Masacrul de la Sandy Hook, Newtown, Connecticut – 14 decembrie 2012

Cutremurătoarele atentate în şcoli par a fi, de fapt, săvârşite cu sânge rece de către cei care conduc lumea din umbră şi apoi folosite pentru a convinge oamenii să renunţe la dreptul de autoapărare

 
de Melania Radu
 

„În vremuri de înşelăciune generală, rostirea adevărului pare un act revoluţionar.” 
George Orwell
 

„Oricât de mare ar fi o minciună, oricât de absurdă, oamenii sunt tentaţi să o creadă pentru că nu se pot imagina pe ei înşişi spunând ceva atât de fals.”

În dimineaţa zilei de 14 decembrie 2012, pe la ora 9,40, Adam Lanza a intrat înarmat în incinta Şcolii primare Sandy Hook din Newtown, a ucis 20 de copii şi 6 adulţi, apoi s-a sinucis. Se spune că avea probleme psihice şi că a folosit armele din colecţia mamei sale. Aceasta a fost ştirea teribilă difuzată pe toate canalele mass-media în acea zi. Versiunile oficiale care au urmat au fost pline de informaţii neclare şi contradictorii care au pus sub semnul întrebării corectitudinea lor. Au fost atât de multe goluri în informaţiile despre atentatul de la Sandy Hook încât s-au făcut după aceea sute de documentare, s-au scris nenumărate articole, s-au creat pagini de internet în încercarea de a desluşi misterul înfiorător a ceea ce s-a petrecut, de fapt, acolo.

Cum să fie posibil ca un tânăr de 20 de ani, autist şi bolnav psihic, fără niciun antrenament, să fie capabil să ţintească mai bine decât un trăgător profesionist şi să-i ucidă pe toţi cei în care a tras, lăsând doar un rănit? Medicul legist a confirmat între 3 şi 11 răni la fiecare victimă, asta însemnând câteva sute de gloanţe care nu apar nicăieri în imaginile filmate la faţa locului. Nici proporţia dintre morţi şi răniţi nu pare veridică prin comparaţie cu alte cazuri: Virginia Tech – 32 morţi, 23 răniţi; Aurora – 12 morţi, 59 răniţi; Sandy Hook – 26 morţi, 1 rănit. Tot medicul legist mai spune că toate rănile au fost produse de o singură armă, puşca militară de asalt, care apoi a fost găsită în portbagajul maşinii în parcare. În primele rapoarte se afirmase că atacatorul a folosit trei arme de foc care au fost găsite în clădire: două pistoale semiautomate şi o puşcă militară de asalt. Apoi că s-au găsit patru pistoale semiautomate în clădire şi puşca militară în maşină. Cum ar fi fost posibil să folosească arma de afară dacă el a fost tot timpul în şcoală şi a murit acolo?

În imaginile filmate de echipajele de la ştiri nu se văd urme de gloanţe, geamuri sparte, victime transportate la ambulanţe, cei 600 de copii evacuaţi din şcoală în cursul zilei, părinţi, oameni alergând, circulaţia oprită, poliţia înconjurând clădirea şi căutând suspecţi. Nu se vede panica ori starea de urgenţă.

A apărut o singură fotografie cu vreo 10 copii evacuaţi prin parcare. Se vede doar o ambulanţă blocată la distanţă de şcoală şi rămasă acolo nefolosită. Nicio victimă nu a fost transportată la spital. Se văd doar oameni care se plimbă calm în jurul clădirii de parcă ar face un film.

