singur cu o bucată de cretă în fața unei generații care știe totul despre drepturi, tutun, sex, alcool, violență, chiulangeală, droguri, dar absolut nimic despre responsabilități.
Autoare: Maria Diana Popescu, Revista Art-Emis
Citiți și:
Niște galoși prea mari pentru pași infantili
Maria Diana Popescu: Schimbaţi la pempărşi şi rotiţi de la un mandat la altul
yogaesoteric
6 noiembrie 2026