Miracolul s-a înfăptuit… rămâne ca el să se transforme în realitate. Nu trebuie să ne grăbim să îl numim pe Trump preşedinte până la 20 ianuarie. Vor fi două luni de foc.
Să începem cu ceea ce se petrece în acest moment în marile oraşe din SUA, cu manifestaţiile de amploare alimentate de pasivitatea lui Obama & Co şi de lipsa de informaţii pe care ar fi trebuit să le ofere canalele jewmericane legate de aceste mişcări de stradă. Cine demonstrează anti Trump? În general tinerii de la licee şi universităţi şi cei care îşi pierd privilegiile oferite de un sistem bolnav, în detrimentul majorităţii.
Cine a câştigat şi cine a pierdut în aceste alegeri? În primul rând, au câştigat visătorii şi cei ce au dorit transformarea, punând în faţă un sentiment de ură împotriva unei clase politice de îmbuibaţi, care le transmiteau în fiecare zi frustrări şi marginalizarea socială.
Au votat pentru Trump: minerii, agricultorii, muncitorii din fabrici, şomerii, tinerii fără şansă şi o pregătire necorespunzătoare şi cu un orizont mai îngust, naţionaliştii, bolnavii fără şansa să îşi procure medicamentele, veteranii de război uitaţi de Obama şi schilodiţi de războaie fără a-şi apăra ţara lor, şi alte categorii defavorizate de sistem care simţeau că nu mai era al lor şi lucra împotriva lor.
Pentru Hillary au votat toţi cei care au călcat în picioare orice regulă a raţiunii şi bunului-simţ şi au considerat că politicienii sunt necesari şi mai ales sunt necesari aşa cum sunt, hoţi, corupţi, manipulatori şi distrugători ai societăţii, la comanda Wall Street-ului.
Unii oameni de rând au votat-o pe Hillary numai pentru motivul că Trump este un bufon, un arogant, un show man şi, în special, pentru că el ar fi incitat la divizarea societăţii, care într-adevăr a atins un nivel inimaginabil şi este în creştere, dar aceasta nu este vina lui, însă o moşteneşte şi va fi una dintre principalele lui sarcini de rezolvat.
Dar cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, văzând că o întreagă clasă politică coruptă, de ambele părţi ale culoarului Congresului American, au fost slugi în spatele lui Hillary? Cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, văzând că întregul Wall Street şi marile bănci, care au pus în genunchi economia americană şi mondială, au fost susţinătorii fervenţi ai lui Hillary? Cum au putut aceşti oameni să voteze pentru Hillary, din moment ce copiii lor au murit în teatrele de luptă generate de Hillary şi măscăricii jewmericani din complexul militar industrial bancar american, așa cum au arătat informaţiile scurse din e-mail-urile trimise de Hillary? Cum au putut părinţii studenţilor din facultăţile americane să voteze cu Hillary, din moment ce această infractoare ţinea cuvântări la aceste universităţi, dar nu numai ea ci şi Bill şi Chelsea, pentru sume de peste 250.000 de dolari pe oră, bani care erau plătiţi o viaţă întreagă de copiii acestor părinţi votanţi? Cum au putut bătrânii să voteze cu Hillary, când fondurile de pensii sunt jucate de fondurile mutuale şi speculative la cazinoul Wall Street, şi în multe state bătrânii sunt permanent ţinuţi sub stresul unei potenţiale incapacităţi de plată a acestor pensii? Cum pot tinerii studenţi să fie în favoarea lui Hillary, când peste 35% dintre ei sunt restanțieri la plata datoriilor financiare către instituţiile de învăţământ urmate, iar peste 65% dintre tinerii până în 35 de ani locuiesc în subsolurile caselor părinteşti, pentru că nu au posibilitatea să se întreţină material?
