Marea resetare multipolară

O caracteristică constantă la vampirii globaliști sugători de sânge este aceea că ei au un impuls irezistibil de a vă spune ce au de gând să facă. Politica lor de a ascunde lucrurile la vedere funcționează ca un instrument psihologic pentru ei, deoarece paralizează opoziția, prin insuflarea credinței în inevitabilitatea unei narațiuni.

De exemplu, pe site-ul web al Forumului Economic Mondial, se afirmă în mod clar: „Peisajul geopolitic trece printr-o modificare profundă, dând naștere unei ordini mondiale care este atât multipolară, cât și multi-conceptuală”.

Această idee a unei modificări profunde se află în centrul tezei Marii Resetări, susținute de Klaus Schwab și de armata sa de vampiri utili.

Vampirii globaliști chiar beau sânge și mănâncă copii?

Roseanne Barr are câteva idei pe această temă:

Într-un articol de pe site-ul FEM, în secțiunea „Geopolitică” rezervată membrilor, un autor anonim (probabil Klaus Schwab) face unele afirmații despre FEM:

„Pe măsură ce puterea globală s-a deplasat, diferențele de norme și valori dintre greii geopolitici au devenit mai evidente. Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, caracterizată mai întâi de bipolaritatea Războiului Rece și apoi de unipolaritatea hegemoniei SUA, a făcut loc unei faze în care puterea este mai difuză. În centrul acestei răsturnări se află o evoluție a rolurilor respective jucate de SUA și China, precum și o relație în schimbare între acești doi mastodonți economici. Modelele de influență, cooperare și concurență se schimbă, de asemenea, în cadrul unui grup mai larg de țări care include Rusia, India, o serie de state din Europa și Orientul Mijlociu, precum și Sudul global (care include o mare parte din Africa, America Latină și Caraibe, precum și Asia). Cu decenii în urmă, politologul Francis Fukuyama a prezis că, în urma Războiului Rece, democrația liberală se va dovedi a fi «modelul» de guvernare în aceste locuri.”

Mențiunea despre Francis Fukuyama este o referire la cartea sa Sfârșitul Istoriei, în care a susținut că ordinea neo-liberală a democrației americane a fost etapa finală a evoluției politice. Sfârșitul Războiului Rece în 1990 a însemnat că omenirea a ajuns „nu doar la trecerea unei anumite perioade de istorie post-război, ci la sfârșitul istoriei ca atare: adică la punctul final al evoluției ideologice a omenirii și la universalizarea democrației liberale occidentale ca formă finală a modului de guvernare umană”.

Acest presupus platou ideologic implică o nouă extindere a ordinii americane bazate pe reguli. Asta înseamnă că Imperiul American va continua să se extindă și să-și exercite dominația asupra lumii până când democrația liberală va cuceri întreaga planetă – și apoi, iată, Statele Unite ale lumii. El a mai afirmat însă că Uniunea Europeană, mai degrabă decât Statele Unite de azi, reflectă mai exact cu ce ar putea semăna lumea la sfârșitul istoriei.

Cu alte cuvinte, o alianță economică cu frontiere libere, democrație parlamentară, o piață unică și o monedă comună între statele sale membre. Statele Unite ale Lumii ar avea un cadru juridic unic care să se aplice tuturor statelor membre. Suveranitatea națională va fi predată parlamentului global al oficialilor aleși, care vor practica democrația şi drepturile civile pentru toţi cetăţenii globali.

Deși este adevărat că UE este un model pentru Forumul Economic Mondial, FEM nu este atât de naiv ca să urmeze modelul democratic hegemonic al lui Fukuyama, din simplul motiv că FEM nu are niciun interes în democrație sau în drepturile și libertățile civile care o însoțesc.

Dimpotrivă, potrivit profesorului lui Fukuyama, Samuel P. Huntington, există un model alternativ care se potrivește mai bine cu planurile realpolitik ale FEM pentru preluarea puterii mondiale.

