Atacul chimic din Siria, o operațiune steag fals pentru discreditarea lui Assad
Ron Paul despre atacul chimic din Siria: Toate indiciile arată că este o operațiune „false flag” pentru discreditarea lui Assad. Și în 2013 Obama acuza Damascul că încălcat „linia roșie” folosind arme chimice, dar s-a dovedit că au fost rebelii
Operațiune „false flag” în Siria. Așa susține politicianul american Ron Paul, fost candidat la președinția SUA, care consideră că toate elementele arată că pretinsul atac chimic comis la 4 aprilie în Siria, soldat cu zeci de victime, nu este decât o astfel de operațiune.
„Înaintea acestui episod, în care se spune că ar fi vorba de un atac cu gaze, lucrurile păreau că sunt pe drumul cel bun. Trump a declarat că cei care trebuie să decidă cine să le conducă țara sunt sirienii, negocierile de pace erau vizibile, iar al Qaida și ISIS erau puse pe fugă”, a afirmat fostul congresman de Texas într-un interviu pentru dailycaller.com.
Ron Paul crede însă că anumitor persoane nu le-a convenit această stare de fapt, așa că a apărut un „episod” pentru a se putea spune că lucrurile nu pot continua astfel și că de vină ar fi președintele Assad.
„Țineți minte ce s-a petrecut în 2013, nu? Atunci când s-a spus că Siria a încălcat «linia roșie» prin folosirea armelor chimice, inclusiv a gazului sarin. Din acel moment, neoconservatorii au țipat și o parte a administrației (Obama – n.r.) a țipat, acuzându-l pe Assad că a folosit gaze chimice”, a spus Ron Paul, care a continuat: „Acest lucru nu a fost însă dovedit niciodată”. Mai mult, ulterior, Carla del Ponte, membră a comisiei ONU de anchetă asupra situației din Siria, a afirmat că toate indiciile și mărturiile arată că atacul cu gaz sarin a fost comis de insurgenții anti Assad.
În opinia lui Ron Paul nu are niciun sens, indiferent din ce parte privești și chiar dacă ești un simplu analist, ca președintele Assad, în aceste condiții, să folosească, brusc, gaze otrăvitoare. „Cred că sunt zero șanse ca el să fi făcut asta în mod deliberat”, a afirmat Paul.
El avertiza încă de anul trecut, din noiembrie, într-un interviu pentru The Daily Caller că așa numitul „stat profund” american, dar și alți protagoniști externi, ar putea recurge la o operațiune „false flag” pentru a a atrage administrația Trump într-o serie de conflicte externe.
„Nu este nevoie decât de o operațiune false flag și de un așa-zis accident pentru ca toată lumea să fie unanim de acord că cei vinovați au nevoie de o lecție. Și, după cum știți, statul profund este extrem de puternic și deține în mare parte controlul”, spunea la acea vreme Ron Paul, indicând „guvernul din umbră”, complexul militaro-industrial, CIA și alte entități care ascultă întocmai de establishment-ul american.
Agențiile de presă străine anunțau pe 4 aprilie un nou masacru în Siria. Conform celor de la Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), cel puțin 72 de civili, dintre care 20 de copii, au fost uciși într-un presupus atac chimic în nord-vestul Siriei. Mai multe state occidentale, printre care Franța și Marea Britanie, au desemnat regimul președintelui Assad ca fiind responsabil pentru acest atac.
Să amintim însă că Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului, cu sediul la Londra, este principala sursă de „aprovizionare” cu știri despre Siria pentru presa internațională, iar dacă nu ai informații de la OSDO nu exiști. Ei controlează tot, știu cine ce a bombardat, cine sunt victimele, când se încalcă drepturile omului, pentru a arăta lumii că Assad este principalul vinovat de ceea ce se petrece de 6 ani în această țară.
Atacul cu arme chimice din Siria – o operațiune „steag fals” a globaliștilor pentru a justifica înlăturarea președintelui sirian, Bashar al-Assad
Opoziţia siriană acuză din nou guvernul de la Damasc că a folosit arme chimice. Care este însă adevărul?
