Mass-media acoperă abuzurile judecătorului Ionuţ Matei în cazul Bivolaru

Prin prezentarea exagerată a unor detalii scandaloase, dar mincinoase, din motivarea judecătorească făcută publică în 13 noiembrie, mass-media trece sub tăcere abuzurile grosolane din acest proces şi se face părtaşă la condamnarea nedreaptă a profesorului de yoga

În 13 noiembrie a fost făcută publică motivarea deciziei judecătoreşti din 14 iunie 2013, în care completul de judecători de la ÎCCJ l-a condamnat pe profesorul yoga Gregorian Bivolaru la şase ani de închisoare cu executare pentru „relaţie sexuală cu minori” (este vorba de minora Mădălina Dumitru). Aceasta a constituit un nou pretext pentru ca presa să publice la repezeală articole senzaţionaliste, cu tentă de scandal, pe subiectul MISA-Gregorian Bivolaru. Pentru a corecta imaginea parţială şi deformată mediatizată cu această ocazie, Biroul de Presă MISA face următoarele precizări clarificatoare.

Profesorul român de yoga Gregorian Bivolaru beneficiază de protecţia autorităţilor suedeze, care i-au acordat azil politic (refuzând extrădarea solicitată de statul român) deoarece au considerat că Gregorian Bivolaru nu poate avea parte de un proces corect în România. Un alt argument important pentru care Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia a fost linşajul mediatic la care este supus acesta în România încă din anul 1992, presa remarcându-se prin prezentarea incorectă, calomnioasă, tendenţioasă şi instigatoare a acestui caz. Ceea ce se petrece acum dovedeşte încă o dată că decizia din 2005 a Curţii Supreme a Suediei a fost întemeiată.

Iată doar câteva dintre abuzurile care au marcat procesul de la ÎCCJ şi dovedesc nedreptatea acestei condamnări. Decizia celor trei judecători de la ÎCCJ (Ionuţ Matei, Cristina Rotaru şi Ioana Bogdan) de a rejudeca dosarul Bivolaru, în cazul în care acesta fusese deja achitat de două instanţe, a fost „justificată” în ideea de a-i da inculpatului (lui Gregorian Bivolaru) posibilitatea de a se apăra corespunzător. Aceasta este o justificare foarte ciudată, mai ales că Gregorian Bivolaru fusese achitat anterior! În procesul rejudecat de „completul negru” de la ÎCCJ, judecătorii au respins aproape toate probele apărării, declarând fără alte argumente că ar fi false. Judecătorii au considerat apriori, fără nicio dovadă, că toţi martorii apărării sunt „mincinoşi fanatici”, tratându-i cu dispreţ, jignitor, în cursul procesului – atitudine care se reflectă şi în afirmaţiile (nesusţinute de argumente) din motivarea publicată acum. În plus, judecătorii au refuzat să o audieze nu doar pe Mădălina Dumitru, presupusa victimă, care a declarat în repetate rânduri că nu a avut niciun fel de relaţie cu Gregorian Bivolaru, ci şi alţi martori-cheie din anturajul acesteia care ar fi putut oferi mărturii semnificative. Şi, cel mai straniu, după ce au demarat procedura de audiere a lui Gregorian Bivolaru în Suedia, prin comisie rogatorie, judecătorii au pronunţat brusc decizia finală, renunţând la această audiere. Toate acestea în condiţiile în care întregul proces s-a rejudecat, chipurile, pentru a i se da ocazia lui Gregorian Bivolaru să se apere corespunzător după ce fusese deja găsit nevinovat!

La polul opus, martorii acuzării au fost consideraţi foarte cinstiţi, chiar şi când au dat declaraţii evident contradictorii (cazul Luminiţei Stoenescu, care a lansat ideea aberantă a „sexului pe morminte”) sau când este vorba de o persoană expulzată din Japonia pentru prostituţie (Agnes Arabela Mureşan). Un raport psihologic prezentat de apărare nici nu a fost luat în considerare, pe motiv că autorul său ar fi membru MISA (în realitate, acesta nu este membru MISA), dar rapoartele „ştiinţifice” ale acuzării au fost considerate corecte, chiar dacă sunt întocmite de „specialişti” aflaţi pe statele de plată ale SRI.

„Probele” acuzării includ şi înregistrările ilegale ale unor convorbiri telefonice private făcute sub pretextul că Gregorian Bivolaru ar pune în pericol siguranţa naţională. În loc să sesizeze abuzul flagrant şi ilegalitatea mandatelor de interceptare, în loc de a pune în discuţie autenticitatea transcrierilor respective, presa aduce laude SRI pentru modul în care a furnizat dovezi în cazul Bivolaru, fără a realiza că astfel se face complice la încălcarea drepturilor cetăţeneşti fundamentale şi a principiilor esenţiale ale democraţiei.