Huntington a scris un scurt eseu care a devenit o carte, Ciocnirea civilizațiilor, în care a dezvoltat o teză de pe timpul studenției sale. Huntington a predat la Harvard și Columbia timp de 50 de ani și a fost consilier special al administrațiilor Carter și Reagan. El a fost membru al Comisiei Trilaterale controlate de Rockefeller, împreună cu colegul său elitist, Zbigniew Brzezinski, care a scris un plan pentru hegemonia americană, intitulat Marea tablă de șah.

În cartea sa Ciocnirea civilizațiilor, Huntington a susținut că lumea nu se deplasează pe un platou neo-liberal, ci mai curând evoluează spre un model civilizațional multipolar. El a propus o evoluție a lumii în mai multe blocuri de putere, divizate, dar grupate în jurul unor „poli” etno-religioși.

Apreciată de marele maestru al realpolitik-ului, Henry Kissinger – care a numit-o „una dintre cele mai importante cărți apărute după Războiul Rece” – cartea lui Huntington despre multipolaritate a devenit noua politică externă a FEM. Zbigniew Brzezinski a spus despre ea că este: „Un tur de forță intelectual: îndrăzneț, imaginativ și provocator. O lucrare fundamentală care va revoluționa înțelegerea afacerilor internaționale”.

Brzezinski a scris prefața la ediția din 2011, în care a dezvăluit că a fost inițial sceptic cu privire la „domeniul de aplicare ambițios” al lui Huntington, dar în cele din urmă a fost convins să se alăture taberei multipolare, afirmând: „Mi-am dat seama că teza sa măreață și sinteza cuprinzătoare au oferit informații vitale nu numai pentru înțelegerea afacerilor mondiale, ci și pentru modelarea inteligentă a acestora.”

Această declarație reprezintă o răsturnare completă a poziției sale anterioare, pe care a susținut-o în magnum opus-ul său, Marea tablă de șah, în 1997:

„Pe scurt, pentru Statele Unite, geostrategia eurasiatică implică gestionarea intenționată a statelor dinamice din punct de vedere geostrategic și manipularea atentă a statelor catalitice din punct de vedere geopolitic, în conformitate cu interesele îngemănate ale Americii în ceea ce privește conservarea pe termen scurt a puterii sale globale unice și transformarea pe termen lung a acesteia într-o cooperare globală din ce în ce mai instituționalizată. Pentru a folosi o terminologie care amintește de epoca mai brutală a imperiilor antice, cele trei mari imperative ale geostrategiei imperiale sunt prevenirea coluziunii și menținerea dependenței de securitate în rândul vasalilor, menținerea supunerii și protecției tributarilor și împiedicarea adunării barbarilor.”

Marea Resetare Multipolară a FEM în schimb încurajează coluziunea, fiind o fuziune de vasali și o strategie activă de a aduna barbarii laolaltă. În loc de cucerire și confruntare imperială, există cooperare și colaborare între tributari. Klaus Schwab şi armata sa de vampiri îi aduc pe toţi barbarii la masa negocierilor şi le oferă tot ce vor, în schimbul loialității și ascultării de nezdruncinat față de viziunea distopică a FEM a unui stat polițienesc global tehnocratic.

Ce ar putea merge prost?

Cea de-a doua parte a acordului, care are implicații mult mai mari pentru America și Occident: FEM garantează că America va fi îngenuncheată. Occidentul a provocat resentimente enorme prin decenii de războaie, invazii, intervenții, sancțiuni și manipulări ascunse ale națiunilor. Sudul Global și BRICS sunt fericiți să adere la acești termeni.

