Mitologie și astrologie

de Rodica Purniche
 
 
Citiți partea a treia a articolului
 
 

Astrologia vedică este o astrologie în totalitate a zeilor şi planetelor. Planetele sunt energii vii, în mişcare, care umplu tot, modulează tot, direcţionează tot. Practic, sunt „fiinţe” care, prin ritmicitatea şi cuminţenia lor celestă, măsoară vârstele omenirii şi ale Soarelui şi au grijă să exprime fără niciun fel de „amestec personal” Voinţa Divină în această parte de Univers. Mână în mână cu zeii, ele conservă trecutul şi anunţă viitorul într-un etern prezent cosmic în care periodizarea umană a Timpului reprezintă doar un necesar reper pentru durata lecţiilor noastre de viaţă. „Viitorul şi trecutul/ Sunt a filei două feţe./Vede-n capăt Începutul/ Cine ştie să le-nveţe./Tot ce-a fost ori o să fie/În prezent le-avem pe toate” spune marele Eminescu în geniala sa „Glossă”, în care el are intuiţia magistrală a iluziei Timpului, egal cu Sine, etern, identic sieşi dar atât de special în lumea noastră.

Planetele devin, în relaţia directă cu energia Timpului, ceasornicul universal, celest şi totodată „semănătorii” de posibile evenimente. Alături de stelele fixe şi de constelaţii (sau asterisme), ele indică posibilele fapte pentru care ne-am născut şi roadele dulci sau amare pe care probabil le vom culege, conform seminţelor bune sau rele puse de noi în vieţi anterioare în Marea Creaţie.
Scrierile sacre afirmă că planetele sunt puteri cosmice creatoare. Fiecare planetă radiază anumite forţe bine definite şi-şi lasă amprenta asupra câmpului zodiacal. Acest cerc bine definit împărţit de către Semne şi asterisme este câmpul pasiv sau receptiv al influenţelor (de polaritate YIN – n.n.), în vreme ce planetele reprezintă forţele pozitive sau active (de polaritate YANG – n.n.).

PRAKRITI, impulsul creativ feminin, este forţa care susţine fundalul general al Zodiacului. PRAKRITI produce condiţiile de bază pe care seminţele împrăştiate de PURUSHA, factorul conştient masculin, vor creşte şi vor da roade. Asterismele şi Semnele Zodiacului sunt potenţa creatoare în vreme ce planetele sunt forţele active sau generatoare.

Astrologia este considerată de către înţelepţii hinduşi o moştenire spirituală dăruită lor de către Vede, cărţile sacre cele mai vechi ale lumii. Ele ne învaţă cum să ducem o viaţă perfectă prin care să atingem desăvârşirea spirituală cea mai înaltă, urmând SANATAN DHARMA (Legea Eternă). Aceste cărţi sunt în număr de 4:

1. Rig Veda, care conţine 1028 de versuri despre sacrificiul zeilor şi al lui PURUSHA NARAYAN
2. Yajur Veda – imnuri de adorare şi MANTRA-e specifice culturii lunare
3. Sama Veda – rugăciuni şi imnuri folosite în ritualurile spirituale
4. Atharva Veda – imnuri mistice despre menţinerea şi distrugerea omului şi a lumii.

Hinduşii cred că ele există din timpuri imemoriale şi că ele au fost revelate marilor înţelepţi şi profeţi, şi transmise pe cale orală, mai bine de 8000 de ani. La o privire superficială am putea spune că ele reprezintă mitologia hindusă solid conservată, dar nu este deloc aşa. Cel puţin în privinţa astrologiei, în mod surprinzător constatăm două aspecte:

– Vedele prezintă sub forma unui corp comun astrologia şi astronomia, fie în forme alegorice, metaforice sau poetice, fie în enunţuri clare ştiinţific
– astrologia este partea „practică” a Vedelor, ambele având acelaşi scop: să-l ajute pe om să urmeze Calea care duce la contopirea ultimă, totală, cu Dumnezeu. Aceste aspecte se vor vedea din exemplele de mai jos.

