Modurile mutabil, cardinal, fix în astrologia medicală

de Zoltan Bartha

Modurile vibratorii, în astro-diagnoză, indică perturbarea ultimă (privind dinspre microcosmos spre Macrocosmos) sau perturbarea de bază, fundamentală (privind dinspre Macrocosmos spre microcosmos) până la care este necesar să meargă, împreună, remediile terapeutului şi eforturile conştiente ale nativului.

Societăţile tradiţionale îşi organizau viaţa, aici pe Terra, după modelele cereşti. Pentru ele nu existau nici timp, nici spaţiu; existau ritmuri, existau centrul şi marginile care să-l reflecte. Pentru ele era sfânt principiul dintâi, cu care, de altfel, Hermes Trismegistos deschide Tabula Smaragdina: „Ceea ce este jos este la fel cu ceea ce este sus, iar ce este sus este la fel cu ce este jos, pentru a împlini miracolul Totuluiˮ. Cu siguranţă că, la origine, cele două surori gemene – alchimia şi astrologia, au avut un limbaj comun şi au exprimat simbolic atât coborârea Spiritului în materie cât şi reîntoarcerea Sufletului individual înapoi la Dumnezeu Tatăl.

Ritmurile astrale (de Sus) era necesar să se repete şi pe Pământ (Jos), respectând un alt principiu, de asemenea fundamental în cunoaşterea ezoterică: principiul ternar. De exemplu, în procesul alchimic participă trei principii – Sarea (principiul unificator), Sulful (principiul masculin) şi Mercurul (principiul feminin). Omul cosmic ia naştere în urma acestui act transformator, de eliberare a Spiritului din închisorile Materiei. În procesul astrologic, Trinitatea se manifestă prin principii creatoare şi coordonatoare (la nivel cosmic) şi prin calităţi (la nivel terestru), reprezentate de modurile vibratorii care manifestă:
– mutabilitatea (aspect unificator);
– cardinalitatea (aspect masculin);
– fixitatea (aspect feminin).

Ele constituie marele ritm arhetipal, marele puls al Universului material şi, în final, al inimii noastre. Sunt, la un loc, cele trei reprezentări mitice din toate culturile şi din toate marile sisteme spirituale, religioase sau filozofice ale lumii: Tatăl, Fiul, Sfântul Duh; Brahma, Vishnu, Shiva; Ea, Annu, Enlil ş.a.m.d.

Se pare că în gândirea ocultă arhaică (şi, cu siguranţă, în altă vârstă a omenirii) a existat o altă ordine, şi anume, mobil, cardinal, fix. Cel dintâi este gândul, ideea sau mișcarea imperceptibilă, subtilă, a minții dumnezeieşti, nașterea interioară sub suprafețele aparent inerte, încă în repaos după marea resorbție a vechiului Univers, a vechii creații. După ce ideea s-a limpezit în adânc (asemenea seminţei în vremea iernii care, până la încolţirea şi apoi creşterea ei la lumina Soarelui, deja a „evoluatˮ, deja şi-a încheiat tot programul genetic precum omul în viaţa intrauterină), are loc acţiunea, începutul vizibil, ţâşnirea în afară (asociată modului vibratoriu cardinal) şi în cele din urmă creşterea, acumularea formei (asociată modului vibratoriu fix). 

Acest proces corespunde viziunii pe care Gurdjieff o expune în iniţierea secretă a cunoaşterii Eneagramei, şi anume, faptul că existenţa în ansamblul ei cunoaşte trei niveluri de manifestare:
– nivelul gândirii, corespunzător modului vibratoriu mobil (întrucât tot ce este în mişcare tinde spre comunicarea şi asocierea ideilor, dar mai ales spre răspândirea lor);
– nivelul emoţional, corespunzător modului vibratoriu cardinal, întrucât emoţia este un impuls care generează sau determină o acţiune;
– nivelul fizic, corespunzător modului vibratoriu fix, întrucât orice gând care devine acţiune se concretizează, capătă formă în planul material, manifest.

De asemenea, deoarece Totul conţine absolut totul (Universul nostru este un Univers holografic), cele trei moduri vibratorii au şi manifestă cele trei tendinţe fundamentale ale Naturii:
– SATTVA (puritate, echilibru, armonie), în analogie cu modul vibratoriu mobil (caracterizat de elevare, detaşare, transcendere);
– RAJAS (acţiune, dinamism, expansiune) în analogie cu modul vibratoriu cardinal (caracterizat prin activitate, exteriorizare, mişcare);
– TAMAS (inerţie, contracţie, ignoranţă) în analogie cu modul vibratoriu fix (caracterizat de stagnare, interiorizare, acumulare).