Confuze sunt şi informaţiile în privinţa lui Adam Lanza şi a mamei sale. La început poliţia l-a identificat ca Ryan Lanza, pentru că avea la el actul de identitate al acestuia. Se spune că cei doi fraţi nu s-au văzut de ani de zile şi nu mai ştiau unul de celălalt. Atunci cum de a avut Adam la el buletinul valid al fratelui său? Sursele oficiale citate de CNN spun la început că mama lui Adam Lanza era educatoare la grădiniţă, apoi s-a spus că nici măcar nu era educatoare şi nici ea nici el nu aveau vreo legătură cu şcoala. Pe de altă parte există înregistrări cu mărturia unei îngrijitoare de la şcoala respectivă care spune că îl cunoaşte pe Adam Lanza şi că nu avea niciun fel de probleme psihice, iar mama lui era cea mai bună şi iubitoare educatoare de la grădiniţă. Acum nu se mai găseşte în registrele şcolii nici îngrijitoarea respectivă. La început s-a anunţat că mama lui a fost găsită moartă în şcoală, apoi că, de fapt, a ucis-o acasă, şi-a distrus calculatorul ca să nu se afle nimic despre el şi apoi a mers la şcoală unde a ucis copiii şi s-a sinucis cu arma care rămăsese în portbagaj, deşi în registrele oficiale apare ca decedat cu o zi înainte, pe 13 decembrie 2012.

Niciun vecin nu îi cunoştea pe Adam Lanza şi pe mama lui, ceea ce, spune unul dintre aceştia, este ciudat, pentru că este o comunitate mică în care se cunosc cu toţii, iar dacă nu cunosc pe cineva, cel mai probabil e ca acel cineva nu locuieşte acolo. Cea mai mare nelămurire este însă în legătură cu copiii presupuse victime în atentat. Ce s-a petrecut cu ei? Familiilor li s-a interzis să vadă cadavrele acestora. Au fost prezentate doar fotografii cu chipurile lor. Mai târziu unele fotografii ale victimelor au fost regăsite pe liste de persoane date dispărute de ani de zile.

Actori angajaţi în roluri de victime

Neconcordanţele au fost atât de numeroase încât sunt voci care se întreabă dacă într-adevăr a fost vreo victimă la Sandy Hook, ori a fost totul o înscenare, un spectacol regizat de guvern şi pus în scenă cu actori angajaţi? Unii dintre aşa-zişii părinţi care dau interviuri sunt necunoscuţi locuitorilor din Newtown. Se presupune că unii dintre cei intervievaţi ca fiind părinţi ai copiilor ucişi în atentat sunt, de fapt, actori angajaţi (de la crisis.actors) să joace rolurile respective: http://1079ishot.com/crisis-actors-sandy-hook-shooting/  Aceştia apar peste tot în mass-media cerând controlul armelor, încercând astfel să influenţeze şi restul populaţiei în acest sens, ori cel puţin să ofere o justificare pentru măsurile ce ar fi fost luate apoi de autorităţi.

Robbie Parker, tatăl lui Emilie Parker, despre care se spune că a fost ucisă în atentat, a apărut imediat la TV, chiar împreună cu Obama. A doua zi la conferinţa de presă camera de filmat era pornită înainte ca el să-şi înceapă declaraţia şi ceea ce se vede în înregistrare este cum tatăl apare vesel şi glumind, iar când ajunge în faţa camerei respiră de câteva ori profund ca pentru a intra în rol, în pielea personajului, la fel cum fac actorii. Apoi apare trist, de parcă ar fi altcineva. Pare atât de fals încât oricine îl vede rămâne perplex:
 
 
Actori de meserie au confirmat că aşa procedează ei înaintea unei scene emoţionale. Ca să nu mai spunem că Robbie Parker din Newtown este înregistrat la primărie ca fiind de 57 de ani, iar cel care apare la TV este un bărbat de vreo 30 de ani.

Tot Robbie Parker a făcut o pagină Facebook de donaţii pentru victimele atentatului cu câteva ore înainte ca atentatul să fi fost anunţat. Acolo vorbeşte despre pierderea frumoasei lui fetiţe, apoi după câteva ore se contrazice spunând că şcoala este închisă şi nu ştie dacă Emilie este în şcoală ori la spital. Un specialist grafician spune că pozele cu familia Parker arată ca şi cum ar fi fost create în Photoshop. Într-un interviu mătuşa lui Emilie vorbeşte despre surorile mai mari ale fetiţei, în timp ce în fotografii acestea sunt clar mai mici. Emilie Parker nu poate fi văzută în nicio poză de la şcoală.

