Atacurile nu mai vin doar din cer, ci și prin Internet!

La vechile strategii războinice, armate la sol, avioane în aer, bombe etc., se adaugă azi războiul din cyberspaţiu, cel care ar putea face mai multe pagube decât e conştientă lumea. Lăsăm deoparte acuzele de campanie electorală şi abordarea de tip Război rece „reîncălzit”, cum că Rusia a atacat cibernetic SUA pentru a influenţa alegerile din noiembrie din SUA, pentru a aduce în discuţie noua abordare a marilor țări privind războiul cibernetic, adică preluarea informaţiilor existente în giganticele servere din lume, cele care păstrează date de importanță strategică, de securitate naţională.

De fapt, tocmai din posibilitatea de a pătrunde în aceste servere s-a lansat în SUA problema securităţii cibernetice, a războiului cibernetic, noţiuni pe care SUA le cunosc bine, de vreme ce ele deţin puterea în acest domeniu, şi presupun că şi alte puteri (China, Rusia etc.) ar putea face uz de ele, afectând hegemonia americanilor în lume.

Acesta este motivul pentru care războiul cibernetic a devenit o provocare mondială şi pentru care experţi în acest domeniu, şefi ai unor mari companii americane de anti-hackeri, propun viziuni pentru un viitor nu foarte îndepărtat.

Unul dintre aceşti șefi este Eugene Kaspersky, şeful Kaspersky Lab, una dintre cele mai importante companii producătoare de soluţii de securitate, care, prezent la Bucureşti cu ocazia Conferinţei Internaţionale „Noile provocări globale de securitate cibernetică”, declara că „statele lumii, printre care şi România, au nevoie acută de programe de educaţie în securitate cibernetică aplicate în mediul şcolar, universitar şi, nu în ultimul rând, pe segmentul întreprinderilor mici”.

Pericol mare!

Eugene Kaspersky declara, într-un lung interviu pentru Agerpres, că „cele mai periculoase atacuri informatice se vor îndrepta către sectorul financiar şi cel al infrastructurilor fizice (reţele de energie electrică etc.)”. Este limpede că la nivelul marilor puteri s-a declanşat o cursă a „înarmărilor” în războiul cibernetic, cum a fost cu decenii în urmă cursa înarmărilor nucleare, şi aici sunt folosite resurse materiale uriaşe pentru ca părţile, unele sau altele, să deţină controlul asupra informaţiilor de securitate naţională. Se atacă cibernetic, dar în acelaşi timp e nevoie de scuturi de apărare împotriva atacurilor.

În mod oficial, Kasperski este plasat în domeniul securităţii cibernetice și ar trebui să producă „scuturi” în fața atacatorilor, deşi există presupuneri că se ocupă şi cu „atacurile”, cel puţin prin datele pe care le pune la dispoziţia agenţiilor de securitate americane. Numai că, anunţând lumea că atacatorii, „hackerii ruşi”, sparg serverele strategice americane, Kasperski nu dovedeşte că produce cele mai eficiente „scuturi” cibernetice!

Cert este ca în noul război armele nu zdrăngăne ca altădată, ci sapă în subterane, atacând prin reţeaua globală de internet. Cum se comportă piaţa din România din acest punct de vedere? Eugene Kaspersky este convins că „securitatea cibernetică este foarte importantă pentru fiecare naţiune. Trăim cu toţii în acelaşi spaţiu cibernetic, dar care are noi frontiere. Asta ce înseamnă? Că tot ceea ce se întâmplă într-un anumit loc este important şi pentru România, iar ceea ce se întâmplă în România poate fi periculos pentru restul lumii”.

