de dr.Cristian Boerescu
Migrena este una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice, afectând peste 8% din populaţie şi determinând prin implicaţiile sale sociale mari pierderi economice.
Persoanele care suferă de această maladie aparent banală (benignă) ştiu cel mai bine că, deşi nu a murit nimeni din cauza ei, durerea exasperantă „ca de ciocan care te loveşte în cap” transformă realitatea în coşmar, putând provoca adevărate depresii şi drame existenţiale. Prin definiţie, migrena este o cefalee vasculară intensă, pulsatilă, care apare periodic, de obicei pe o singură parte a capului, fiind însoţită de greaţă, vărsături, fotofobie. Precedată de o perioadă de 10-60 minute de fenomene vizuale şi senzoriale, poate merge până la agitaţie şi chiar amnezie retrogradă, manifestări care afectează în întregime viaţa bolnavului.
Cine este mai predispus la migrenă?
Mai frecvent apare la femei (raport femei: bărbaţi= 3:1), intelectuali şi la populaţia din mediul urban. Există o predispoziţie genetică de 70% la persoanele care au epilepsie (recent o echipă ştiinţifică a Spitalului St. Antonio, la Paris, a izolat pe cromozonul 19 gena „migrenei hemiplegice familiale”, forma cea mai invalidantă de boală).
Personalitatea celor predispuşi la migrenă basculează între ambiţia obsesivă de a perfecţiona lucrurile şi nemulţumirea, nemărturisită, de a nu putea realiza aceasta. Frustrarea repetată atrage, pe baza legii yoghine a rezonanţei, o stare de anxietate închistatoare şi chinuitoare („Clubul migrenei şi cefaleei” din Franţa a demonstrat, în 1989, că un bolnav din trei era mai anxios şi mai perfecţionist decât media) şi concomitent modificări somatice sincrone (vasoconstricţie) care stau la baza instalării migrenei.
Franz Alexander a constatat că prin psihanaliză s-a evidențiat, la acești subiecți, existenţa unor impulsuri interioare ostile şi distructive care generează în timp un fenomen de inhibiţie care nu-şi găseşte ieşirea decât în criză.
Factorii declanşatori
În 60% din cazuri nu există un factor declanşator aparent. Totuşi, la cei mai mulţi accesele de migrenă sunt favorizate de: efort fizic, expunerea la frig, vânt, călătorii, înălţime, supraîncărcare psihică, efort mental exagerat, stresuri emoţionale puternice. Criza survine cel mai adesea în week-end sau la începutul vacanţelor, după medicii englezi, mai ales la băutorii de cafea. După profesorul dr. R.A. Hope şi profesorul J.M. Longmore (Oxford), brânzeturile fermentate şi ciocolata sunt răspunzătoare de apariţia acceselor. După alte studii sunt încriminate şi alimente ca: peştele conservat, vânatul, băuturile alcoolice, chiar consumate cu moderaţie, mezelurile condimentate, „colorate” din abundenţă cu coloranţi alimentari, grăsimile, alimentele foarte reci şi, în mod paradoxal, anumite fructe precum citricele, strugurii, consumul de medicamente contraceptive steroidiene.
Migrena poate apărea, de asemenea, în perioadele premenstruale şi în cazul dezechilibrelor hormonale la femei, deoarece vasele sanguine sunt foarte sensibile la variaţiile hormonale de la sfârşitul ciclului menstrual (la menopauză 60-70% dintre bolnave sunt „uşurate” de suferinţă, pentru celelalte lucrurile rămân în aceeaşi stare sau se accentuează). Tratamentul alopat hormonal poate uneori să amelioreze durerea, dar de cele mai multe ori o agravează.
Mecanismul migrenei
Se cunosc 3 etape ale tulburării vasomotorii:
1. Totul începe printr-un spasm arterial (foto 1) care va reduce fluxul sanguin într-o parte a creierului. În acest moment bolnavul vede neclar, şters, percepe în câmpul vizual pete întunecate sau strălucitoare (scotoame), dar încă nu apare durerea. Se înregistrează eliberarea de catecolamină (hormonii stresului) din suprarenale.
2. Apoi rapid această arteră care a fost supusă vasoconstricţiei se dilată şi fluxul sanguin se amplifică antrenând o adevărată congestie locală – faza de vasodilataţie (foto 2). Acum apare durerea, surdă sau pulsatilă (precum loviturile de ciocan). Dacă apar manifestări digestive (greaţă său vomă), ele sunt consecinţă iritării unui anumit centru cortical şi nu sunt legate de o tulburare digestivă.
3. Urmează, în final, faza de edem, (foto 3) în care se produce o inhibiţie a pereţilor arterelor scalpului şi o infiltraţie edematoasă cerebrală (difuziunea sângelui prin pereţii vaselor în ţesutul nervos), care explică instalarea somnolenţei, a apatiei şi oboselii spre sfârşitul atacului de migrenă.