Distrugerea Americii și a Occidentului se realizează prin mai multe metode nefaste:

1. Canalizarea banilor contribuabililor în războaie de uzură inutile, cum ar fi Afganistan, iar acum Ucraina. Aceste scheme de spălare a banilor îmbogățesc băncile, producătorii de arme și companiile petroliere.
2. Invadarea Occidentului cu imigranți. Milioane dintre acești imigranți sunt refugiați musulmani care au fost strămutați din cauza războaielor americane din Orientul Mijlociu. Furia musulmană se opune furiei clasei muncitoare în declin, așa cum s-a văzut în Marea Britanie, cu recentele revolte și proteste. Această furie va turna gaz peste foc pentru creșterea cheltuielilor în vederea altor războaie inutile de uzură.
3. Neglijarea dezvoltării și a infrastructurii. America nu a investit sume considerabile în poduri, tuneluri, canalizare, centrale electrice și transport de zeci de ani. China are 46.000 de kilometri de cale ferată de mare viteză, în comparație cu SUA, care nu are niciunul.
4. Transferarea tuturor locurilor de muncă și a fabricilor în China, Indonezia, India și alte țări asiatice. Acest fenomen a început în anii 1970, atunci când Kissinger a mers în China și a făcut o înțelegere cu Mao Tse Tung pentru a face din China o fabrică a lumii.
5. Transferarea bogăției Americii către globaliști. Aceasta s-a produs până acum în două faze – în accidentul ipotecar al subprimelor din 2008 și în timpul pandemiei, când marile magazinele au rămas deschise, iar lockdown-urile au falimentat mii de întreprinderi mici.
6. Inundarea Occidentului cu droguri ieftine și toxice, cum ar fi fentanil, MDA, ketamină, ecstasy și GHB. Legalizarea marijuanei, foarte puternică și ușor de obținut, pentru a crea o subcultură a persoanelor fără adăpost și a tinerilor marginalizați.
7. Crearea unei polarizări intense pe rețelele de comunicare virtuală pentru a deturna agitația socială de la arhitecții demolării controlate a civilizației occidentale. Menținerea stângii și a dreptei într-o stare de furie perpetuă prin evenimente declanșatoare de tip „steag fals”, cum ar fi ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Paris, care a fost concepută în mod intenționat pentru a-i provoca pe conservatori, pe creștini și în general pe orice om cu morală și bun-simț.

Fukuyama a greșit, Huntington a avut dreptate

Revenind la Ciocnirea civilizațiilor, mai pe scurt, Fukuyama a greșit, iar Huntington a avut dreptate.

Motivul pentru care Huntington a avut dreptate este că a avut clarviziunea de a observa direcția organică în care se îndreaptă lumea. Evoluția politică este o forță de neoprit, la fel ca toate procesele evolutive. Există forțe ale naturii care nu pot fi combătute sau sfidate: gravitația, moartea, evoluția, timpul, pentru a numi doar câteva.

Rasa umană a evoluat de la triburi primitive, clanuri și sate cu piețe locale, la orașe-state, la monarhia feudală și apoi la sistemul westfalic al statelor naționale. Asistăm la prăbușirea sistemului westfalic, care este înlocuit cu o serie de blocuri de putere transnaționale, care se vor alinia în funcție de locațiile lor geografice preexistente, și care s-au structurat de-a lungul a mii de ani pe baza etniei, rasei și religiei. În lumea noastră globalizată, națiunile nu prea au de ales și sunt nevoite să se grupeze în blocuri economice, pentru a concura din punct de vedere economic și pentru a se apăra militar.

Aceste blocuri economice emergente coincid în mare cu harta Huntington.

