Miza uriaşă a Deciziei din 11 mai 2016 a Curţii de Apel din Paris (II)

de instructor yoga Mihai Stoian
 
Citiți prima parte a articolului

Vă reamintim că dintre toţi demnitarii cu mare putere decizională din România, Adrian Năstase a avut un rol determinant în această vânătoare nedreaptă declanşată împotriva lui Gregorian Bivolaru. Adrian Năstase avea funcţia de premier în vremea violenţelor procurorilor şi jandarmilor din 18 martie şi 1 aprilie 2004, ceea ce înseamnă, având în vedere anvergura evenimentelor, că poartă o responsabilitate directă pentru cele întâmplate.

Adrian Năstase a afirmat: „Vinovat sau nevinovat, Bivolaru trebuie să ajungă după gratii”. El a intervenit direct atunci când s-a plănuit arestarea lui Gregorian Bivolaru în ședința delegaţiei permanente a PSD din 27 martie 2004, ale cărei stenograme au fost dezvăluite ulterior:

Ioan Rus: „…Şi celălalt Bivolaru (Gregorian n.n.) se îndreaptă spre o condamnare…”

Adrian Năstase: „Înţeleg că sexul în loc de pâine. Unii dau circ, cum este Băsescu, alţii dau sex la popor, alţii dau…”

Dl…. „Poliţia încearcă să îi scoată afară acuma.”

Cele discutate, care erau cu referire la Gregorian Bivolaru şi vameşul Zsolt Farkas au fost puse în aplicare chiar a doua zi! Astfel, chiar în 28 martie 2004, cei doi au fost reţinuţi de către (atenţie!) Poliţie, sub învinuirea că au ieşit fraudulos din ţară trecând prin loc nepermis frontiera de stat. Astfel, afirmaţia „afară acuma” îşi revelează sensul iar „poliţia” – nu numai – că „încearcă” ci, în acest caz, chiar reuşeşte: declaraţii ale martorilor oculari (existente la dosarul de cercetare penală) arată că Gregorian Bivolaru şi vameşul Zsolt Farkas au fost scoşi cu forţa şi târâţi pe sensul de intrare în ţară (!?), zona unde li s-au făcut poze care să demonstreze presupusa tentativă de trecere frauduloasă a frontierei.

Cu altă ocazie, în anul 2009, într-un interviu pe care l-a acordat unui celebru jurnalist român, dl Ion Cristoiu, pe un post de televiziune, fostul prim-ministru Adrian Năstase a recunoscut public implicarea sa în această acţiune abuzivă a autorităţilor române împotriva lui Gregorian Bivolaru şi a MISA şi a afirmat că regretă cele petrecute:

„Ion Cristoiu: Vă reamintesc că dumneavoastră aţi pierdut alegerile, printre altele şi pentru că aceeaşi poliţie – şi chiar era condusă de ministrul dumneavoastră de Interne – şi aceiaşi procurori au ordonat o percheziţie cu mascaţi, brutală, la televizor, la MISA. Vă reamintesc… dacă greşesc, da?…

Adrian Năstase: Nu. Aşa este.

Ion Cristoiu: Şi după asta vi s-a atribuit dumneavoastră. […]

Adrian Năstase: Domnul Cristoiu, sunt de acord cu ce spuneţi. […] Iar în ceea ce priveşte MISA şi mascaţii, aveţi perfectă dreptate. (…) Şi cred că a fost o chestiune absolut stupidă, aşa cum a fost construită. (…) A fost însă un lucru într-adevăr care nu avea, nu trebuia să se întâmple. […]”

(Înregistrarea video poate fi urmărită aici.)

Facem o paranteză şi reamintim faptul că până la urmă justiţia imanentă a lui Dumnezeu a acţionat în cazul lui Adrian Năstase şi s-a dovedit până la urmă că este un politician corupt, deoarece a fost condamnat de două ori de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru fapte de corupţie, la 2 ani de închisoare cu executare în dosarul „Trofeul Calităţii” şi la 4 ani închisoare cu executare în dosarul „Zambaccian”.

În condiţiile acestei vânători acerbe declanşate împotriva sa, în anul 2005 Gregorian Bivolaru cere azil politic în Suedia şi este arestat la cererea autorităţilor romane pentru a fi extrădat.