În interviurile cu părinţi care şi-au pierdut un copil în atentat aceştia par veseli în timp ce vorbesc despre tragedie. În interviurile cu învăţătoarele, părinţii şi prietenii victimelor nu se vede nicio lacrimă. Avocata criminalului de la Aurora pare soră geamănă cu Laura Phelps care dă interviuri la Sandy Hook. Medicul legist râde în timpul interviului. Un actor şi el? O altă apariţie controversată este Gene Rosen, care spune o poveste despre şase copii pe care i-ar fi găsit în faţa casei lui pe iarbă, poveste în care se contrazice de fiecare dată când o repetă. Una din mamele care dă interviu mai întâi la NBC, apoi la CBS, în primul se miră cum a putut atentatorul să intre într-o şcoală cu cameră de luat vederi la intrare, iar în al doilea spune că nu a ştiut la ce şcoală este atentatul până a primit încă un SMS de la CBS…

Aspecte stranii în legătură cu atentatul

Mai multe pagini de internet (cu pozele copiilor care urmau sa moară…?) au fost create cu ore sau cu zile înainte ca evenimentul să se fi produs: o pagina de donaţii pe Facebook creată cu trei zile înainte – Sandy Hook Elementary Victims Fund, un website creat cu o zi înainte, un manual despre Cum să vorbeşti copiilor despre Sandy Hook apărut cu patru zile înainte, o pagină RIP pe Facebook pentru Victoria Soto creată cu patru zile inainte apoi ştearsă şi recreată. Una dintre fetiţele din fotografii a fost recunoscută de mama ei, care spune că fotografia i-a fost furată şi că n-a fost la Sandy Hook niciodată. Ea a cerut cu disperare ajutorul pe Facebook pentru a fi scoasă fotografia cu fetiţa ei dintre cele cu victimele atentatului. Fotografia a fost scoasă şi înlocuită cu o alta.

Declaraţia imediată a primarului New-York-ului, prin care cerea abolirea celui de-al doilea amendament al Constituţiei vizează în mod evident dezarmarea Americii şi a apărut ciudat de repede după atentat. Într-o acţiune ce pare a fi de dezinformare, Michael Harris, fost candidat republican pentru postul de guvernator în Arizona şi responsabil cu finanţele în campania GOP (Grand Old Party), a declarat pe un post internaţional TV că Israelul a fost cel care a organizat atentatul din Connecticut, ca răzbunare faţă de Obama şi SUA.

Alte conexiuni bizare:

-guvernatorul statului Conecticut, în conferinţa de presă spune că ar fi fost preveniţi despre posibilitatea unui astfel de eveniment
-un martor spune că maşinile FBI erau acolo cu jumătate de oră înainte de atac
-copiii din clasa de alături nu au auzit împuşcături:
 
 

-e posibil ca Sandy Hook să nu fie fost o şcoală folosită:

-una din imaginile din timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice din Londra era o faţă stilizată de copil lăcrimând şi inscripţia GO SH (go sandy hook)
-în filmul „The dark knight rises” apare o  hartă cu Sandy Hook încercuit
-în iunie 2000 a apărut o comedie horror numită „Sandy hook lingerie party massacre”, regizor Tim Beckley

Atentatul de la Sandy Hook pare a fi în legătură cu cel de la Aurora, care a avut loc în timpul premierei filmului „The dark knight rises”. Atentatorii par în ambele cazuri să fi trecut prin programul Delta Mind Control. Mai pare oarecum legat şi de filmul „The hunger games”, lansat în 2012, în care este vorba despre sacrificiul ritual al unor copii pentru amuzamentul elitelor. Autoarea cărţii care a stat la baza filmului este originară din Newtown.

Operaţiune de tip „steag fals”?

A doua zi după atacul din Beslan (Rusia, 1 septembrie 2004), Le Figaro semnala că o operaţiune anti-teroristă simulată numită  „Bons baisers de Russie”, care punea în scenă atacul asupra unei şcoli, se derula în acelaşi timp în Israel. La fel, atunci când Turnurile gemene erau doborâte de avioane de linie (11 septembrie 2001) se desfăşurau în acelaşi timp vaste manevre care aveau drept obiectiv deturnarea de zboruri civile. La 14 decembrie 2012, FEMA (Federal Emergency Management Agency) şi Homeland Security tocmai desfăşurau un curs care se numea: Planning for the needs of childrens in disasters, într-o locaţie aflată la 20 minute de şcoala Sandy Hook şi, în acelaşi timp, poliţia simula un exerciţiu care presupunea exact acelaşi eveniment care se producea de-adevăratelea.