Aceste mega regiuni multipolare vor fi împărțite în continuare în regiuni locale. Într-unul din ultimele sale discursuri din 2016, Secretarul General al ONU de atunci, Ban Ki-Moon a vorbit direct despre regionalism:

„Autorii Cartei Organizației Națiunilor Unite au recunoscut importanța acțiunii regionale. Iar cei care au elaborat Agenda 2030 au dus această apreciere a rolului central al regionalismului la un nivel mai profund pentru secolul 21. Liderii mondiali au recunoscut rolul crucial al cooperării regionale în implementarea și evaluarea progresului. Regionalismul este valorificat în abordarea unor aspecte precum comerțul, securitatea alimentară și energetică, schimbările climatice, conectivitatea și izbucnirea epidemiilor de sănătate. Sunt mândru că ne-am consolidat parteneriatele cu organizații regionale precum Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe, ASEAN și Uniunea Europeană. Desigur, Comisiile Regionale ale ONU sunt esențiale pentru activitatea noastră. În fiecare zi ele promovează cooperarea și integrarea regională și își extind expertiza pentru dezvoltarea socio-economică.”

Clubul Valdai din Rusia a creat un nou R20 (Regionalism 20), care va supraveghea dezvoltarea financiară a regiunilor G20. Pe site-ul lor citim următoarele:

„La începutul acestui an, Clubul Valdai a avansat o inițiativă de consolidare a cadrului de guvernanță globală prin crearea unei platforme de cooperare între acordurile de integrare regională, băncile regionale de dezvoltare și acordurile regionale de finanțare. Principala justificare a acestei idei a fost necesitatea de a promova o mai mare coordonare pe orizontală între diferitele acorduri regionale, îmbunătățind în același timp legăturile de cooperare dintre instituțiile multilaterale regionale și globale. G20 poate fi considerat vehiculul optim pentru promovarea unei astfel de cooperări, cu noul cadru de cooperare regională denumit R20 (Regional 20), care reunește cei mai mari actori regionali din întreaga economie mondială”.

Clubul Valdai este frecventat în fiecare an de președintele Putin și de o serie de alți iubitori de opțiuni alternative, cum ar fi Serghei Lavrov.

Alți admiratori ai alternativei, cum ar fi Pepe Escobar, sunt plini de entuziasm atunci când vorbesc despre noul R20. Cităm din articolul lui Escobar din 2018:

„[Directorul de programe al Clubului Valdai] Iaroslav Lissovolik, fost oficial al Duetsche Bank și al FMI, a propus, în cadrul Clubului de discuții Valdai pe care îl conduce, un format orizontal de coordonare a comerțului și a integrării infrastructurii: și anume, un «R20» – de la Regional 20 – care «ar reuni cele mai mari puteri regionale din economia mondială, reprezentate de 10 blocuri regionale».

Această «pistă a conectivității» în cadrul formatului R20, așa cum o descrie Lissovolik, ar putea deveni platforma esențială de interconectare a multor proiecte de infrastructură actuale, de la extrem de ambițioasele – și bine finanțate – Noi Drumuri ale Mătăsii, sau Inițiativa Centura și Drumul (BRI), conduse de China, la încă destul de vagul Coridor de creștere Asia-Africa (AAGC), condus de Japonia și India.

Nu este vorba despre națiuni; este vorba despre blocuri comerciale regionale. Acestea ar putea foarte bine să devină blocurile de construcție ale unei lumi post-G20 după ce se va produce un moment definitiv, care va zgudui sistemul mondial: atunci când petroyuanul va eclipsa dolarul.”

Zone de responsabilitate unificate de comandă combatantă

Într-o manieră similară cu harta lui Huntington, armata Statelor Unite a împărțit lumea în 6 zone sau „zone de responsabilitate.” Această expresie este folosită pentru a defini o zonă cu limite geografice specifice, în care armata SUA are autoritatea de a planifica și desfășura operațiuni.

Aceste 6 zone corespund aproximativ hărţii civilizaționale a lui Huntington, deşi Huntington subdivide USEUCOM în Rusia şi Europa. De asemenea, el subdivide Asia în India, China, Asia de Sud-Est – Australia fiind împărțită cu Occidentul.

Cartea albă a Pentagonului pentru politica sa militară generală este dominația asupra întregului spectru. Cunoscută și sub denumirea de superioritate în întregul spectru, aceasta se referă la obținerea de către armata SUA a controlului asupra tuturor dimensiunilor spațiului de luptă, prin deținerea efectivă a unei diversități copleșitoare de resurse în toate domeniile, inclusiv în războiul terestru, aerian, maritim, subteran, extraterestru, psihologic și bio sau cibertehnologic.