Cel puţin 87 de persoane au fost ucise la 4 aprilie în oraşul Khan Shaykhun, situat în provincia siriană Idlib, în urma unui oribil atac chimic. Cu toate acestea, înainte ca investigaţiile să înceapă şi probele să fie adunate, mai multe personaje politice internaţionale ca Federica Mogherini, politician italian responsabil cu afacerile externe şi securitatea Uniunii Europene, au condamnat guvernul sirian declarând că: „regimul Assad este responsabil pentru îngrozitorul atac chimic”. Imediata acuzaţie adusă de către un înalt diplomat european creează un precedent periculos, precedent care va duce la o reacţie emoţională înainte ca adevărul despre această tragedie să iasă la iveală.
Primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu şi preşedintele Turciei, Recep Tayyp Erdogan au condamnat de asemenea guvernul sirian, la fel şi organizaţia neguvernamentală Amnesty International. Cu toate acestea la câteva ore după presupusul atac chimic care ar fi fost comis de către aviaţia siriană în oraşul Khan Shaykhun, controlat de către gruparea jihadistă Jabhat Al Nusra (Al Qaeda) mai multe detalii au început să iasă la iveală.
Un prim exemplu vizibil, în poza de mai jos, voluntarii din White Helmets (Căştile Albe), organizaţie umanitară ce are legături cu Al-Qaeda, sosiţi la faţa locului, manevrează cadavrele oamenilor ucişi fără suficient echipament de protecţie, în mod particular, fără măştile şi mănuşile pe care ar fi trebuit să le aibă în urma unui astfel de atac.
Acest aspect poate părea neînsemnat, dar înţelegând felul în care acţionează gazul sarin, lipsa echipamentului ridică mari semne de întrebare. La un interval de câteva secunde de la expunerea la gazul sarin, acesta începe să afecteze sistemul nervos şi muscular. Imediat victima îşi goleşte vezica şi intestinele iar senzaţia de vomă îşi face apariţia. Cu toate astea, voluntarii White Helmets (Căştile Albe) ating corpurile dezbrăcate ale oamenilor ucişi fără niciun fel de îngrijorare că se pot contamina. Acest lucru ridică din nou semne de întrebare.
Este binecunoscut faptul că 250 de civili au fost răpiţi din localităţile Majdal şi Khattab, situate în nordul provinciei Hama, cu o săptămână înaintea atacului, în urma ofensivei teroriştilor islamişti şi jihadiști din grupările afiliate Opoziţiei Siriene, aceştia fiind transportaţi în oraşul Khan Shaykhun. Surse locale au afirmat că majoritatea victimelor ucise în urma atacului cu gaz sarin ar fi civili răpiţi din cele două localităţi menţionate mai sus.
Comandamentul armatei siriene a negat utilizarea armelor chimice la Khan Shaykhun, afirmând că „Grupările teroriste acuză de fiecare dată ca armata siriană foloseşte arme chimice împotriva lor şi civililor atunci când ofensivele lor eşuează sau nu reuşesc să îşi atingă obiectivele şi scopurile stabilite. Această încercare disperată se face pentru a-şi justifica eşecul în fața finanțatorilor lor în scopul de a păstra sprijinul acestora”.
Corespondenţii publicației Sirianul aflaţi pe teren în nordul provinciei Hama, la sud de Khan Shaykhun, în armata siriană, Majood Mido şi Naser Najar, au negat de asemenea acuzaţiile, potrivit cărora aviaţia siriană ar fi folosit arme chimice, declarând că toate oraşele controlate de terorişti în provinciile Hama şi Idlib sunt bombardate zilnic de către avioanele ruse şi siriene şi că dacă Siria ar mai fi dispus de armament chimic, acesta nu ar fi fost în niciun caz folosit atunci când armata siriană se afla în avantaj, ca şi în cazul de fată.
La rândul său, un ofiţer de la aerobaza Hama, a declarat că aviaţia siriană a bombardat de mai multe ori Khan Shaykhun, în dimineaţa zilei de 4 aprilie, fără să folosească bombe chimice, lovind însă un depozit de armament al teroriştilor în care erau depozitate substanţe chimice utilizate pentru fabricarea de explozibil.
