Marele Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava (IV)
de Lăcrămioara Visterneanu
„Pentru aceia care nu-l vor fi întâlnit
Lumină le va fi în noaptea ignoranţei imaginea sa.
Oricine iubeşte şi venerează una dintre imaginile sale
Îşi va vedea dorinţele împlinite pe deplin,
Iar fericirea lui va fi neîncetată şi statornică,
Având parte pe dată de tot ceea ce este bun.”
Gustave-Charles Toussaint – „Le Dict de Padma”
Citiţi aici:
Marele Ghid spiritual Tibetan Padma-Sambhava (I)
Marele Ghid spiritual Tibetan Padma-Sambhava (II)
Marele Ghid spiritual Tibetan Padma-Sambhava (III)
„Viaţa Marelui Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava reprezintă mult mai mult decât o simplă realitate istorică. Ea reprezintă o culme a acţiunilor altruiste manifestate într-o formă umană desăvârşită. Viaţa lui este o pilduitoare mărturie a modului în care se pot manifesta, într-o singură fiinţă umană, toate calităţile minunate ale BUDDHA-şilor şi ale BODDHISATTVA-şilor. Tot ceea ce face Padma-Sambhava o face doar pentru binele spiritual al celorlalţi, toate acţiunile pe care el le întreprinde vor ajuta cu siguranţă, mai devreme sau mai târziu, pe celelalte fiinţe. Padma-Sambhava, care întruchipează lumina vie a învăţăturilor VAJRAYANA, a transcens atât naşterea, cât şi moartea. El poate dispărea într-o anumită formă, dar va reapărea în nenumărate altele. Forţa sa spirituală extraordinară influenţează întreaga lume şi, pentru orice fiinţă care a fost, este sau va fi, se va manifesta întotdeauna, într-o anumită formă, Graţia Divină a acestui Ghid spritual sublim.”
Tarthangtulku Rinpoche
A apărut sub diferite forme pentru a ghida oamenii către spiritualitate
În general, se consideră că Padma-Sambhava a locuit în India 36 de ani, timp în care a adus un suflu nou învăţăturilor spirituale, ghidând totodată către desăvârşire multe fiinţe. Sunt însă învăţaţi care afirmă că, de fapt, perioada reală petrecută de Padma-Sambhava în India ar fi doar de 18 ani. Pentru a ajuta oamenii din Mongolia şi China să se orienteze către spiritualitate, Padma-Sambhava s-a manifestat aici sub forma regelui Ngonshe Chen şi a yoghinului Tobden. El a apărut în ţinutul Shangshung sub forma unui copil născut în mod miraculos pe nume Tavi Hricha şi, sub această formă, el a condus pe mulţi discipoli merituoşi pe calea obţinerii „corpului de curcubeu” (care exprimă alegoric, în conformitate cu învăţăturile VAJRAYANA, chintesenţa energiilor Divine ale celor cinci DHYANI BUDDHA-şi care sunt reprezentaţi adesea, fiecare, într-una dintre primele cinci culori fundamentale: galben, alb-argintiu, roşu, verde şi albastru). În acest fel, activitatea lui Padma-Sambhava de a ghida oamenii către eliberarea spirituală, apărând în diferite locuri, sub diferite forme, vorbind diferite limbi, se dovedeşte a fi excepţională.
Vom descrie acum cum a venit Padma-Sambhava în Tibet. În a doua jumătate a secolului al 8-lea d.Ch., regele Tibetului, având numele de Trisong Detsen, el însuşi o emanaţie a lui MANJURSHI, a manifestat o puternică aspiraţie de a răspândi învăţăturile sacre ale DHARMA-ei (adică ale învăţăturii budiste).
În acest scop, el l-a invitat pe Khenpo Bodhisattva din India (Khenpo este în mod obişnuit cunoscut sub numele de Shantarakshita, el fiind Ghidul spiritual indian sub îndrumarea căruia au apărut primele confrerii de călugări în Tibet), care a prezentat tibetanilor unele percepte fundamentale ale învăţăturii budiste.