Armata SUA o definește astfel: „Efectul cumulativ al dominației în domeniile aerian, terestru, maritim și spațial și în mediul informațional, incluzând spațiul cibernetic, care permite desfășurarea de operațiuni comune, fără opoziție efectivă sau interferențe prohibitive.”

Orice rezistență este inutilă, țăranilor!

Pentagonul, DARPA, NSA, CIA și cei 14 Ochi, au petrecut decenii infiltrând, penetrând și subminând practic fiecare națiune de pe Pământ. Pandemia a dezvăluit întreaga amploare a puterii și a ariei de acoperire a așa-numitei Noi Ordini Mondiale. Fiecare țară de pe Pământ a respectat blocajele draconice și neștiințifice, purtarea măștilor, distanțarea socială și introducerea forțată a vaccinurilor. Se poate afirma fără ezitare că pandemia a fost cea mai mare campanie de propagandă, cea mai mare operațiune sub acoperire și cea mai înșelătoare farsă din istoria omenirii.

„Avântul unei forțe cuceritoare este ca revărsarea apelor reținute, într-o prăpastie adâncă de o mie de brațe.” (Sun Tzu, Arta Războiului)

Ideea BRICS, anticipată de economistul șef de la Goldman Sachs

Iranul, Egiptul, Etiopia și Emiratele Arabe Unite au aderat recent la BRICS. Anul acesta Rusia a fost cea care a găzduit summit-ul anual. Într-un interviu acordat TASS, Asistentul Președintelui Federației Ruse pentru Politică Externă, Iuri Ushakov, a explicat:

„Abrevierea BRIC – Brazilia, Rusia, India și China – a fost utilizată pentru prima dată în 2001 de analistul occidental (Jim O’Neill de la Goldman Sachs), care a explorat potențialul de dezvoltare economică a țărilor în curs de dezvoltare și a ajuns la concluzia că aceste patru state sunt cele care vor determina direcția de dezvoltare a economiei mondiale și a politicii în secolul 21. Astfel, de fapt, el a anticipat involuntar crearea asociației noastre.”

Jim O’Neil a fost președintele think tank-ului globalist Chatham House, cunoscut anterior ca Institutul Regal de Afaceri Internaționale. Jim O’Neil, care este un baron certificat, a mărturisit într-un interviu cum a creat modelul BRIC: „Am scris o lucrare numită Building Better Global Economic BRICs. Și am arătat că nu poți conduce lumea în mod corespunzător fără ca acești băieți să fie mai implicați.”

Site-ul guvernului brazilian s-a grăbit să-și exprime acordul spunând că, „Ideea BRICS a fost formulată de Economistul Șef de la Goldman Sachs, Jim O’Neill, într-un studiu din 2001 intitulat Building Better Global Economic BRICs.”

În cadrul unui interviu pentru CNN, Baronul O’Neil a fost întrebat: ,,Au opus vreo rezistență țările BRICs la ideea de a fi grupate?”,  el a răspuns cu amabilitate: „Toți au fost în felul lor extrem de flatați. Am întâlnit mulți demnitari înalți în toate aceste țări ca urmare a acestui fapt și sunt cu toții încântați că am ales să îi plasăm pe harta globală în acest fel.”

Atât de încântător și măgulitor.

Și totuși, dinamica evenimentelor pare să le fi scăpat din mâini…….

Citiți și:
Era inteligentă: Vampirul globalist anunță revoluția miliardarilor
Primul purtător de cuvânt al SRI: Rusia nu doar că nu a pierdut din cauza războiului, dar a lichidat, practic, unipolarismul din geopolitica ultimelor decenii în favoarea multipolarismului

 

yogaesoteric
28 octombrie 2024