Medicamentele se iau toată viaţa?
Până în momentul de faţă medicina alopată nu a găsit soluţia vindecării bolii, ci poate doar să amelioreze simptomele în criză. Se administrează substanţe antiinflamatoare (Aspirină, Paracetamol, chiar Prednison), vasodilatatoare (Ergotamină, Sumatripan, Redergin şi Secatoxin), Metoclopramid, anticonvulsivante, hormoni etc., care acţionează doar pe o verigă a lanţului complex de manifestări simptomatice, şi nu asupra cauzei reale a bolii. Oamenii aflaţi în suferinţă ştiu, însă, mai bine, că în ciuda preţului mare, medicamentele au un efect limitat şi uneori contradictoriu, ei chinuindu-se cu migrena toată viaţa. În plus, profesorul dr. R.A. Hope şi dr. J.M. Longmore de la Oxford University atrag atenţia că este de datoria medicului (şi a farmacistului) să avertizeze bolnavul asupra riscurilor pe care administrarea medicamentelor le implică. Spre exemplu, Ergotamina şi derivatele sale produc cangrenă şi distrucții vasculare permanente, iar Sumatripan-ul poate determină o criză anginoasă, o aritmie sau chiar o insuficiență renală acută. Vindecarea migrenei nu înseamnă doar oprirea crizei, ci şi evitarea repetării ei, fără însă ca pacientul să devină dependent de un medicament pe care să-l ia la nesfârşit.
Mioterapia confirmă valoarea terapeutică a sistemului HATHA-YOGA
Dr. Jan Polak, preşedinte al Societăţii Internaţionale de Mioterapie, consideră că se poate realiza tratamentul de fond al migrenei şi al altor dureri de cap într-o manieră simplă, gratuită şi cu efecte durabile. Observaţiile clinice făcute la persoane cu migrenă au scos în evidenţă existenţa unor dureri cervicale şi a tulburărilor circulatorii cerebrale în timpul crizei.
Ca urmare a unor obişnuinţe greşite sau a unor traumatisme (şocuri), mulţi oameni au fost găsiţi cu o poziţie defectuoasă a capului şi a coloanei vertebrale cervicale la serviciu, la birou sau chiar pe stradă. Se produce o contractură persistentă a anumitor muşchi, care se poate menţine ani de zile, uneori toată viaţa.
În anumite circumstanţe (enumerate mai sus), această contractură determină o deplasare anormală a vertebrelor cervicale şi a oaselor capului, care exercită o presiune asupra vaselor cerebrale, încetinind fluxul sanguin (foto 4). Se creează astfel un deficit de oxigenare, care este deja în măsură să genereze migrena.
Organismul se vede nevoit să acţioneze urgent, pentru a creşte aportul de oxigen înainte ca tulburări mai grave să survină la nivelul creierului. Acest lucru se realizează printr-un aflux de sânge arterial, declanşat prin mecanisme reflexe. Dar, cum ieşirea sângelui din craniu este în continuare blocată datorită contracturii, va rezulta hipertensiune intracraniană şi, de aici, senzaţia de durere insuportabilă.
Lucrurile se pot linişti un timp în urma medicaţiei, dar cum cauza principală – acea veche contractură musculară – persistă, reapariţia crizei este inevitabilă de îndată ce unul din factorii declanşatori survin.
Mioterapia este o tehnică manuală blândă, cu numeroase indicaţii terapeutice. Se stabileşte mai întâi ce muşchi trebuie trataţi. Ulterior terapeutul va aşeza cu blândeţe capul pacientului într-o anumită poziţie care permite eliminarea pe cale reflexă dirijată a vechiului spasm muscular. Atitudinea pacientului este pasivă. Nu este vorba aici de mişcări active, ci numai de manevre blânde, fără a forţa cu nimic, fără a pune capul în vreo poziţie nefirească, mişcările fiind doar cele pe care în mod normal le efectuăm cu capul. Vechiul spasm muscular va fi astfel eliminat, cauza iniţială a migrenei încetează, iar bolnavul nu va mai face crize.
Aceste afirmaţii au fost demonstrate statistic prin contribuţia a zeci de medici. Astfel, din 44 de pacienţi trataţi prin câteva şedinţe de mioterapie şi reevaluaţi în medie după 10 luni de la terminarea tratamentului, 73% nu mai avuseseră nicio criză şi aproape toți ceilalți constataseră o scădere netă a numărului acestora. Procente asemănătoare au fost obținute şi printr-un al doilea studiu, mai vast, care a inclus 155 de pacienţi.