Activistul pentru pace Alfred Lambremont Webre îşi exprimă părerea că atentatul de la Sandy Hook este, de fapt, o operaţiune teroristă a statului împotriva populaţiei, un proiect MK-ultra în scopul dezarmării cetăţenilor ca pregătire pentru un stat poliţienesc, parte din Noua Ordine Mondială. El descrie metoda clasică de acum de desfăşurare a unei operaţiuni de tip „steag fals” prin organizarea simultană de exerciţii care să mascheze adevărata operaţiune şi prin crearea unui acuzat-paravan, în acest caz Adam Lanza. În ziua respectivă se produceau de fapt două evenimente: cel real şi simularea de la Homeland Security/FEMA. Acestea două se întrepătrundeau cu diverse înscenări menite să deruteze: acţiuni ale poliţiei, urmărirea unor trăgători imaginari etc. E posibil ca şi Adam Lanza să fi crezut că participă la o simulare, spune Webre.

E ca şi cum evenimentul ar fi alcătuit din mai multe straturi. Primul este evenimentul real, deşi ce anume s-a petrecut cu adevărat acolo este încă sub semnul întrebării. Se poate spune doar că a cuprins mai multe etape: pregătirea operaţiunii, operaţiunea propriu-zisă şi ştergerea probelor (inclusiv înscenarea cu acuzatul-paravan şi sosirea „oficială” a poliţiei). Al doilea strat este evenimentul fals, simularea DHS/FEMA. E posibil ca Ryan Lanza să fi participat la această simulare. Iar stratul al treilea este confuzia mediatică, neclarităţile în relatarea evenimentelor, încurcarea voită şi sistematică a evenimentului real şi a celui fals având ca rezultat dezinformarea. Dincolo de toate acestea rămâne întrebarea cea mai tulburătoare care şi pentru Webre este cea legată de victime. Unde sunt acestea? De ce funeraliile au fost cu sicriele închise? Ce s-a petrecut cu copiii?

Al doilea amendament al Constituţiei SUA

Adoptat la 15 decembrie 1791, acest amendament stipulează: „O miliţie foarte disciplinată fiind necesară pentru securitatea unui stat liber, nu va fi încălcat dreptul cetăţenilor de a deţine şi a folosi arme.” Amendamentul îşi are originea în Anglia, în Carta Drepturilor de la 1689 impusă suveranilor Wilhelm al III-lea şi Mary a II-a de către Parlament ca răspuns la tentativa ultimului rege catolic Jack al II-lea de a-i dezarma pe protestanţi. Mai apoi acest drept a fost menţinut pentru ca cetăţenii să nu poată fi predaţi fără apărare Coroanei.

Curtea Supremă a Statelor Unite a confirmat în legătură cu acest amendament că nu este vorba despre un nou drept al cetăţenilor de a deţine arme, ci de întărirea aceluia de a nu se găsi dezarmaţi în faţa celor care se află la putere. În McDonald versus Chicago (2010) se afirmă că „Cel de-al Doilea Amendament limitează guvernările de stat şi locale, exact la fel cum limitează şi Guvernul Federal.” Dacă americanii în marea lor majoritate refuză să fie atins acest amendament este mai ales pentru că el reprezintă ultimul lor instrument de apărare contra tiraniei statului.

În Elveţia, de exemplu, o ţară considerată model în privinţa democraţiei şi în care nu mai au loc masacre în şcoli, cetăţenii sunt obligaţi să fie înarmaţi. În Australia, pe de altă parte, după dezarmarea populaţiei, criminalitatea a crescut în loc să scadă. În august 1999, în urma unui masacru într-o şcoală din Tasmania, guvernul australian, cu ajutorul forţelor de poliţie venite din SUA, a dezarmat populaţia. Au fost distruse atunci aproximativ 650.000 de arme de foc, în valoare de 500 mil. de dolari australieni. Un an mai târziu, asasinatele, care până atunci erau în scădere, au crescut cu 3,2 %, atacurile armate cu 8,6%, furturile armate cu 44%. Doar în statul Victoria, crimele cu arme de foc au crescut cu 300%. Probabil criminalii nu mai riscau prea mult atunci când atacau oameni obişnuiţi. Acesta era, de fapt, şi scopul operaţiunii: dezarmarea atât concretă, cât şi psihologică a oamenilor.