Merită atenţie, chiar dacă am putea fi acuzaţi de un demers speculativ, următorul fapt. Întrucât modul vibratoriu mobil este „simţitˮ de astrologia actuală drept al treilea şi nu primul dintre principiile creatoare şi coordonatoare, este limpede că între ordinea cosmică, dumnezeiască şi ordinea terestră a apărut o dizarmonie care a produs unele… mutaţii spirituale în fiinţa umană. De exemplu, omul conştientizează ceea ce face (atunci când conştientizează!), abia după ce acţionează sub impulsul dorinţei; acţiunea lui nu mai urmează unui act al conştiinţei, interiorizat, în armonie cu Conștiința dumnezeiască, ci se dovedeşte unul motivat egotic. Iată de ce toate căile de evoluţie spirituală pun astăzi problema conştientizării (este important să fim permanent conştienţi de acţiunile şi de cuvintele noastre), iar toate sistemele de medicină tradiţională şi terapiile neconvenţionale afirmă că „nu există boli, ci bolnaviˮ, solicitând participarea conştientă a nativului în propria sa vindecare, care este esenţialmente spirituală.

Mutabilitatea (specifică modului vibratoriu mobil) reprezintă principiul creator şi coordonator care manifestă în planul fizic calitatea de unificator între impulsivitatea cardinalităţii şi rigiditatea, inerţia fixităţii, ceea ce face să se afirme uneori că ar avea o natură comună ambelor. De aceea, semnele mutabile, care sunt expresia sa, se mai numesc şi semne comune: Gemenii, Fecioara, Săgetătorul şi Peştii, guvernate de Mercur (primele două), Jupiter şi, respectiv, Neptun. Mutabilitatea asigură transformarea şi adaptabilitatea, iar în condiţii de stres generează instabilitate. O afecţiune a unei zone guvernate de unul dintre aceste semne tinde să se resimtă, prin rezonanţă, la nivelul tuturor părţilor guvernate de celelalte Semne mobile. Din punct de vedere medical, semnelor mobile le corespund afecţiuni pasagere şi repetabile, schimbarea simptomelor unei aceleiaşi boli, materializarea cea mai rapidă, în planul manifest, a energiilor gândurilor nefaste şi a tuturor dezordinilor universului interior, cauzate de absenţa discernământului în ceea ce privește planul informaţional şi a comunicării de orice fel. Nativul aflat sub influenţa mutabilităţii se poate dovedi a fi un pacient foarte dificil, instabil în cooperare şi cu reacţii de orice fel fie în manifestarea afecţiunii, fie în răspunsul faţă de tratamente.

Cardinalitatea (specifică modului vibratoriu cardinal) reprezintă principiul creator şi coordonator care manifestă în planul fizic calitatea de generator de energie. Semnele cardinale care sunt expresia sa generează impulsul, începutul, direcţia; ele sunt Berbecul, Racul, Balanţa şi Capricornul, guvernate de Marte, Lună, Venus şi, respectiv, Saturn. Denumirea lor se datorează corespondenţei pe care o au cu punctele cardinale (est – Berbec, vest – Balanţă, nord – Rac, sud – Capricorn) şi, automat, şi cu punctele de solstiţiu şi echinocţiu. Cardinalitatea conferă aşadar elanul şi energia începutului, starea de „a fiˮ, natura activă, energia acţiunii şi uşurinţa de a suporta/îndepărta boala. Orice afecţiune a unei zone guvernate de unul dintre ele tinde să se resimtă, prin rezonanţă, la nivelul tuturor părţilor guvernate de celelalte semne cardinale. Din punct de vedere medical, semnelor cardinale le corespund afecţiuni acute, rapide, intense, cu erupţie bruscă şi adesea cu febre, infecţii sau inflamaţii. Nativul aflat sub influenţa cardinalităţii se poate dovedi un pacient care controlează cu dificultate sau deloc echilibrul său psihic şi emoţional, dar va urmări din răsputeri să facă faţă problemelor de sănătate şi să coopereze cu medicul.

Fixitatea (modul vibratoriu fix) reprezintă principiul creator şi coordonator care manifestă în planul fizic calitatea care restricţionează curgerea liberă a energiilor, opunând rezistenţă la schimbare. Semnele fixe Taurul, Leul, Scorpionul şi Vărsătorul sunt expresia sa şi sunt guvernate de Venus, Soare, Marte/Pluto şi, respectiv, Saturn/Uranus. Fixitatea conferă robusteţe, putere, stabilitate şi resurse de orice fel, fiind numite de aceea uneori şi semne constituţionale. O afecţiune a unei zone guvernate de unul dintre ele tinde să se resimtă, prin rezonanţă, la nivelul tuturor părţilor guvernate de celelalte semne fixe. Din punct de vedere medical, Semnelor fixe le corespund afecţiuni care se fac în timp şi /sau care debutează greu, uneori direct în fază finală şi la distanţă mare în timp faţă de cauza care le-a provocat, necesitând un tratament îndelungat, ele putând fi vindecate anevoie sau deloc. Nativul aflat sub influenţa fixităţii se poate dovedi a fi un pacient tributar propriilor sale obiceiuri, dificil de transformat sau de influenţat; un dezechilibru al stării normale de sănătate îi sperie foarte serios şi au tendinţa de a se agăţa de boală, fapt care îi face să-şi scurteze singuri zilele. Adesea le este foarte recomandată „terapia de şocˮ pentru a deveni cooperanţi în propria vindecare, deoarece dispun de cea mai mare putere de a elimina afecţiunea.