Iată cum cercetări ştiinţifice moderne confirmă valoarea terapeutică a posturilor corporale de tip HATHA-YOGA, care prin specificul lor vizează tocmai destresarea şi relaxarea musculară, în special şi dinamizarea funcţiilor organelor, în general. Controlul permanent şi conştientizarea efectelor posturii sunt în cadrul sistemelor de cultură fizică medicală.
Exerciţii HATHA-YOGA
Recomandarea noastră în cazul persoanelor care suferă de migrenă ar fi executarea zilnică timp de o oră a unui set complet de 5 exerciţii de încălzire pentru cap şi gât, primul dintre ele, rotaţia lentă a capului, fiind reprezentat în figura alăturată. Aceste exerciţii se pot învăţa fie prin înscrierea la cursurile de yoga prin corespondenţă, primind astfel cursurile tipărite cu exercițiile de încălzire și posturi HATHA-YOGA, fie de la un instructor de yoga sau cadru medical avizat. Practicarea lor consecventă, în special în perioadele din afara acceselor dureroase, prin mecanismele reflexe dirijate, previne instalarea crizei, aşa cum s-a demonstrat mai sus.
Dietoterapie
Alimentaţia dezechilibrată, carenţele în principii nutritive naturale creează o depresiune energetică care prejudiciază sistemul neurovegetativ al bolnavului.
Trebuie evitate alimentele incriminate în producerea migrenei, iar pentru a vă tonifica sistemul nervos vă recomandăm:
– ţelină (rasă) 50g/zi
– morcov 100g/zi
– grâu măcinat integral 100-200g/zi
– lapte de capră 100ml/zi
– polen 20g/zi
Fitoterapie
Unele plante medicinale au efect vasodilatator cerebral şi acţiune specifică antimigrenoasă: rostopască, muşeţel, ciuboţica-cucului, păducel, tei, rozmarin, busuioc, bujor, angelică, măceşe. Plantele se macină fin cu râşniţa electrică. Se amestecă câte 5 plante în cantităţi egale (câte 100g din fiecare). Administrare: 1 linguriţă (5g) din fiecare amestec de 5 plante de 4 ori pe zi. Se ţine sublingual 15 min., apoi se înghite cu apă şi se ia următorul amestec.
Acupunctura şi presopunctura
Aceste metode pot fi folosite pentru a trata un acces migrenos din punct de vedere preventiv, tratamentul realizându-se cu un terapeut avizat. Punctele masate în sensul invers al acelor de ceasornic sunt următoarele: VG20 – în creştetul capului; S8 – la două degete deasupra şi în afara extremităţii sprâncenei, la limita de inserţie normală a părului; VB8 – la un deget deasupra pavilionului urechii; VB20 – sub occipital, în fosa situată între inserţia muşchilor trapezi şi muşchiul sternocleidomastoidian; Extra6 – 4, puncte aflate în vârfurile unui romb, la câte un deget de VG20 (creştetul capului); C7 – pe marginea internă a osului pisiform, sub pliul pumnului.
Rotaţia capului
În picioare (sau pe scaun), cu spatele drept, ochii închişi. Rostogoliţi capul spre dreapta, încet, concentrându-vă asupra mişcării. Nu forţaţi. Această rostogolire să se petreacă firesc. Repetaţi mişcarea spre stânga de acelaşi număr de ori. Recomandăm ca acest exerciţiu să se execute de 7 de ori într-un sens şi de 7 ori în celălalt sens, zilnic. După câteva zile creşteţi gradat la 21 de execuţii de fiecare parte, apoi măriţi la 28 (adăugaţi câte 7 mereu), până veţi ajunge la 50 de execuţii de fiecare parte.
Cromoterapie
Expunerea corpului câte 60 de min. pe zi (30 min. dimineaţa/ 30 min. seara) la un flux de lumină verde (o zi) şi apoi albastru (a doua zi). Citiți mai multe amănunte, în articolul despre cromoterapie.
Sonoterapie – Vocala „I”
Sonoterapia este o tehnică de vindecare cu ajutorul emisiei sonore a unor vocale sau sunete speciale. Este indicat să realizați această tehnică la cel puțin două ore după ce ați mâncat. Vă aşezaţi pe scaun, cu coloana vertebrală dreaptă. După o inspiraţie completă se rosteşte tare, cu intonaţie, sunetul „I”, realizându-se astfel un expir prelungit, până la epuizarea completă a aerului din plămâni. Tehnica se realizează timp de 10-15 minute pe zi, într-o stare de interiorizare. La sfârșitul tehnicii este necesar să vă relaxați întreg trupul, timp de câteva minute.
Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN Nr. 10
Citiţi şi:
O epidemie modernă: oboseala
12 uleiuri volatile naturale şi efectele lor asupra minţii
yogaesoteric
07 iunie 2011
Also available in:
Français