Meditaţia este cea mai înaltă formă de activitate

o conferinţă a lui Paramahamsa Yogananda
 

Meditaţia este mai importantă decât activitatea, devoţiunea, ori raţiunea. A medita înseamnă a te concentra doar asupra Spiritului. Aceasta este meditaţia esoterică. Este cea mai înaltă formă de activitate pe care o poate practica omul, dar este şi cea mai echilibrată cale de a-L descoperi pe Dumnezeu. Dacă lucrezi tot timpul este posibil să devii ca un robot şi să Îl pierzi în timpul preocupărilor, muncilor şi datoriilor pe care le îndeplineşti; dacă Îl cauţi cu ajutorul gândirii discriminatorii Îl poţi pierde în labirinturile infinite ale raţiunii; iar dacă îţi cultivi doar devoţiunea pentru Dumnezeu, transformarea se poate limita doar la nivelul emoţional. Însă meditaţia le combină şi echilibrează pe toate acestea.

Lucrează, mănâncă, plimbă-te, meditează – numai pentru El. Aceasta este cea mai bună cale de a trăi. Astfel, vei fi cu adevărat fericit că Îl serveşti, să Îl iubeşti şi să comunici cu El. Atâta vreme cât le permiţi dorinţelor şi slăbiciunilor din corpul fizic să îţi controleze gândurile şi acţiunile, nu Îl vei descoperi. Fii întotdeauna stăpânul propriului tău trup. Când te afli în biserică sau în templu, probabil simţi puţină devoţiune sau percepţie discriminatorie, dar nu este îndeajuns. Activitatea esoterică a meditaţiei este extrem de necesară, dacă vrei cu adevărat să fii conştient de prezenţa Sa.

Poţi gândi că după două ore de meditaţie vei fi plictisit de moarte. Nu este aşa; eu nu am găsit în lume nimic mai îmbătător ca Dumnezeu. Când beau vinul învechit al sufletului, în inimă îmi pătrunde un fior extraordinar de fericire. Bucuria Divină se află în fiecare dintre noi. Soarele îşi trimite razele în mod egal şi asupra cărbunelui şi asupra diamantului – însă numai diamantul îi reflectă lumina. La fel se petrece şi în cazul puţinelor minţi transparente care cunosc şi reflectă Spiritul.

Astfel, în activitatea esoterică de meditaţie ai posibilitatea de cunoaştere a lui Dumnezeu. Eu nu învinuiesc pe nimeni de ceea ce face, ci de ceea ce nu face. Mulţi cred că nu au timp pentru Dumnezeu. Îţi imaginezi ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi prea ocupat pentru a se mai îngriji şi de tine? Atunci ce ai de făcut? Îndepărtează-ţi mintea de la mirajul oferit de simţuri şi obiceiuri. De ce să te amăgeşti în acest fel? Eu îţi vorbesc despre o fericire care va dura zi şi noapte – prin ea nu mai ai nevoie de nici o tentaţie sau senzaţie trupească. Disciplinează-ţi corpul şi mintea. Controlează-ţi simţurile. Descoperă-l pe Dumnezeu!

Adesea spun că acest trup nu este altceva decât o centrală, iar cele cinci simţuri nu sunt decât instrumentele sale telefonice. Prin ele, eu mă aflu în contact cu lumea;  dar când nu mai vreau să comunic, îmi „închid” simţurile şi trăiesc în fericirea inexprimabilă a lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc nu vrea ca oamenii, copiii Săi, să mai sufere. Iluzia senzorială în care trăieşte fiecare poate fi spulberată. Fiecare trebuie să şi-L imagineze pe Dumnezeu ca pe o necesitate supremă a vieţii. Cătuşele limitării sunt foarte uşor de deschis; obiceiurile şi rutina mecanică de zi cu zi sunt extrem de uşor de eliminat. Eu nu condamn nici un om – doar necredinţa şi uitarea oamenilor. Dumnezeu poate fi cunoscut prin folosirea tehnicii de meditaţie. Atunci El va pulsa ca înţelepciune în mintea fiecăruia şi ca fericire în inimă, ajungând astfel ca omul să fie mai activ şi să aibă mai mult succes în tot ceea ce face.

Dragii mei, cândva am fost şi eu ca voi. Trăiam pe pământ căutând adevărul şi fericirea, dar tot ce îmi promitea bucurie îmi oferea doar durere şi atunci m-am întors spre Dumnezeu. Cu toţii trebuie să descoperiţi propria divinitate şi să ajungeţi singuri în împărăţia Divinului.

Sinele este Mântuitorul tău

„Aceste adevăruri profunde nu sunt oferite pentru a putea depăşi anumite momente grele din viaţă, ci trebuie practicate şi asimilate. Dacă oamenii ar şti că în lăuntrul lor se află totul! Pentru cei care acţionează greşit, Sinele este un duşman. Împrieteneşte-te cu Sinele şi El te va salva. Nu există alt mântuitor decât propriul Sine.Omul trebuie să se ridice din ego prin Sine. Pentru acela al cărui ego a fost cucerit de Sine, Sinele este prietenul eu-lui; dar, cu adevărat, Sinele devine inamicul eu-lui care nu este cucerit.” (Bhagavad Gita VI:5-6)

Lanţurile ignoranţei şi obiceiurile rele sunt cele care încătuşează. Omul nu suferă decât datorită faptului că îşi urmează orbeşte obiceiurile rele. Dacă cineva poate să privească puţin înainte în viaţa sa, ar vedea clar cum timpul rămas, preţiosul timp oferit de Divinitate, se scurge inutil. Hinduşii au un proverb: „Copilul este preocupat de joacă, tânărul de sex, iar adultul de griji. Cât de puţini sunt preocupaţi de Dumnezeu!”