De exemplu, în Atharva Veda se spune (IV, 8-10): „Există o CHAKRA (cerc) cu 12 PRADHAYAS (spiţe) şi cu 3 NABHYANI (ombilicuri). În interiorul lui sunt marcate 360 de ţinte. Cercul, deşi este înclinat, este totuşi fix şi nemişcat. Cine îl ştie?”
În acest text este prezentat admirabil Zodiacul, care, de fapt, nu este un cerc, ci o elipsă, cu un centru şi două focare. De aceea, spunem că are trei NABHYANI sau ombilicuri. Zodiacul este împărţit în 12 părţi egale numite Semne, fiecare de câte 30º lungime, separate între ele de cele 12 linii. Aceste 12 linii pot fi numite PRADHAYAS (spiţe), în limbajul Vedelor. În final, se menţionează că elipsa ce constituie brâul zodiacal este înclinată pe planul ecuatorului ceresc, fără însă ca ea să-şi schimbe poziţia. Textul este atât de clar, încât e limpede că el se referă la centura zodiacală şi la nimic altceva. Autorul anonim a fost pe deplin conştient de întreaga realitate astronomică, pe care, ştiinţific, o redă atât de bine sub formă alegorică. Este un text prin definiţie astronomic.

Tot Atharva Veda (10-8-32) explică într-un limbaj alegoric rolul corpurilor cereşti – planetele şi stelele. Astfel, omul are ocazia să le studieze ca pe o KAVYA, poezia celui mai mare dintre poeţi care este Dumnezeu. El primeşte în Vede sute de nume – INDRA, MITRA, VARUNA, AGNI, SUPARNA (Rază/Lumină), GURUTMAN (protectorul Ceresc), SAT (Existenţă), PRAJAPATI (Fiinţă divină), KAVY (poet).
Dumnezeu crează tot ce există. El este SHUKRA, cel mai rafinat şi cel mai subtil dintre Principii. Nu are corp şi, de aceea, nu este expus bolilor cărnii şi nervilor. Este cel mai pur şi de neatins de către păcat. Este KAVI, marele poet. El are controlul perfect al minţii, există prin Sine Însuşi şi controlează tot ceea ce se petrece în lume, pentru eternitate. Dumnezeu compune poezii care se potrivesc cu suprema Sa poziţie, şi care au câteva trăsături caracteristice distincte absente din creaţia muritorilor.

Muritorii vorbesc în operele lor literare despre evenimente limitate la anumite perioade istorice, în vreme ce poezia divină descrie evenimente care se petrec TOT TIMPUL, atâta vreme cât există Universul, sistemul solar şi planeta noastră.
De asemenea, condeiul lui Dumnezeu scrie evenimentele tuturor femeilor şi bărbaţilor de oricând şi de oriunde, sub forma temelor natale ale celor născuţi şi ale celor ce urmează să se nască. Cartea aceasta, vie, nu are niciun defect specific literaturii umane şi nu poate fi distrusă de către nimeni, nu se pierde şi nu se deteriorează deşi este în permanentă mişcare. Ea nu îmbătrâneşte niciodată şi nu poate fi ignorată de către nimeni.
Fiind întotdeauna „la vedere”, această operă divină vie face ca planetele să devină pentru cel iniţiat instrumente de divinaţie în fiecare sistem de predicţie, fie el numerologie, chiromanţie, RAMAL (RAMAL NAVRATNA), SVARA, astrologie.

Planetele sunt peste tot prezente, fără ele nu se poate face o divinaţie adevărată.
GRAHA (planetă), înseamnă în limba sanscrită „cea care prinde/captează”, şi asta arată rolul şi scopul principal al planetelor în astrologie: ele îl „prind” pe om şi îl determină să-şi urmeze pedeapsa sau răsplata care i se datorează, ca efect al propriilor sale acţiuni, susţinându-l prin energiile captate din Marele Univers special pentru el. Numele planetelor în textele sacre ale Vedelor sunt identice celor pe care ele le au şi în ziua de azi. Menţionăm mai jos numele lor şi semnificaţia acestor denumiri.

