Marx şi Engels, doi homosexuali împătimiţi care au distrus lumea prin gândirea lor smintită

 

Bazele marxismului

În anul 1983, revista homosexualilor din Brazilia, Cabinhero, care înseamnă „băiat de cabină”, comemora 100 de ani de la moartea lui Karl Marx cu o serie de articole extrem de şocante. „Cabinhero”, ori băiat de cabină, era o funcţie de ucenic marinar pe multe din vasele transoceanice, supusă capriciilor căpitanilor, a ofiţerilor de punte şi a şefilor de echipaj. Aceste funcţii erau notorii pentru abuzul sexual brutal suferit de astfel de adolescenţi care, în speranţa de a deveni marinari, acceptau o viaţă în infern.

În primul plan, editorii revistei au definit lucrările lui Marx drept extrem de semnificative pentru societatea modernă. În aceste articole se afirmă că opera lui Marx a fost cu mult mai „importantă decât cea a lui Iisus Hristos, afectând cu mult mai mulţi oameni”, calificând cuplul homosexual Karl Marx (1818-1883) şi Friedrich Engels (1820-1895) drept cea mai ilustră pereche de gay (homosexuali) care a trăit vreodată.

Urmând tonul impus de Cabinhero, o mulţime de publicaţii homosexuale din Europa, America şi America Latină au publicat mai multe articole exagerând datele biografice ale lui Marx şi Engels pentru a crea o latură eroică pentru personalităţile respective. Între altele, acest cuplu homosexual a fost făcut responsabil pentru eforturile sociale de a „elibera” şi de a cere drepturi egale pentru homosexualii „oropsiţi” de societatea capitalistă, care insista în a susţine instituţia anacronică a căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, contra cursului contemporan al istoriei. Detaliile biografice scoase la iveală cu ocazia aniversării morţii lui Marx au fost atât de surprinzătoare şi atât de urâte, încât partidele comuniste din mai multe ţări au făcut tot posibilul să cumpere toate exemplarele tipărite, pentru a împiedica difuzarea lor.

Karl Marx era originar dintr-o familie evreiască proeminentă, cu mulţi ancestori distinşi ca rabini erudiţi, care au excelat în studii biblice. Marx a fost criticat în permanenţă de rabinul de la sinagoga pe care o frecventa pentru relaţiile sale cu Friedrich Engels, pe care le califica drept un păcat sever, o aberaţie în faţa lui Dumnezeu, cerându-le să se lase de a comite trangresări ale legii divine. Ca rezultat, ambii, Marx şi Engels, s-au oprit de la a practica religia mozaică, alăturându-se unei parohii lutherane germane, în anul 1846.

Potrivit opiniei unor istorici homosexuali, comportamentul lui Marx a dovedit, încă de la vremea respectivă, o determinare şi un caracter solid, luptând pentru „cauza minorităţilor exploatate”. Acest episod din viaţa lui Marx i-a cimentat convingerea că schimbarea ordinii sociale este condiţia primordială pentru instaurarea socialismului.

Marx s-a căsătorit în 1847 cu Jenny von Westphalen, numai de ochii lumii, pentru a putea funcţiona în societatea rigidă din Germania şi pe urmă în cea din Anglia. Engels n-a fost niciodată căsătorit, în timp ce legătura homosexuală dintre ei s-a menţinut pe parcursul întregii lor vieţi.

Concubina lui Engels, Mary Burns, a avut idei similare cu Marx şi Engels în ce priveşte instituţia căsătoriei, insistând ca cel mai judicios model de societate socialistă trebuie să elimine complet căsătoria ca instituţie socială. Ca şi Marx, Mary Burns susţinea că mariajul nu este altceva decât un instrument inventat de capitalişti pentru a ţine femeia sub opresiunea materialistă creată de goana după bani. (Se pare că aşa s-a născut mişcarea feministă din Vest.)

Astfel de idei au fost considerate un afront prin negarea rolului femeii în familie şi prin respingerea normelor de decenţă socială. De aceea, nici Marx, nici Engels, nu s-au putut integra în societatea engleză, fiind forţaţi să trăiască aproape ca nişte exilaţi. De fapt, Marx nu a fost în stare să înveţe engleza bine, aşa că Engels a trebuit să-i compună toate scrisorile pe care le trimitea la redacţiile ziarelor engleze şi americane. Lui Karl Marx îi plăcea să citească ziarul New York Tribune, pe care îl primea de două ori pe lună, fiind mai uşor de citit, datorită unui stil mai simplu.

Mai multi istorici care au studiat viaţa lui Marx şi Engels, către sfârşitul celui de al 19-lea secol, au menţionat acuzele de imoralitate contra celor doi. Se presupune că ambii au suferit de sifilis, ca şi Lenin. Bolile venerice erau rampante în acea perioadă, şi nimeni nu poate atribui acestea numai imoralităţii, chiar dacă în marea majoritate homosexualii burlaci erau afectaţi mai mult decât persoanele căsătorite. De asemenea, se spune că şi Lenin a murit de sifilis.

Ieşind din sfera apologiei homosexualilor faimoşi, este demn de notat că, din punct de vedere psihologic, o persoană care se pune într-o poziţie contrară normelor sociale prevalente, are tendinţa să devină o persoană antisocială, cu un bagaj psihiatric greu, în sensul inabilităţii de a funcţiona normal. O astfel de caracterizare devine trăsătura cea mai evidentă în personalitatea fondatorilor marxismului.

Faptul că majoritatea carenţelor psihologice atribuite lui Marx, Engels şi Lenin au putut fi ascunse atâta timp, sub masca unui altruism care în mod fals propovăduia justiţia socială, e dovada eficienţei unui sistem de propagandă ridicat la nivel ştiinţific, pentru a arunca praf în ochii „idioţilor folositori” (expresia îi aparţine lui Lenin).

