Merită europenii ceea ce va urma?

M-am născut în Elveția, probabil inima Europei și, ca european prin naștere, dacă nu prin cultură, simt să abordez problema responsabilității europenilor obișnuiți pentru ceea ce se petrece atât în Ucraina, cât și în Serbia.

Nu cred în vinovăția colectivă, așa că răspunsul scurt este „nu”. Dar eu cred în consecințe și cred în dreptatea lui Dumnezeu (și dragostea, desigur!). Cu alte cuvinte, nu cred că poți săvârși fapte rele și să scapi de consecințe: mai devreme sau mai târziu vei fi nevoit să plătești, mai ales dacă nu te pocăiești pentru faptele tale rele.

În plus, îmi dau seama că UE este o colonie/protectorat SUA, dar la fel a fost o mare parte din lume. De ce poate exista o rezistență reală la Imperiu în America Latină sau Africa și niciuna în UE? Ar fi cazul ca Cuba să înceapă să trimită soldați, medici și ingineri în UE (glumesc!)?

În copilărie îmi amintesc toate diferitele mișcări de protest și rezistență pe care le-am avut în Europa, variau de la (în mare parte) ecologiști pașnici anti-energie atomică, greve sindicale, la RAF în Germania, la IRA în Ulster, ETA în Spania și chiar diferitele grupuri etnice kurde, armene, palestiniene și alte grupuri etnice care angajează diferite grade de rezistență violentă împotriva statului.

Chiar și în micuța Elveție am avut autonomiștii din Jura cu niște metode creative de rezistență! Asta nu înseamnă că aprob toate acestea, doar că îmi amintesc o perioadă în care a existat o rezistență reală în Europa. Sunt europenii moderni capabili să opună rezistență în mod semnificativ la „orice” în zilele noastre? Mă îndoiesc foarte mult.

Cred că putem spune cu siguranță că UE este cea mai docilă, lașă și loială colonie a Imperiului. De ce? Probabil pentru că toate celelalte colonii „știau” că statutul lor colonial nu se va schimba niciodată sub stăpânirea anglo-sionistă, în timp ce europenii sperau să se „înalțe” cumva, fiind „pudeii” unchiului Samuel. Și, până la urmă, imperialismul s-a născut în Europa (cruciadele) și nu în Lumea Nouă.

Ai crede că, până acum, chiar și cel mai prost politician al UE și-ar da seama că sancțiunile anti-rusești rănesc aproape exclusiv Europa. Totuși, ce vedem? Sunt ÎNCĂ la asta și încă se dublează, vezi acest titlu: „UE se pregătește să înghețe activele companiei-mamă a RT”. Vă rugăm citiți-l, veți vedea că aceasta este o represiune directă și absolut fără scuze asupra libertății de exprimare.

Și, în timp ce europenilor buni gânditori și corecți din punct de vedere politic le place să-l citeze (greșit) pe Voltaire și proclamă cu mândrie că și ei „Nu sunt de acord cu ceea ce spui, dar îți voi apăra până la moarte dreptul tău de a spune asta”, în realitate nu le pasă deloc.

Nu este nimic nou.

Când anglo-sionistul a lansat un război de agresiune TOTAL ILEGAL împotriva națiunii sârbe și a unei țări, Iugoslavia, care a fost membru fondator al mișcării Nealiniate, europenii mândri au făcut aceasta (vezi imaginea).

Mulți au participat activ la martiriul națiunii sârbe. Din nou. În același mod în care europenii i-au trădat pe sârbi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Și acum, continuă să o facă (vezi amenințările UE cu privire la Kosovo).

Și, nu vă înșelați, în toți acești ani terorismul UCK din Kosovo a fost pe deplin sprijinit și chiar ajutat de KFOR și EULEX (aceasta din urmă entitate numită modest „Misiunea Uniunii Europene pentru Statul de Drept în Kosovo”).

Și, acum, din nou, tot ce auzim de pe Bătrânul Continent este o tăcere asurzitoare. Ori asta, ori amenințări.

De mult uitat este înțeleptul avertisment al lui Yehuda Bauer:

„Să nu fii o victimă.
Să nu fii un făptaș.
Și mai presus de toate,
Să nu fii un spectator.”

Făcând din UE complicele agresiunii SUA asupra Serbiei, SUA și-au asigurat practic loialitatea europeanului pentru totdeauna, deoarece acum nu sunt legați doar de legături culturale sau coloniale, ci sunt și complici la violarea Serbiei, a Maghrebului și a Mashrekului, a Afganistanului și a tuturor celorlalte țări care suferă sub jugul hegemoniei.

Atacul anglo-sionist asupra Iugoslaviei a fost Noaptea de Cristal a dreptului internațional, a fost evenimentul de la care au pornit toate ororile pe care le vedem astăzi. Și totuși, departe de a înțelege (și mai ales de a recunoaște!) crima de agresiune (cea mai gravă crimă din dreptul internațional, mai presus chiar și de genocid sau de crimele împotriva umanității!) și de a arăta o oarecare remușcare, liderii europeni au menținut cursul, în timp ce oamenii „obișnuiți” din Europa pur și simplu au ignorat totul ca niște cățeluși cuminți ce au devenit.

Și vă rog să nu-mi dați argumentul că „ne-am confruntat cu un inamic prea puternic” sau că „nu puteam face nimic”. Cel puțin, fiecare european ar fi putut urma apelul lui Soljenițîn, „nu trăi din minciună”. Dar nu au putut face nici măcar atât. 1000 de ani de propagandă anticreștină și erezie au dus la o societate care nu crede nici măcar în însăși noțiunea de „adevăr”. Nu e de mirare că nu se mai pot opri din mințit…

Cred că este un truism faptul că dacă nu ai respect de sine, nu vei primi nici respectul celorlalți. Cred, de asemenea, că este corect să spunem că UE a devenit cea mai disprețuită societate de pe planetă. Și nu doar Putin numește UE „preș pentru SUA” – aceeași opinie este susținută în mare parte din Zona B.

Iată, cred eu, răspunsul corect la întrebarea pe care am pus-o mai sus: merită europenii ceea ce urmează să li se petreacă? Având în vedere că ceea ce urmează să li se petreacă este în întregime autoprovocat, cred că răspunsul irefutabil este un răsunător „DA!”.

Dacă nu, atunci cine este de vină? Rusia? SUA? Putin? „Evreii”? Imigrația? Musulmanii?

Apropo de SUA – cel puțin americanii din SUA au votat pentru Trump (de două ori). Faptul că aceasta nu a făcut (aproape) nicio diferență este irelevant, cel puțin oamenii din SUA au urmărit să se opună! De fapt, chiar și în condițiile actuale de reprimare a disidenței, încă mai cred că există o proporție mult mai mare de americani din SUA capabili și dispuși să se opună decât europenii.

Andrei

Citiți și:
Merită Europa să fie lăsată să se autodistrugă? Cine pierde şi cine câştigă din acest proces
Starea Uniunii: delir și spectrul înfricoșător al sugrumării democrației
Discursul integral al lui Viktor Orbán la Tușnad (I)

 

yogaesoteric
28 februarie 2023