Soarele – ADITYA, sau fiul lui ADITI. „ADITI” înseamnă „materia neschimbabilă”, PRAKRITI cea eternă, cea care provine din ATMA sau din Spirit, principiul etern imuabil. Acest principiu imuabil, de neschimbat şi etern, este CORE, ATMA sau vitalitatea tuturor lucrurilor, centrul vital şi inima fiecărei creaturi şi a fiecărui lucru creat. În afară de ADITYA, Soarele mai are multe alte nume, fiecare dintre ele justificat de câte una dintre multele sale calităţi. De exemplu, „BHASKARA” înseamnă „cel care aduce Lumina”. iar SAVITRI, „inspiratorul”. Acest nume la fel de semnificativ precum toate celelalte se referă la Soare ca la cel mai important principiu interior care inspiră fiinţa umană şi care este sufletul. De aceea Soarele este considerat în astrologie o planetă SATTVA-ică, ce inspiră spiritualitate.

Luna sau SOMA, care înseamnă „pace” şi „blândeţe”, „băutură întineritoare” şi „extaz spiritual”. Plăcerea, fericirea, compasiunea, bunătatea provin de la Lună. Numele de CHANDRA conţine şi el acelaşi sens de „plăcut” (ca gust). Asemeni Soarelui, are şi ea mai multe denumiri. AUSHADHEESHA înseamnă „stăpânul ierburilor”, pentru că ea umple plantele cu sevă. SOMA (ierburi sau plante care sunt consumate ca pastă), reprezintă în realitate ceea ce profeţii denumesc „băutura celor foarte puţini”. Vedele se referă la ea ca la extazul spiritual pe care sufletul eliberat îl experimentează. Asta arată că Luna are o relaţie foarte intimă cu mintea, deoarece mintea purificată este cea prin care este experimentată binecuvântarea/Graţia spirituală.

Marte sau ANGARAKA. În înţelesul său, cuvântul înseamnă „jăratec”, adică ceva care este şi roşu la culoare, şi fierbinte. De altfel, roşul/roşeaţa este caracteristica planetei Marte, de la care astrologia a derivat multe alte trăsături specifice. În Vede se menţionează că materia din Univers are trei culori: LOHIT (sau roşu), SHUKLA (alb) şi KRISHNA (negru). Ele reprezintă cele trei GUNA-uri: SATTVA (cea albă şi pură), RAJAS (cea roşie şi ambiţioasă) şi TAMAS (cea neagră şi leneşă/inertă). Roşul, în astrologie, simbolizează sângele, tinereţea şi tinerii care sunt plini de viaţă, muşchii coloraţi în roşu şi armata care varsă sângele duşmanilor, criminalii de război sau de orice fel. Acesta este doar un model care arată cum, prin cheia realităţilor fizice luate din astronomie se ajunge la semnificaţii şi simboluri astrologice necesare înţelegerii destinelor umane.

Mercur sau BUDHA, pe numele lui vedic. Deoarece Mercur cunoaşte toate SHASTRA-ele, el este semnificatorul învăţării, învăţăturilor şi învăţământului, deoarece educaţia este dobândită prin intermediul intelectului. Datorită aceleiaşi relaţii intime cu conştiinţa şi cunoaşterea, Mercur este ştiut în astrologia modernă drept „cunoscătorul”.

Jupiter sau BRIHASPATI pe numele lui vedic înseamnă „protectorul” sau „cel mare”. Altfel spus, „marele ocrotitor”. La origine, numele său a însemnat „cel mai mare dintre toate planetele”, calitate pe care o deţine şi astăzi. Datorită aspectului său masiv atât fizic cât şi simbolic, el mai este pe bună dreptate numit GURU, „cel desăvârşit în morală şi spiritualitate”. Mitologia îl consideră drept stăpânul sau chiar tatăl zeilor şi al îngerilor, dar şi al tuturor sufletelor evoluate. Datorită poziţiei sale înalte printre înţelepţi, el mai este numit „cel respectat”, iar datorită marii sale înţelepciuni şi profundei sale cunoaşteri, el este cel mai competent să sfătuiască fiinţa umană, fiind, de aceea şi numit „sfătuitorul”.