A oprit o avalanşă de stânci
Un an mai târziu s-a realizat fundaţia pentru un templu imens, dar spiritele din Tibet au creat obstacole, împiedicând astfel continuarea construcţiei. Ascultând de sfatul lui Khenpo, regele a trimis 5 curieri pentru a-l invita acolo pe marele Ghid spiritual Padma-Sambhava. Aflând pe căi paranormale, înaintea curierilor, de această invitaţie, Rinpoche plecase de la Mangyul, care se găsea între Nepal şi Tibet. Pentru a ajunge în centrul Tibetului, Padma-Sambava a mers prin Ngari, Tsang şi Dokham, vizitând în mod miraculos toate districtele. Ajungând în districtul Oyuk, cele 12 zeiţe TENMA s-au adunat în dorinţa de a-l împiedica pe Padma-Samabhava să răspândească în „Tărâmul zăpezilor” învăţătura budistă venită din India. Legenda tibetană spune că ele au încercat să-l oprească pe Padma, provocând o teribilă avalanşă de stânci asupra lui. Marele Ghid spiritual tantric, folosindu-şi întreaga sa putere magică, nu numai că a trimis înapoi aceste stânci la picioarele zeiţelor, ci, şi mai mult, a determinat prăbuşirea munţilor care le serveau drept locuinţă acestora.
Recunoscând superioritatea puterilor şi a doctrinei spirituale reprezentate de Padma-Sambhava, cele 12 zeiţe TENMA au jurat să protejeze, din acel moment, DHARMA pentru ca nimeni să nu-i întineze vreodată puritatea. Din această cauză, ele sunt acum numite în Tibet: „Cele 12 zeiţe protectoare ale doctrinei spirituale”.
În pădurea Tamarisk de la Stânca Roşie, Padma-Sambhava l-a întâlnit pe regele Tibetului şi a mers pe vârful muntelui Hepori pentru a construi mănăstirea al cărei plan arhitectonic corespundea unei reprezentări simbolice a Universului. Astfel, el a pus fundaţia mănăstirii Samye şi a spravegheat lucrarea până la terminarea ei. Lucrarea a fost terminată în 5 ani şi era alcătuită din complexul de temple Vihara cea neschimbătoare şi Spontan Realizată, Minunatul Samye, cele 3 Temple ale Reginelor, complex care a fost construit în aşa fel încât să semene cu Muntele sacru Sumeru înconjurat de 4 continente, 8 subcontinente, soarele şi luna şi zidul format din Munţii de fier.
Statuile s-au mişcat de la locul lor
În timpul ceremoniei de consacrare către divin a construcţiei, pe care Padma a realizat-o împreună cu Khempo BODDHISATTVA, s-au manifestat multe semne de bun augur. Se spune că în prima zi a consacrării, imediat după ce Padma s-a aşezat în postură de meditaţie, statuile primului nivel au ieşit din templu şi, după ce au înconjurat templul de trei ori, s-au aşezat în partea de est, aşteptând sfârşitul ceremoniei, pentru a reveni la locurile lor. A doua zi, statuile celui de-al doilea nivel au realizat acelaşi lucru, iar în cea de-a treia zi, cele de pe al treilea nivel. Întreaga ceremonie a fost realizată de opt ori, după care întregul ritual al consacrării a fost declarat în întregime finalizat.
Învăţăturile budiste au fost traduse în tibetană
Regele Tibetului a dorit apoi să traducă şi să instaureze învăţătura spirituală autentică aşa că el a convins pe mai mulţi tineri tibetani inteligenţi să studieze pentru a deveni traducători. Khenpo BODDHISATTVA, Padma-Sambhava şi cu alţi pandiţi, împreună cu Vairochana, Kawa Platseg, Chog-ro Lui Galtsen şi alţi traducători au tradus în tibetană toate scripturile budiste existente la acea dată, cât şi majoritatea tratatelor care le explicau. Dintre principalii discipoli tibetani ai lui Padma, doi dintre ei, şi anume Vairochana şi Namkhai Nyingpo au fost trimişi în India, unde Vairochana a studiat DZOGCHEN cu Învăţătorul spiritual Shri Singha, în timp ce Namkhai Nyingpo a primit învăţăturile despre VISHUDDHA HERUKA de la marele Învăţător spiritual Hungkara. Amândoi au obţinut realizarea spirituală şi au răspândit la rândul lor învăţăturile primite în Tibet. Regele Trisong Detsen a cerut apoi împuternicire şi instruire de la Padma-Samabhava. La Chimphu, mănăstirea de deasupra Samye, Padma-Sambhava a revelat MANDALA celor 8 HERUKA-şi (aceste 8 divinităţi teribile sunt cunoscute şi sub numele de „cele 8 energii ale Logosului Divin”, ele exprimând de fapt energii ale cunoaşterii şi activităţii Divine) în care i-a iniţiat pe cei nouă discipoli principali ai săi, printre care se număra şi regele.