Curtea Supremă suedeză a avut însă luciditatea de a analiza cazul cu multă atenţie şi chiar de a o invita pe aşa-zisa victimă a lui Gregorian Bivolaru, Mădălina Dumitru, pentru a îi pune mai multe întrebări. Împreună cu ea au fost audiaţi cu acea ocazie şi alţi martori, împreună cu anumiţi experţi în secte şi mişcări spirituale. Aşadar iată că de fapt autorităţile suedeze au făcut treaba pe care nu au făcut-o (cred că vă daţi seama de ce) autorităţile române. După ce au ascultat cu atenţie mărturia presupusei victime, judecătorii suedezi l-au eliberat la numai câteva zile după aceea pe Gregorian Bivolaru şi apoi i-au acordat statut de refugiat politic, considerând că în ţara sa el nu va putea să beneficieze de un proces echitabil şi că va risca grave persecuţii din partea autorităţilor române. Să fi fost 5 judecători suedezi de la Curtea Supremă mult mai naivi decât colegii lor de pe malurile Dâmboviţei? Aşa ceva este însă imposibil. Având în vedere că în România mărturia presupusei victime a fost smulsă cu forţa iar declaraţiile ei ulterioare ignorate… este clar cine şi-a făcut treaba în mod profesionist şi cine a servit unor interese străine actului de justiţie.

Este de observat faptul că aşa-zisa victimă, Mădălina Dumitru, a depus la Parchet, în prezenţa unui avocat, chiar a doua zi de dimineaţă (după ziua în care a fost audiată şi obligată să dea o declaraţie falsă împotriva lui Gregorian Bivolaru) o Plângere împotriva tuturor abuzurilor săvârşite împotriva ei de către anchetatori în data percheziţiei abuzive şi, totodată, și-a retras declaraţiile date cu forța și sub amenințare. Aceasta a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu nr.455/19.03.2004, dar nu a fost atașată niciodată de anchetatori la Dosarul de cercetare penală şi nici, ulterior, la dosarul de instanță. Cu toate acestea, fără ca să fie audiată sau fără să fie efectuate alte cercetări, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti i-a respins personal plângerea ca neîntemeiată şi a ataşat la dosarul de instanţă numai rezoluţia de respingere, fără să mai anexeze şi plângerea efectuată de așa-zisa victimă! Din acea zi şi până la pronunţarea Hotărârii de condamnare din 2013, aşa-zisa victimă a efectuat zeci de plângeri/ memorii/ reclamaţii prin care şi-a negat declaraţia smulsă sub ameninţare şi a reclamat tratamentul extrem de abuziv şi violent al autorităţilor române şi ilegalităţile la care a fost supusă. Memoriile le-a depus la toate autorităţile competente: Poliții, Parchete, Procurorul general al României, Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Preşedintele României etc, şi cu toate acestea marea majoritate nu au primit răspuns, sau unele (puţine la număr) au fost respinse fără niciun fundament legal şi fără ca petenta să fie audiată măcar o singură dată!

Chiar şi după acordarea statutului de refugiat politic în anul 2005, lui Gregorian Bivolaru, România a continuat să ceară Suediei extrădarea lui de încă două ori. De fiecare dată însă Suedia a refuzat ferm în termeni clari şi fără echivoc orice discuţie pe acest caz. Şi aceasta în condiţiile în care suedezii sunt foarte sensibili şi circumspecţi atunci când vine vorba de cazuri de abuzuri sexuale asupra minorilor sau copiilor. Ce interes ar fi avut Suedia să îl apere în acest mod ferm pe Gregorian Bivolaru dacă realitatea ar fi fost cu totul alta? Este din nou evident că Suedia a luat poziţie dreaptă, intransigentă, dincolo de interesele politice, apărând valorile umane şi împiedicând o nedreptate flagrantă să se producă!

Însă în ciuda acestor refuzuri clare din partea Suediei şi a acordării azilului politic, România a continuat procesul împotriva lui Gregorian Bivolaru şi, după ce acesta a fost totuşi achitat PRIMA OARĂ de instanţa de fond iar apoi a fost achitat A DOUA OARĂ de instanţa de apel (deci practic în felul acesta a fost dovedită şi confirmată de două ori la rând nevinovăţia sa), procurorii români au făcut apel la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Fiind foarte nemulţumiţi de rezolvarea în spiritul dreptăţii a acestui caz, procurorii români au făcut apoi recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Se pare că prin anumite acţiuni de culise au dat ordin în secret judecătorului Ionuţ Matei să anuleze cele două decizii de achitare ale celor două instanțe inferioare şi să rejudece din „temelii” acest dosar, aspect care contravine numeroaselor decizii CEDO. Este ilegal să se dispună condamnarea unei persoane pentru prima dată în faza de recurs, după ce a fost achitat în faza de fond şi de apel, fără ca acea persoană să fie audiată.