Aşadar, privind o temă natală, putem porni diagnosticarea chiar de la aceste moduri vibratorii, deoarece ele arată sau trimit la cauze fundamentale ale bolilor precum:

– folosirea excesivă şi/sau dizarmonioasă a gândirii; nativul nu conştientizează efectul propriei sale gândiri asupra vieţii personale şi asupra celor din jur, el nu analizează, nu are feed-back-ul necesar, iar noţiunea de autocontrol îi este complet străină; afecţiunile care perturbă starea normală de sănătate tind să apară la foarte scurt timp după greşelile comise şi să se manifeste eventual destul de frecvent, sub forma bolilor „cu toaneˮ care, deşi sunt mereu aceleaşi, par de fiecare dată altele, întocmai cum este şi starea psihicului/gândirii nostru/noastre de-a lungul unei zile sau al unei săptămâni;

– gravă inabilitate în acţiune, acţiunea dovedindu-se fie excesiv de rapidă, sub impulsul nevoii de a începe, fie excesiv de anevoioasă, marcată de inhibiţii şi stresuri; deoarece gama emoţională umană este extrem de complexă, vor exista tot atâtea tipuri de a acţiona câte emoţii avem; afecţiunile care perturbă starea normală de sănătate tind să apară violent şi să aibă o evoluţie foarte rapidă;

– un foarte mare ataşament sau o preocupare excesivă pentru plăcerile vieţii, pentru bunăstare, pentru acumulare, nativul fiind puternic marcat de limitele vieţii terestre, de convingerile lui tradiţionale, conservatoare, poate chiar retrograde; el este însă pacientul ideal, pentru că are cea mai mare forţă de transformare şi este cel mai ascultător în urmarea tratamentelor; dacă el înţelege că afecţiunile care perturbă starea de sănătate tind să apară din propria sa rezistenţă la transformare, el este pe jumătate vindecat; aceste afecţiuni apar foarte târziu, iar vindecarea tinde să fie foarte anevoioasă.

Modului vibratoriu mobil îi sunt specifice:
a. bolile pasagere şi bolile psihice sau nervoase, epidemiile virale, toate bolile provocate de stres (dar nu un stres provenit din stări de şoc sau de lungă durată, ci mai degrabă de stresul „iritabilˮ, ocazional), boli ale epuizării mentale, psihice;
b. pacienţii dificili, cu toane sau ifose, care nu pot fi clasificaţi, şi care nu au răbdare;
c. „medicii de sufletˮ, psihologii, psihiatrii, psihanaliştii, maseurii, bio-energo-terapeuţii, vindecătorii;
d. tratamente de avangardă, terapiile naturale, autovindecarea, vindecarea prin căldură şi răbdare;
e. pot apărea erori de diagnostic în situaţii dizarmonioase.

Modului vibratoriu cardinal îi sunt specifice:
a. bolile eruptive, afecţiunile inflamatorii, epidemiile infecţioase, accidente de tot felul, boli ale epuizării energetice;
b. pacienţii momentului (care au nevoie de intervenţii urgente, nespecifice lor, de tip „urgenţăˮ);
c. chirurgii, stomatologii, osteopaţii, acupunctorii, medicii de maternitate;
d. operaţii înainte de toate, terapii de şoc, intervenţii rapide, tratamente cu supradoze, autocontrolul, vindecarea prin accelerare şi vindecarea prin relaxare;
e. pot apărea administrări greşite datorită grabei.

Modului vibratoriu fix îi sunt caracteristice:
a. bolile de lungă durată, unele chiar greu vindecabile (sinuzite, diabet, cancere maligne, boli karmice care generează amputări şi extirpări de organe, complicaţii, aderenţe, boli endocrine şi boli datorate oricărui fel de exces), în general boli făcute prin acumulare;
b. pacienţii sunt conservatori, îndărătnici, majoritatea în vârstă, care rămân în relaţie cu medicul pe perioade mari de timp, sau sunt, dimpotrivă, extrem de suspicioşi la orice modificare de tratament, acceptând cu greu un diagnostic dificil, motivaţia subconştientă fiind aceea că ei nu înţeleg cum li s-a petrecut tocmai lor aşa ceva;
c. medicii internişti, endocrinologi, o.r.l.-işti, oftalmologi, homeopaţi, medici de familie, ginecologi, reflexologi, fizio-kineto-terapeuţi;
d. tratamente de lungă durată, dietă mai mult sau mai puţin severă, dar la nevoie se pot recomanda regimuri foarte dure, pacienţii având suficiente resurse fizice pentru a le suporta până la capăt, activitate fizică, fizioterapii, tratamente costisitoare, investigaţii multiple, internări prelungite, vindecări prin eliminare şi prin cooperare; 
e. pot apărea dependenţe / intoleranţe medicamentoase, dar şi dependenţe / intoleranţe afective faţă de medici.

Citiţi şi:

Elemente introductive de astrologie medicală

Plantele rezonează cu planetele

yogaesoteric

19 iulie 2019