Fiecăruia dintre ei i s-a încredinţat o anumită transmisie şi toţi nouă au obţinut anumite SIDDHI-uri prin punerea în practică cu consecvenţă a învăţăturilor primite.
MANJUSHRI – numele său sanscrit complet este MANJUSHRIGHOSHA şi el se traduce literar prin „Cea cu vocea nespus de suavă şi plină de încântare”; personifică cunoaşterea tuturor BUDDHA-şilor. Această cunoaştere este de două tipuri: obişnuită şi transcendentă. În ceea ce priveşte cunoaşterea obişnuită, în şcolile tibetane, atât cele laice cât şi cele monastice, există obiceiul să se înceapă fiecare zi prin recitarea MANTRA-ei lui MANJUSHRI, această practică având darul de a dezvolta memoria, de a mări capacitatea de înţelegere şi introspecţie. În ceea ce priveşte cunoaşterea transcendentă – PRAJNAPARAMITA, ea are ca obiect descoperirea adevăratei naturi a fiinţei umane şi a fenomenelor exterioare, care este vidul beatific Divin.
Din învăţăturile spirituale ale Marelui Ghid spiritual tibetan Padma-Sambhava
*Să nu rosteşti nimic nefolositor pentru tine sau dăunător pentru ceilalţi. Acela care nu pleacă urechea la sfaturile înţelepte merită tot dispreţul. Şi pentru a nu ajunge în situaţia jalnică de a te văita mereu, gândeşte-te la aceasta dinainte.
*Priveşte mereu cu atenţie: cel care nu are nicio funcţie lumească poate să ascundă, în adâncul fiinţei sale, strălucirea luminii interioare. Căci adevărata putere nu este conferită de faima omenească. Şi mai greu ai parte, în această lume, de recunoaştere decât de denigrare.
*Nu ştim niciodată cum se va sfârşi viaţa unui om, dar ştim că acest sfârşit este rezultatul faptelor sale. Chiar şi atunci când nu suntem învinşi într-o confruntare e bine să renunţăm la victorie în favoarea celuilalt. Căci cei care sunt puternicii zilei sunt învăţaţi, mai devreme sau mai târziu, să găsească plăcere în supunere şi să nu-i dispreţuiască niciodată pe ceilalţi.
*Cine posedă ceva, suferă pentru că nu are mai mult.
Padma-Sambhava a descris stadiile drumului său mistic astfel:
I. A lectura un număr mare de cărţi despre variatele religii şi filosofii ale omenirii. A audia mulţi ghizi spirituali care expun diferite doctrine spirituale. A experimenta în mod personal numeroase linii spirituale.
II. A alege una dintre numeroasele doctrine spirituale studiate şi a renunţa la restul, aşa cum vulturul ia o singură oaie din turmă.
III. A rămâne într-o condiţie socială modestă, smerit, fără a încerca să pari important în ochii lumii, dar dincolo de aparenţa insignifiantă, a permite minţii să se avânte deasupra puterilor şi gloriei lumeşti.
IV. A manifesta o stare de detaşare faţă de toate. A nu face nicio alegere între lucrurile pe care le întâlneşti. A te abţine de la orice efort de a dobândi sau a avea ceva. A accepta cu egală detaşare ceea ce survine: bogăţia sau sărăcia, aprecierea sau dispreţul. A nu fi nici mâhnit şi nici să nu repeţi ceea ce mai ai de făcut, dar pe de altă parte, niciodată să nu fi mândru de ce ai realizat.
V. A privi cu calm şi perfectă detaşare opiniile contrare şi diferitele manifestări ale activităţii fiinţelor. A înţelege că aceasta este natura lucrurilor, modul inevitabil de acţiune al fiecărei fiinţe şi a rămâne calm, perfect liniştit. A privi lumea ca şi cum te-ai afla pe cel mai înalt munte de unde poţi să vezi văile şi înălţimile mai mici şi risipite în jur.
VI. Se spune că stadiul VI nu poate fi descris în cuvinte. Acesta corespunde realizării „Vidului beatific Divin” care, în terminologia lamaistă este numită „realitate inexprimabilă”.
(va urma)
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 38
Citiţi şi:
Preceptele esenţiale ale maeştrilor înţelepciunii
Ce trebuie să ştim despre trăirile mistice
yogaesoteric
septembrie 2008
Also available in: Français