Cum au putut să voteze pentru Hillary milioanele de drogaţi, aduşi în faza robotizării şi dormitului în stradă, fără şansă şi fără familie, dar cu un plic de „praf” în mână? Cum au putut vota pentru Hillary părinţii celor peste 1,3 milioane de elevi americani care sunt homeless (fără o locuință) – iar numărul lor creşte permanent sub „bagheta” lui Obama? Cum au putut vota cu Hillary cei peste 49 de milioane de americani care primesc lunar cartele de alimente de la guvern pentru a supravieţui – şi numărul lor s-a dublat de la venirea lui Obama şi cu Hillary în calitate de secretar de stat?
Cum au putut vota cu Hillary cei peste 103 milioane de americani care beneficiază pentru a supravieţui de cel puţin un program guvernamental de nutriţie? Cum au putut vota favorabil cu Hillary una din cinci familii americane în care niciun membru nu are un loc de muncă? Cum a putut vota pentru Hillary populaţia de culoare care este majoritară în puşcării, care are cea mai mare rată a divorţurilor la nivel naţional, care este angrenată major în criminalitate, care nu frecventează o şcoală, care şi-a făcut un loc de muncă din vânzarea de droguri, ai căror copii sunt majoritatea în stradă?
Cum au putut toate aceste categorii şi încă mai multe să creadă că aceea care i-a dus la marginea societăţii şi a existenţei îi va ajuta să-și refacă viața şi îi va frustra pe cei de pe Wall Street, luându-le „dreptul” de a chinui o întreagă societate?
Hillary a întruchipat fața coruptă şi fără a putea fi condamnată a stabilimentului politic, iar americanul de rând s-a răzbunat, votând cu Trump într-un procent incredibil chiar și pentru Trump şi Republicani, care acum practic controlează toată scena politică americană.
Crede Trump cu adevărat că el va fi preşedintele SUA, începând de la 20 ianuarie? La întâlnirea cu Obama, Trump părea că s-a trezit din vis şi este confuz asupra modului cum poate prelua realitatea, având în vedere că de abia s-au încheiat alegerile iar demonstraţii de proporţii se ţin lanţ în toate statele americane împotriva lui Trump şi a democraţiei. După unele opinii, la acea întâlnire Trump a arătat ca un om surprins că a avut ocazia să dea mâna cu Obama, un om timorat de complexitatea sarcinilor pe care le are în faţă. Poziţia trupului său, în special a braţelor şi capului, au arătat slăbiciune şi timorare, în timp ce Obama a încercat în fiecare moment să abordeze întâlnirea într-un mod dinamic, familiar, cu zâmbetul lui pervers şi cu mişcări permanente din braţe către Trump şi audienţă, gest care arată un grad mai înalt de familiarism cu atmosfera prezidenţială.
Trump are un tip de personalitate specifică omului de afaceri, care este total diferită faţă de cea a politicianului. Pe acest fond, el este cu mult mai temperamental şi emoţional decât o cere poziţia de preşedinte. Lupta lui cu stabilimentul politic corupt până în detaliu, care reprezintă economia americană sub o formă sau alta, va fi extrem de grea, dar nu fără sorți de izbândă.
Trump vine într-o zonă „politică” a afacerilor, total diferită faţă de prietenul său, preşedintele Putin. În politica americană au dictat magnaţii, media, bancherii, corporaţiile şi complexul industrial militar bancar, faţă de care preşedintele şi întreaga clasă politica erau şi încă mai sunt supuşi. Preşedintele Putin este în altă situaţie, cea în care toţi aceştia care în America dictează, oligarhii, i se supun lui fără şovăire, iar traseul decizional este dictat de Kremlin.
Știind cât de puternici sunt miliardarii veroși din spatele lui Hillary şi cât de slab pregătiţi politic şi economic sunt americanii în general, în aceste două luni orice este posibil şi nu se poate vorbi despre Preşedintele Trump decât după data de 20 ianuarie şi chiar şi atunci unii cred că este prea devreme…
Citiţi şi:
Donald Trump: «Nu vom mai preda această țară și poporul ei cântecului fals, insidios și manipulator al Globalismului»
Donald Trump face dezvăluiri sincere despre politica externă a SUA
yogaesoteric
26 noiembrie 2016