Meditaţia şi sexualitatea

Integrarea meditativă mentală prin sexualitate nu este diferită de cea specifică tehnicilor yoga. De fapt, aceste afirmaţii trebuie aplicate pentru orice activitate: a mânca, a dormi, a respira, a găti, a te plimba, a privi, a face dragoste. Orice lucru făcut cu armonie poate conduce la o experienţă mistică. În acelaşi timp, atitudinea meditativă atrage după sine rezultate şi realizări mult mai profunde.

De fapt, atunci când limităm procesele gândirii discursive dăm posibilitatea latenţelor noastre subconştiente, să se manifeste plenar şi pătrundem astfel în adâncul fiinţei noastre luând de acolo o forţă extraordinară de a trăi. Aceasta conferă o foarte mare energie trăirilor noastre, conferind şi o capacitate de control asupra acestor energii, nu prin intermediul minţii raţionale, ci prin acea forţă supra-conştientă, expresie a voinţei şi a armoniei divine reflectate în oglinda pură a conştiinţei proprii, neîntunecată şi neînvălurită de gândirea raţională, limitatoare, personală, egotică.

Prin urmare, pentru ca o experienţă amoroasă să se transforme cu adevărat într-o trăire spirituală este necesar să anulăm gândirea raţională, limitativă. Aceasta e o condiţie necesară, dar totuşi simpla eliberare a forţelor subconştiente, a senzaţiilor şi trăirilor noastre nu poate reprezenta cu adevărat o stare mistică, pentru că energia trebuie apoi să se sublimeze, să se rafineze, iar rolul esenţial pentru a realiza aceasta îl joacă Supraconştientul, căci el este acel care luminează cu adevărat şi înnobilează trăirile noastre.

De aceea apare necesitatea unui element foarte important – transfigurarea – un act de impunere supraconştientă a unui tipar sau arhetip divin peste fondul întunecat şi inform al lumii subconştiente. Astfel, îmbinând forţa trăirii primită de jos şi inspiraţia divină primită de sus, putem avea cu adevărat o experienţă de fuziune erotică elevată, am putea spune chiar mistică. A vedea dincolo de imaginea obişnuită a fiinţei iubite, zeul sau zeiţa şi a fuziona cu aspectele sale sublime, elevate, iată ce înseamnă transfigurare. O astfel de raportare la fiinţa iubită ne transpune într-o lume extrem de elevată şi ne ajută să trăim actul amoros ca pe o meditaţie.

De fapt, dacă analizăm miturile la care face adesea aluzie psihanaliza, Jung în special, înţelegem cât de frumos sunt integrate aceste două tendinţe, cea subconştientă, ce exprimă diferite porniri profunde încărcate cu o energie extraordinar de mare şi cea supraconştientă ce se exprimă printr-o transfigurare a personajelor, care capătă toate virtuţi divine, devin regi, prinţese, zei şi zeiţe. De aceea, experienţele acestor eroi sunt totuşi atât de profund umane prezentând astfel într-un mod voalat chei iniţiatice profunde cum ar fi miracolul trezirii energiilor noastre fundamentale şi apoi ascensionarea lor pe nivelele superioare ale fiinţei.