Marionetele din fereastră, Rutte, Iohannis și candidatura la șefia NATO

Ideea că Iohannis, după 10 ani de vacanță, își dorește un post de zeci de mii de euro lunar la Bruxelles, vine să confirme caracterul mizer al celui mai puternic politician din România. Care, apropo, încă își păstrează catedra de fizică de la Sibiu, în perspectiva unor meditații după ieșirea la pensie.

Trecem peste hilarul inițiativei lui Iohannis. Omologii săi din UE probabil că râd ținându-se cu mâna de burtă. Președintele României și-a pregătit terenul pentru candidatura la șefia NATO încă de când sugera că este inacceptabil ca țările est-europene să nu aibă reprezentanți la vârful puterii de la Bruxelles. În fond, românii, bulgarii, polonezii și ceilalți papagali din zonă au executat fără să crâcnească toate ordinele Casei Albe legate de războiul din Ucraina, au încasat lovitură după lovitură în urma exporturilor de cereale și, la o adică, vor fi primii trimiși pe front, dacă oamenii lui Zelenski se rarefiază până la dispariție.

Cu alte cuvinte, vrem și noi un os de ros, domnule Joe Biden. Noi, marionetele triste din estul Europei. Păi dacă unul ca Mircea Geoană a reușit, cu vocea și talentul său unic, să spargă gheața și să ocupe fotoliul nr. 2 la NATO, de ce n-ar îndrăzni și Iohannis? Care pe lângă tenis, se pricepe binișor și la golf, schi sau înot.

Decalarea alegerilor prezidențiale se explică doar prin dorința lui Iohannis de a prinde un loc călduț la Bruxelles, pe persoană fizică. Nu contează instituția. Dacă va fi NATO, foarte bine (poate face rocada cu Geoană, care visează la Cotroceni, nu-i așa?!). Dacă va fi altceva, să fie primit, cât timp leafa în euro va avea minim patru zerouri, plus beneficii.

Șansele ca Iohannis să-l învingă la vot pe Mark Rutte (susținut de SUA, Marea Britanie, Germania și Franța) sunt la fel de mari ca șansele doamnei Carmen de a prinde postul de bucătăreasă la cantina NATO.

Pe de altă parte, merită să subliniem în context că spre deosebire de autocrații și dictaturi, democrațiile preferă marionete pentru „treburile murdare”. Adevărații deținători ai puterii sunt necunoscuți marelui public și, tocmai de aceea, protejați atât față de Justiție, cât și față de judecata simplilor cetățeni.

Atât Rutte, cât și Iohannis, sunt complet inadecvați pentru rolul de secretar general al unei alianțe militare transatlantice de mărimea și importanța NATO. Cei doi se pricep la războaie și la strategii de luptă tot atât de mult ca Radu Tudor, de la A3-CNN. Unul dintre ei va ocupa respectivul fotoliu doar pentru a intra în rolul de director de PR a adevăraților șefi – generalii de la Pentagon. Un simplu paratrăsnet vorbitor.

Rutte și Iohannis sunt niște actori mărunți, fără caracter, la fel ca mai toate marionetele care apar în prim-plan pe post de „factori de decizie”. O minciună grosieră pentru publicul dornic de pâine și circ. De altfel, olandezul Rutte (un burlac de 57 de ani despre care se spune că detestă familia tradițională) visa să devină pianist în tinerețe. Apoi a activat în mediul corporatist (la firma Unilever) înainte de a se implica puternic în politică. Nicio treabă cu armata, războaiele, tancurile și tot ce implică strategia de conducere a unei organizații militare de complexitatea NATO. Iohannis, la fel, s-a remarcat prin averea făcută din meditații și micile ciubucuri în calitate de translator pentru canadienii dornici să adopte copii – înainte de a da lovitura în politica dâmbovițeană.

Faptul că cetățenii nu-i pot trage la răspundere pe adevărații responsabili pentru necazurile din pandemie și din vremuri de război reprezintă una dintre cele mai mari slăbiciuni ale democrației – atât cât a mai rămas din ea.

Citiți și:
Politica externă a României se rezumă la un singur obiectiv: Un job la NATO pentru Klaus Iohannis!
Scrisoare deschisă a unui grup de ofițeri (r) adresată președintelui Iohannis: Socotim de datoria noastră să vă atragem atenția că lucrați contra interesului național

yogaesoteric
30 martie 2024