Înlătură speranţa iluzorie că fericirea va veni prin realizările materiale. Prosperitatea nu este îndeajuns, „trăirea în lux” nu este îndeajuns. Toţi vor să fie veşnic fericiţi. Priveşte-l pe Dumnezeul interior şi realizează că Sinele este Divinitatea fiinţei tale. Fiecare trebuie să îşi răspundă clar la întrebarea: „De unde am apărut?”

Dumnezeu şi nemurirea nu sunt nişte mituri. A muri crezând că eşti o fiinţă muritoare este cea mai gravă insultă adusă Sinelui interior. Cât de mult îţi vei mai permite, fiu al lui Dumnezeu, să fii târât prin mlaştina morţii, fără să încerci niciodată în timpul vieţii să învingi maya, ignoranţa?

Raţiunea oferă omului puterea de a-L căuta pe Dumnezeu

Există Dumnezeu. El i-a oferit omului independenţă, putere şi raţiune. Omul Îl poate descoperi pe Dumnezeu datorită raţiunii. A-ţi pierde timpul doar jucându-te cu viaţa şi nedescoperindu-L pe Dumnezeu înseamnă irosirea puterii divine implementate înăuntrul tău.

Foloseşte cheia raţiunii. Aceasta nu se găseşte nicăieri în minerale, plante şi animale. Dumnezeu i-a oferit omului raţiune astfel încât să poată descoperi eliberarea de iluzia mortalităţii. Dacă îţi laşi raţiunea copleşită de ego şi obiceiuri rele, ce se va întâmpla? Dacă oamenii încep să se închine în faţa puternicei voinţe pe care o ai, ce vei rezolva? Fericirea tot te va ocoli. Tocmai de aceea Iisus l-a ales pe Dumnezeu în locul Diavolului, când Satana a încercat să îl ispitească. Iisus a realizat că deşi puterea materială este foarte atrăgătoare şi oferă multe satisfacţii, aceasta nu durează. El a descoperit ceva mult mai preţios decât toate bogăţiile din univers. Lucrurile pe care le doresc majoritatea oamenilor sunt efemere. Dar Dumnezeu nu îl va părăsi niciodată pe Iisus. Şi el se bucură şi trăieşte în omniprezenta împărăţie divină. De aceea, fiecare dintre noi trebuie să aleagă viaţa care îl conduce spre Dumnezeu.

Prin îngroparea şi afundarea în lumea materială, viaţă după viaţă, înfricoşat de coşmarurile suferinţei şi morţii, sufletul se simte pur şi simplu pedepsit. Realizează că tu eşti sufletul! Aminteşte-ţi că Simţirea din spatele simţirii, Voinţa din spatele voinţei, Puterea din spatele puterii, Înţelepciunea din spatele înţelepciunii este Dumnezeul Infinit. Unifică-ţi sentimentul inimii cu raţiunea minţii într-o armonie perfectă. În castelul liniştii şi calmului, înlătură identificarea cu titlurile şi poziţiile lumeşti şi pătrunde în meditaţia profundă pentru a realiza divinitatea interioară.

Priveşte în interiorul tău. Ţine minte: Infinitul este pretutindeni. Cufundându-te profund în supraconştiinţă, poţi călători şi ajunge instantaneu pe cele mai îndepărtate stele. Mintea este complet echipată pentru a trimite razele supraconştiinţei chiar în inima Adevărului. Foloseşte-o pentru aceasta.

Ţine minte: tu eşti cel care trebuie să călătorească spre împărăţia cerurilor; aceasta nu va veni la tine. Fiecare om trebuie să îşi bătătorească singur calea. Începând de astăzi insuflă-ţi în inimă dorinţa de a-L căuta pe Dumnezeu. Iar când mulţi căutători ajung să se îndrepte spre Dumnezeu, este inevitabilă apariţia „Statelor Unite ale Lumii”, avându-L ca Ghid şi Îndrumător  pe Dumnezeu şi Iubirea Sa.

Eu vreau să ofer tuturor mult mai mult decât inspiraţia temporară oferită de cuvinte; doresc să sparg carcasa care ascunde lumina înţelepciunii, pentru ca aceasta să se reverse asupra nopţii spirituale în care trăiesc oamenii, astfel încât prin lumina sa strălucitoare fiecare să poată vedea singur adevărul despre care am vorbit.

Pentru a recapitula, vreau să spun că există două atitudini fundamentale prin care ne putem apropia de Dumnezeu: cea exterioară şi cea interioară, ori transcedentală. Calea exterioară este realizată prin activitatea corectă, iubirea şi servirea umanităţii, având conştiinţa centrată în Dumnezeu; calea transcedentală este realizată prin meditaţia esoterică. Prin această cale realizezi tot ceea ce nu eşti şi descoperi Ceea ce eşti cu adevărat: „Eu nu sunt respiraţia; eu nu sunt corpul, nici carnea şi nici oasele. Eu nu sunt mintea şi nici sentimentele. Eu sunt Acela care este dincolo de respiraţie, trup, minte şi sentimente.”

yogaesoteric

martie 2005

Also available in: Français