Motivarea ÎCCJ afirmă următoarele: „Printr-un mecanism extrem de abil, inculpatul şi-a arogat statutul de victimă actuală a autorităţilor statului român, exploatând în favoarea sa o sentinţă civilă prin care s-a constatat caracterul politic al unor condamnări dispuse împotriva inculpatului înainte de 1989 şi încercând să identifice prezentul proces penal cu fiind unul îndreptat împotriva mişcării MISA, ce s-ar fi dorit a fi fost astfel reprimată de către autorităţi”. Ceea ce presa trece sub tăcere este faptul că exact acelaşi procuror care l-a anchetat pe Gregorian Bivolaru în timpul regimului comunist, la ordinul Securităţii de a-i fabrica un dosar de drept comun (conform documentelor din Arhiva CNSAS publicate de cercetătorul Gabriel Andreescu), exact acelaşi procuror a instrumentat dosarul lui Gregorian Bivolaru şi după 2004.

De asemenea, instanţa îi reproşează „inculpatului Bivolaru” extrema agresivitate din timpul procesului, în condiţiile în care acesta trăieşte în exil în Suedia şi nu a mai avut nicio apariţie publică din martie 2004 şi până în prezent, iar judecătorii au refuzat să ia în considerare şi mărturia sa.

Cel mai semnificativ element al cazului rămâne totuşi faptul că Gregorian Bivolaru a fost condamnat pentru o infracţiune fără victimă, căci presupusa victimă afirmă că a fost constrânsă sub presiune, după 20 de ore de anchetă brutală în absenţa unui avocat, să semneze mărturia în baza căreia a fost condamnat acum Gregorian Bivolaru. Deşi a declarat acest lucru în repetate rânduri, presa şi judecătorii români refuză să ia în considerare declaraţia sa. Motivul judecătorilor? Mădălina Dumitru ar fi şi acum, după 10 ani, sub puternica influenţă a lui Gregorian Bivolaru. Nimeni nu pare să sesizeze că minora (care nu a avut o relaţie cu Gregorian Bivolaru) era la vârsta de consimţământ şi că acesta nu îi era nici profesor şi nici tutore legal.
 
Toate acestea sunt doar o mică parte dintre abuzurile şi incorectitudinile acestui proces care s-a dovedit a fi o mascaradă, iar presa a devenit complice la toate aceste nedreptăţi prin mediatizarea excesivă a unor detalii false, cu caracter scandalos, din declaraţiile unor martori ai acuzării, menite să creeze o proastă impresie opiniei publice. Deşi toate minciunile sfruntate declarate de martorii acuzării nu aveau nicio legătură cu acuzaţia formulată (act sexual cu minora M.D.), ele au fost hipermediatizate pentru a se crea impresia că Gregorian Bivolaru este vinovat. Chiar şi acum, presa adaugă unele detalii false, scriind că Gregorian Bivolaru ar fi fost condamnat pentru relaţii cu mai multe minore, sau că ar fi fost condamnat pentru trafic cu minore (afirmaţie publicată de Mediafax).
 
Subliniem în final şi dimensiunea aberantă a condamnării – 6 ani închisoare cu executare – ceea ce exclude posibilitatea unei ulterioare graţieri. Pentru comparaţie vă supunem atenţiei alte decizii judecătoreşti, în cazuri mult mai grave, în care există victime şi e vorba de infracţiuni reale:
- profesorul de sport Dan Octavian Vişan a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru violarea unei minore aflate în grija sa într-o tabără;
- directorul OTV Doru Iuga a fost condamnat la 2 ani cu suspendare pentru acte sexuale cu minori (băieţi), fiind implicat şi într-o reţea de proxenetism cu minori;
- Şerban Huidu, care a ucis trei persoane într-un accident de maşină, a fost condamnat la 4 ani închisoare cu suspendare;
– judecătorul Ionuț Matei a făcut parte din completul care a redus pedeapsa lui Ion Balint, zis și Nuțu Cămătaru, de la 9 ani de închisoare la doar doi ani, șapte luni și 17 zile (durată care a fost calculată în așa fel încât ea să corespundă exact cu cât îi trebuia lui Cămătaru pentru a intra din nou la Comisia de eliberări condiționate!). Mai multe detalii aici.
 
Conform unor statistici recente, în România au născut 50.000 de mame minore în ultimii trei ani. Câţi bărbaţi sunt anchetaţi pentru sex cu minore în cazul acestora? În cazul unei reţele de pedofilie în care erau traficaţi copii români la Vatican, autorităţile nu au luat nicio măsură. Un scandal de „sex cu minore”, în care este implicat primul ministru Victor Ponta şi alţi politicieni masoni, a fost muşamalizat.

Având în vedere toate aceste cazuri menţionate, ipocrizia presei care prezintă cazul Bivolaru este cu atât mai şocantă. Gregorian Bivolaru a fost condamnat pentru o „infracţiune fără victimă”, iar presa a refuzat să publice şi mărturia presupusei victime a lui Gregorian Bivolaru, care afirmă că nu i-a adus acestuia nicio acuzaţie şi nu a avut nicio relaţie cu el.

Pentru informaţii semnificative şi obiective despre procesul lui Gregorian Bivolaru şi abuzurile autorităţilor române în acest caz vă supunem atenţiei Raportul asociației Human Rights Without Frontiers Int’l referitor la cazul MISA/Gregorian Bivolaru.
 
 

Biroul de Presă MISA
15 noiembrie 2013