La moartea lui Marx, în 1983, la înmormântarea sa au participat numai cinci persoane, alt fapt care atestă lipsa lui de popularitate, deşi Anglia era plină de fel de fel de simpatizanţi ai ideologiilor de stânga.

Din moment ce Marx nu a lucrat nici măcar o singură zi, în afara activităţii lui publicistice, explică de ce înţelegerea fenomenelor şi a elementelor economice e aşa de primitivă. Cei care s-au ocupat de studiul biografiei fondatorilor marxismului au rămas extrem de uimiţi să descopere că Marx nu a vizitat nicio fabrică capitalistă, deşi la o distanţă destul de mică se aflau uzine textile, metalurgice şi şantiere navale. Prin contrast, Friedrich Engels a fost trimis de tânăr să meargă în Anglia, să ajute la administrarea unor întreprinderi textile care au aparţinut familiei tatălui său. De fapt, el a fost cel care a suportat toate cheltuielile legate de viaţa lui Marx. Noţiunea de „femeie întreţinută” s-a aplicat, în cazul lui Marx, unui bărbat.

Legat de aspectul negativ al opiniilor sociale ale lui Marx şi Engels, noţiunea „luptei de clasă” e justificată de repulsia organică pe care Marx a avut-o pentru semenii săi care s-au realizat intelectual, politic, economic sau social. Marx a încercat să obţină independenţă economică, dar nu a reuşit să vândă un număr suficient de cărţi pentru a trăi. De aceea a trebuit să apeleze la Engels, care şi-a asumat rolul de mentor şi de administrator al vieţii personale a lui Marx.

Singura realizare demnă de menţionat este aceea că a convins primul Congres Internațional al Asociaţiei Muncitorilor, în 1864, să facă tot posibilul să-l numească pe el director executiv, din moment ce activiştii sindicalişti nu posedă facultăţile intelectuale necesare pentru a naviga în sistemele de legi din ţările respective, în timp ce el, Karl Marx, susţinea că e un expert în acest domeniu. Astfel a ajuns la un venit lunar de vreo 50 de lire sterline, pe un timp de doi ani, cât a fost director al comitetului executiv. În afară de acest venit, Karl Marx nu a avut niciun fel de bani.
Veniturile din publicistică, articolele apărute în diverse ziare şi cărţile lui, care includ Capitalul (Das Kapital), nu au reuşit să-i asigure nici măcar chiria casei, care era suportată de Engels.

În august 1847, Marx declara cu un ton extrem de răuvoitor că „Evreii trebuie toţi eliminaţi pentru că ei sunt principalii furnizori de capital. Pentru a distruge capitalismul, evreii trebuie distruşi întâi.”
Cu mai puţin de două luni după publicarea acelui articol, într-un editorial în Die Neue Reichische Zeitung, el s-a exprimat că anumite naţii sunt total nefolositoare progresului spre socialism, şi trebuie exterminate de îndată:
„Nu există niciun fel de justificare de a se permite unor naţii primitive de a continua să existe, din moment ce nu vor fi niciodată în stare să înţeleagă misiunea istorică a socialismului. Polonezii, valahii (românii), sârbii şi ruşii nu vor fi niciodată capabili să iasă din epoca de piatră.”

În 1848, sub auspiciile Ligii Comuniste, Marx şi Engels au produs Manifestul Comunist, (Manifest Der Kommunistische Partei), care ar putea fi considerat o veritabilă declaraţie de război contra societăţii umane. Marx şi Engels nu s-au mulţumit numai a defini ca ţintă pentru atacul lor clasa conducătoare, ci vizează cu virulenţă şi toxicitate toţi membrii intelectualităţii, clerul, clasa mijlocie şi toţi producătorii de produse agricole şi micii meseriaşi. Marx justifică poziţia aceasta antisocială prin teoria sa favorită, care a fost adoptată de mai toţi comuniştii din lume: „Întreaga istorie umană e bazată pe lupta dintre clase.”
O astfel de gândire pare firească pentru cineva care niciodată nu a fost în stare să posede ceva şi care de-a lungul întregii sale vieţi a fost subvenţionat de un bogat partener homosexual.

Lui Marx nu i s-a părut niciodată că punctul său de vedere ar fi greşit, în special în relaţiile dintre „forţele de producţie”, „mijloacele de producţie”, capital şi tehnologie. El n-a putut niciodată înţelege că munca, indiferent de ce fel, este o valoare care se poate cumpăra şi vinde, în condiţiile impuse de piaţă. Dacă ai o educaţie superioară, poţi să obţii o remunerare superioară. Dacă ai o calificare inferioară, vei avea un salariu inferior.

Concluzia cea mai logică, după ce studiezi toate aspectele legate de marxism, este că acest sistem filozofic a pornit de la date false şi din moment ce nu a putut exprima nimic matematic a recurs la niște superstiţii, care au fost legiferate de unele regimuri totalitare ca adevăruri absolute.

Sigmund Freud (1856-1939), fondatorul psihanalizei moderne, a spus cândva că „Toate experienţele negative trăite de un individ pot fi reflectate în cele mai adânci elemente psihice intime, menite să creeze acţiuni şi comportament antisociale.” Se poate considera că marxismul este produsul unor minţi bolnave, indiferent ce justificare se va găsi pentru a scuza crimele comise în numele instaurării socialismului.

Citiți şi:

Francmasoneria a susţinut instalarea regimurilor comuniste în întreaga lume

O istorie veridică a Noii Ordini Mondiale (I)

 

 

yogaesoteric
30 noiembrie 2017