Mondializarea sindromului românului umilit de alții
Europa, și cu ea o întreagă civilizație și istorie, se duce pe apa gârlei. Nu mai e de la Nistru pân la Tisa ci de la ultima stâncă irlandeză până la apa Niprului învolburat, însângerat și în principiu sec și înnămolit.
Suntem victimele unei duble penetrări (scuze aluzia, dar este o descriere exactă a ce se petrece azi): de peste balta atlantică și de la reprezentanța americană de la Kiev suntem luați de cobai – pentru că în calitate de fraieri nu mai suntem utili.
Nu mai există Germania, Franța, Italia, Polonia, Suedia ca să nu mai pomenesc de Oltenia sau Oaș. Sunt toate zdrențele unei istorii și geografii care se dizolvă în scandaluri și lungi pauze de gândire între trezire și adormire fără vise.
Un mod de viață se târăște printre larvele care își lipesc labele de capodoperele artei pe care noi ne-am străduit secole să le punem pe picioare.
Niște abia coborâți din mașini de mare litraj și zgârie nori vor să ne învețe cum să gândim și să simțim și noi, rușinați, tremurând, nu-i contrazicem, ba chiar îi mai aplaudăm când mai putem să ne ridicăm mâinile spre înainte.
Nu vreau să fiu divers. Vreau să fiu european. Nu vreau să pup pe buze una care se dovedește a fi unul. Nu mai vreau să pup în fund pe nimeni care nu s-a rugat el primul să mă pupe pe mine acolo de zece ori. Și atunci o să vreau ca să nu o fac, că așa e elegant. La păcăleală cu pocneală.
Europa are o profundă impotență a sacrificiului care o face victima din oficiu a birocrației din sindicatul crimei de la Kiev.
Nu vă mai luați de ruși. Nu vă uitați în oglindă? Noi suntem rușii pe care îi vânează americanii și slugile lor de la Londra și Kiev. Noi suntem cei peste care își răstoarnă gunoaiele gândurilor și deșeurile incapacității lor de a ieși din propria lor neființă civilizatorie.
Nazismul este o boală a neputinței care nu mai are putere să ducă un pahar de apă la gura vecinului, neștiind că numai așa își poate stinge propria sete.
Să fii azi creștin nu mai este o lozincă adusă de peste ocean de cuvântători populari precum Tucker Carlson. E o formă de dizidență în fața nimicului.
Și nu vă lăsați păcăliți. Războiul ăsta secundar de peste Nipru se duce numai pe pământuri rusești, locuite de ruși pe care noi vrem să le invadăm numai și numai pentru că cineva (care nu suntem noi) le dorește. Suntem de fapt sclavii lucizi ai propriii paralizii civilizatorii.
Autor: Dan Stoica
Citiți și:
Nevoile Neamului Românesc (I)
Despre prezumția de vinovăție: a fi cetățean român înseamnă a fi suspect
yogaesoteric
5 noiembrie 2023