Sunt amintite acţiuni belicoase precum atacurile împotriva infrastructurii naţionale: „Numai anul trecut, de exemplu, am avut un caz în Ucraina, asupra reţelei de energie electrică. Am asistat la un blackout produs de către infractorii cibernetici. Mai avem atacurile asupra sistemului informatic al spitalelor, unul dintre cele mai periculoase tipuri de atacuri. Practic, la ora actuală, cele mai periculoase scenarii care ar putea afecta o ţară din punct de vedere informatic vizează sectorul financiar şi infrastructura fizică sau telecomunicaţiile. Mă tem că în viitor vom vedea şi mai multe atacuri”, atrage atenţia Eugene Kaspersky.

O observaţie: Era digitală, chiar şi a patra revoluţie industrială, a născut monştri şi monstruleţi, asta nu mai poate fi negat. Un asemenea monstru, care se vede astăzi cu ochiul liber, este faptul că dezvoltarea industriei internetului şi a „internetului lucrurilor” a lăsat în urmă securitatea cibernetică. Aflăm zilnic de tehnologii noi legate de internet, dar internetul este la mâna hackerilor deoarece nu s-a produs o revoluţie şi în tehnologiile de securitate a datelor. Tot giganticul volum de date digitale nu este apărat de nimic şi nimeni nu ştie unde ajung aceste date, cum sunt ele traficate, în folosul cui!

Aici lucrurile au rămas în urmă destul de periculos, am putea spune. Aşa se face că industria de hacking a luat-o înainte, în vreme ce soluţiile de securitate au rămas nepermis de mult în urmă! Şi asta pentru că, aşa cum constata şi Eugene Kaspersky, la fel ca mediul înconjurător ameninţat din toate părţile, „ecosistemul IT este vulnerabil, iar vestea proastă este că infracţiunile cibernetice vor continua să crească, pe fondul unei profesionalizări din ce în ce mai mari a atacatorilor”.

Paşi spre criptarea datelor

Paşi mici se fac, chiar dacă asta nu convine agenţiilor care se ocupă cu supravegherea informaţiilor la nivel global. Protejarea informaţiilor existente în platformele mobile ale utilizatorilor de pretutindeni se poate face, după cum spunea şi Edward Snowden, fost analist la NSA, prin criptarea mesajelor de tip mail, sms etc. Facebook, care printre altele se ocupă (nu singură) de transmiterea tuturor informaţiilor personale spre agenţiile abilitate de supraveghere, a anunţat că „serviciul său de mesagerie, Messenger, permite de acum înainte ca schimbul de mesaje în varianta criptată să fie accesibil pentru toţi cei aproape un miliard de utilizatori ai serviciului”, după cum scriu theverge.com şi wired.com.

Facebook declara că noua facilitate „va permite de acum utilizatorilor serviciului să beneficieze de comunicare criptată, de tipul utilizator-utilizator, astfel încât nici Facebook şi nici agenţiile federale de aplicare a legii nu vor putea avea acces la conţinutul convorbirii respective”.

Să spunem că, doar în România, numărul celor care au un cont de Facebook a ajuns la 8,8 milioane, la finele lunii septembrie! Recent, şi cei de la Google au lansat o aplicaţie similară, numită Allo, care include opţiunea criptării comunicării între utilizatori. Spre deosebire de WhatsApp, ale căror mesaje sunt criptate de la lansarea aplicaţiei, funcţionalitatea „Conversaţii Secrete” a Messenger trebuie selectată manual de utilizator la începutul fiecărei convorbiri, nefiind prestabilită ca atare de aplicaţie.

Interesant, serviciul „Conversaţii Secrete” al Messenger suportă schimbul de mesaje, fotografii şi emoticoane, însă deocamdată nu este disponibil pentru imagini gif, clipuri, conferinţe video, comunicare voce sau plăți online, după cum scrie zdnet.com. Aşadar, când vorbim despre securitatea cibernetică, vorbim doar despre cea de interes naţional; utilizatorii globali sunt în continuare „victime colaterale” ale acestui război asimetric.

Citiţi şi:
Forțele militare ale Rusiei și-au creat un internet propriu, care nu poate fi accesat de hackeri
Obama şi planul de compromitere totală a securităţii internetului

yogaesoteric
12 decembrie 2016