Se spune că în 16 decembrie 2012, la două zile de la masacrul de la Sandy Hook, un bărbat înarmat a intrat într-un restaurant din San Antonio şi a ucis-o pe fosta lui iubită. Oamenii din restaurant s-au refugiat printr-o uşă laterală într-un teatru. Ucigaşul i-a urmărit şi a început să tragă. Atunci o femeie şi-a scos pistolul din poşetă şi l-a împuşcat de patru ori înainte ca acesta să mai aibă timp să omoare pe cineva. O bună metodă de a opri un om rău înarmat să fie un om bun înarmat?

Unul dintre părinţii de la Sandy Hook a susţinut în faţa Congresului SUA: problema nu sunt armele, ci oamenii răi înarmaţi. El spune: „Poliţia nu a fost capabilă să-mi apere fetiţa, nu de o armă de asalt, ci de un criminal.[…] De ce securitatea pe care i-o ofer fetiţei mele acasă nu îi este asigurată şi la şcoală? La aceasta ar trebui să vă gândiţi înainte de a-l considera pe tatăl ei criminal.[…] Secţiunea 15 din Constituţia Statului Connecticut prevede că «Orice om are dreptul să folosească arme în apărarea sa şi a statului.»” Puteţi urmări depoziţia sa aici:
 
 
Chiar dacă nu se ştie ce s-a petrecut cu adevărat la Sandy Hook, se poate observa că evenimentul respectă regula conform căreia conspiraţiile au implicaţii politice. Este clar că ţinteşte spre desfiinţarea celui de-al doilea amendament al Constituţiei SUA. Altfel n-ar fi avut parte de mai mult spaţiu în mass-media decât bombardamentele din Damasc care, în zilele de dinaintea atentatului din Connecticut, făceau zeci de victime printre care mulţi copii creştini şi musulmani şi care au avut parte doar de câteva cuvinte în buletinele de ştiri.

În cartea Secret Societies and Psychological Warfare, Michael A. Hoffman vorbeşte despre aceste masacre ca despre ritualuri oculte, organizate de elitele societăţii, la care, fără să ştie, masele de oameni participă dându-le mai multă forţă de impact asupra lumii prin stările de şoc, tristeţe, mânie, neîncredere pe care le trezesc în sufletele lor. Ele fac parte din încercarea de control al umanităţii prin mijloace psihologice, ascunse ca simboluri în muzică, spectacole, ritualuri. Probabil că nu întâmplător copiii supravieţuitori atentatorului controlat mental de la Sandy Hook au fost puşi să înregistreze, ca omagiu victimelor, tocmai cântecul „Over the rainbow”, despre care se ştie că este folosit în tehnicile de programare mentală.

Bibliografie:

http://exopolitics.blogs.com/exopolitics/2012/12/the-news-live-sandy-hook-as-state-terror-against-usa-population.html

http://www.disclose.tv/forum/sandy-hook-conspiracy-website-t82387-40.html#ixzz2GOTzvsnv 
http://www.sandyhookhoax.com
http://vigilantcitizen.com/latestnews/sandy-hook-survivors-record-the-song-over-the-rainbow-to-commemorate-the-shooting/
http://vigilantcitizen.com/featured/thought-of-the-month-0113-mass-shootings-and-mass-media/
http://www.collective-evolution.com/2013/02/06/sandy-hook-shooting-continues-to-be-exposed/

Citiţi şi:

Anumite mesaje subliminale secrete propagate în mass-media ar putea anunţa unele acţiuni criminale cu ocazia Jocurilor Olimpice din Londra 
Cine este cavalerul negru din filmul The Dark Knight Rises? 

yogaesoteric
1 martie 2013