Judecătorul Ionuț Matei, cel care a prezidat completul care a dispus condamnarea nedreaptă a lui Bivolaru Gregorian, a fost pionul principal al „caracatiței” mafiote care a vizat eliberarea condiționată cu mult înainte de termen a interlopului Nuțu Cămătaru, el (Ionuț Matei) fiind cel care a realizat în acest sens o adevărată potlogărie judiciară: după ce a fost introdus „cu șusta” (după cum vorbeau între ei frații Cămătaru într-o convorbire telefonică interceptată legal – adică a fost pus în acel complet de judecată printr-o intervenție de culise), „onorabilul” Ionuț Matei i-a redus interlopului pedeapsa exact la durata deja petrecută de acesta în arest. Această mizerabilă „scamatorie” a lui Ionuț Matei nu a rămas, desigur, neobservată. IONUȚ MATEI, ÎMPREUNĂ CU ALȚI MAGISTRAȚI, AU FOST CERCETAȚI DE PROCURORII DNA PENTRU DOUĂ INFRACȚIUNI GRAVE: LUARE DE MITĂ ȘI FAVORIZAREA CLANULUI CĂMĂTARILOR! Se pare că tocmai pe baza acestui şantaj posibil, de a nu se finaliza acest dosar penal declanşat împotriva lui, judecătorul Ionuţ Matei a fost dispus să execute el însuşi această comandă de a îl condamna nevinovat pe Gregorian Bivolaru.

Reamintim faptul că exact mai înaintea şedinţei finale, preşedintele completului de judecată, dl Ionuţ Matei, a susţinut o conferinţă de presă la care a chemat toate mijloacele de presă relevante pentru a le prezenta o „scrisoare de ameninţare” pe care susţinea că tocmai o primise. La această conferinţă de presă a participat inclusiv Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Este important să menţionăm că membrii unui complet de judecată nu au voie să organizeze sau să participe la conferințe de presă: comunicarea cu presa se asigură de președintele instanței și de purtătorul de cuvânt al acesteia. Oricum, este interzis unui judecător să facă comentarii cu privire la cauza pe care o soluționează. Or, scopul acestei conferințe a fost tocmai ca judecătorul să transmită că a primit o amenințare și nu se lasă intimidat, că nu îl va face să reducă severitatea sentinţei și că va formula plângere împotriva autorilor.

Este de asemenea relevant faptul că, deşi avocaţii din Dosarul penal 405/85/2005 în care urma să fie judecat reclamantul erau prezenţi în sala de judecată, aceştia au fost evacuaţi din sală şi conferinţa de presă a avut loc cu uşile închise, numai cu jurnaliştii agreaţi de către dl judecător Ionuţ Matei.

După toate aceste evenimente, în loc să amâne dosarul şi să se abţină de la judecarea lui şi să propună numirea unui alt judecător fără vreo implicare emoţională care să-i afecteze imparţialitatea, dl Ionuţ Matei a judecat cauza imediat după conferinţa de presă.

La finele şedinţei de judecată, la nici două ore de la închiderea dezbaterilor, în jurul orelor 22 (seara) completul de judecată a pronunţat condamnarea profund nedreaptă de 6 ani de închisoare.

Întreaga „punere în scenă”: redactarea şi transmiterea „scrisorilor de ameninţare” exact mai înainte de judecata în fond, informarea tuturor jurnaliştilor şi implicit a societăţii civile despre aşa-zisele scrisori de ameninţare, excluderea reprezentanţilor legali ai reclamantului sau ai asociaţiei MISA de la conferinţa de presă, preluarea de către toate posturile de televiziune şi presa scrisă a informaţiei „bombă”, transmiterea aceleiaşi informaţii de către Guvernul României la dosarele CEDO ale lui Gregorian Bivolaru, defăimarea reclamantului şi a membrilor organizaţiei şi „învinuirea” acestora în condiţiile în care nu exista nicio dovadă că între presupusa scrisoare de amenințare și cei judecaţi ar fi vreo legătură, conturează fără echivoc atitudinea lipsită de imparţialitate a instanţei de judecată şi a autorităţilor române cu ocazia judecării dosarului penal în care a fost condamnat Gregorian Bivolaru.

Comportamentul global al magistratului Ionuţ Matei a fost unul profund nedeontologic, incompatibil cu cerinţa imperativă de imparţialitate şi neutralitate ce revine unui magistrat, fiind o veritabilă antepronunţare a sentinţei de condamnare.

Citiți continuarea acestui articol

Citiți și:

Ionuț Matei – campion al abuzurilor, discriminărilor şi lipsei de bun-simţ (1) 
Judecătorul – marionetă Ionuț Matei și tenebroasele sale legături cu lumea interlopă (I) 

 

yogaesoteric
24 aprilie 2016

 

Also available in: Français