Venus are numele vedic de SHUKRA, termen care cunoaşte o adevărată bogăţie semnatică: „rafinat”, „sămânţă/spermă”, „sexual”. Datorită rafinamentului său, Venus mai primeşte şi numele de KAVI, „poet”, precum şi relaţia cu tot ce este estetic: artele elevate, cântecul, dansul, poezia etc.

Saturn reprezintă în sistemul astrologic hindus ultima dintre cele nouă planete şi cea mai depărtată faţă de Soare. Datorită acestei mari distanţe, Saturn este totodată şi cea mai lentă dintre ele şi această realitate astronomică i-a atras şi numele de SHANI, „cel care se mişcă încet”. El reprezintă „durata”, spre deosebire de Lună, care reprezintă „momentul”. Datorită mişcării lente şi guvernării Semnelor Capricorn şi Vărsător, el mai este numit şi „cel şchiop/schilodit”. A primit, în schimb guvernarea peste durata vieţii umane şi este cercetat în temă pentru longevitate. El încetineşte totul, restricţionează, anulează, împovărează dar, totodată, este cel care conferă starea de eliberare sau MOKSHA.

KETHU sau Nodul Sud al Lunii este cel care are „cea mai înaltă cunoaştere a Sinelui”, şi aceasta este cea care ne conduce la realizarea noastră spirituală şi la revelarea Sinelui şi la MOKSHA, al cărei semnificator este KETHU. KETHU mai înseamnă şi „cel care este de foc”, având, de aceea, o natură foarte apropiată de a lui Marte, cu care şi este asociat sau asemănat.

RAHU sau Nodul Nord al Lunii aduce boala, iar KETHU rănirea şi chiar moartea.

Planetele sunt actorii scenariului divin conţinând RASA (energii divine foarte speciale care deţin „gustul vieţii” manifestat în diferite forme), fiecăreia dintre ele fiindu-i atribuită câte o RASA.

– Soarele are ca RASA valoarea, iar Semnul zodiacal Leu simbolizează valoarea
– Luna are ca RASA compasiunea, iar Semnul zodiacal Rac simbolizează simţirea
– Marte are ca RASA execuţia, iar Semnul zodiacal Berbec simbolizează curajul; de altfel, Marte este numit şi „executorul Cerurilor”, cel care stăpâneşte instrumentele uciderii
– Mercur are ca RASA umorul, iar Semnul zodiacal Gemeni simbolizează veselia;  este cea mai veselă dintre planete şi ştie să îmbine cuvintele în sensuri care stârnesc bunadispoziţie
– Jupiter are ca RASA pacea spirituală (SHANTA RASA), iar Semnul zodiacal Săgetător simbolizează DHARMA, cunoaşterea spirituală, SATTVA GUNA
– Venus are ca RASA dragostea sau, mai exact, dispoziţia amoroasă, apetitul erotic, iar Semnul zodiacal Balanţă simbolizează tot ceea ce este frumos şi ne face plăcere
– Saturn are ca RASA respingerea, iar Semnul zodiacal Capricorn simbolizează renunţarea, pierderea, retragerea, însingurarea
– RAHU are ca RASA miraculosul, deoarece, ca parte superioară a demonului care a furat zeilor nectarul nemuririi şi care, de aceea, a fost decapitat, lucrează „fără cap” şi, sub influenţe bune, el poate avea rezultate extraordinare (fiind, în acest sens, foarte apropiat de simbolismul Marii Puteri Cosmice manifestatoare a lui Dumnezeu, CHINNAMASTA)
– KETHU are ca RASA înfricoşarea, deoarece este la fel de înspăimântător ca Marte.

Aceste RASA sunt nişte dovezi absolute ale Legii oculte a Rezonanţei (a corespondenţelor) dintre scrierea divină de pe Cer şi viaţa fiinţei umane, dintre Macrocosmos şi microcosmosul acestei fiinţe care se naşte Aici pentru a se desăvârşi spiritual pentru Eternitate. Cu alte cuvinte, fiecare fiinţă umană născută sub un anumit RASI (Semn zodiacal) va fi caracterizată de această RASA sau „gust” al vieţii, particularizat de la un Semn la altul.
 

Citiţi şi:

Planetele şi influxurile lor subtile astrale

Nodurile lunare

yogaesoteric
28 martie 2011