Dat fiind faptul că majoritatea civililor ucişi proveneau din localităţile Majdal şi Khattab, fiind răpiţi de către terorişti, exista varianta ca aceştia să-i fi gazat pentru ca ulterior să acuze guvernul sirian de folosirea armelor chimice, în încercarea de a perturba negocierile de pace care urmau să înceapă după o săptămână şi din care erau conştienţi că nu mai pot obţine ceva concret.
Timp de mai mulţi ani grupările islamiste şi jihadiste afiliate Opoziţiei Siriene au acuzat guvernul sirian că foloseşte arme chimice împotriva civililor în încercarea de a determina administraţia Obama să acţioneze militar împotriva acestuia. Cu toate acestea, asociaţia pentru interzicerea armelor chimice (OPCW), care a efectuat mai multe investigaţii pe teren la solicitarea preşedintelui sirian Bashar Al Assad, a confirmat în urma mai multor rapoarte că armamentul chimic al Siriei a fost distrus în totalitate în urma unui acord dintre Rusia, Siria şi Statele Unite în anul 2014, pe teritoriul Norvegiei, şi că, de asemenea, gazul sarin examinat la faţa locului în urma mai multor atacuri purta caracteristici diferite față de cel deținut anterior de guvernul sirian, arătând clar că acesta este cel mai probabil de provenienţă străină, fiind livrat Opoziţiei Siriene, care a acuzat forţele pro-guvernamentale siriene de cel puţin 11 atacuri chimice comise de către propriile forţe, în decursul acestor ani – atacul din Ghouta de Est (Damasc) soldat cu 1400 de morţi şi cel din Khan Al-Assal (Alep) soldat cu 26 înregistrând numărul cel mai mare de victime.
La vremea respectivă, vărul fostului lider libian, Muammar Gaddafi, al-Qahsi Gaddafi, declara că majoritatea armelor chimice ajunse în mâinile grupărilor din Siria provin din fostele depozite ale armatei libiene, fiind vândute militanţilor islamişti şi jihadiști prin Turcia.
Un cunoscut jurnalist pro-opozitie anunţa cu câteva ore înainte ca presupusul atac să aibă loc, începerea unei campanii mediatice de amploare menită să discrediteze regimul sirian:
Video regizat dar prezentat ca fiind real care prezintă o operaţiune de salvare a White Helmets (Căştile Albe) în urma unui raid rusesc.
Voluntar White Helmets (Căştile Albe) ce s-a predat armatei siriene la Alep recunoscând că a fabricat materiale video în care erau prezentaţi copii ucişi de către forţele pro-guvernamentale siriene:
La începutul lunii aprilie 2017, ambasadorul SUA la ONU, Nikki Haley, a declarat că „înlăturarea preşedintelui sirian Bashar al-Assad, nu mai este o prioritate”, recunoscând indirect că SUA au finanţat şi creat organizaţia teroristă ISIS.
Organizaţia teroristă ISIS nu a apărut „din senin”, ci a fost creată şi finanţată începând cu operaţiunea Primăvara Arabă (2010-2011), atunci când SUA au decis să se implice în Orientul Mijlociu şi Nordul Africii pentru a-i răsturna pe „dictatori”.
În septembrie 2013, ONU a adoptat în unanimitate o rezoluţie privind distrugerea arsenalului de arme chimice ale Siriei, iar regimul de la Damasc s-a supus acestei rezoluții. Mai are Siria, totuși, arme chimice? Care sunt dovezile că atacul chimic prezentat de toată mass-media occidentală a fost pus la cale de Bashar al-Assad?
Sunt aceleaşi „dovezi” ca şi în cazul armelor chimice, biologice şi de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein. Este acelaşi scenariu tras la indigo. De aceea, se spune că „istoria se repetă”.
Propaganda occidentală (SUA-UE) utilizează o tehnică de manipulare cunoscută sub numele de „dialectica hegeliană”. Dialectica hegeliană este alcătuită din TEZĂ (PROBLEMA) – ANTITEZĂ (REACŢIE) – SINTEZĂ (SOLUŢIE). Globaliştii creează o problemă, tot ei provoacă o reacţie cu ajutorul mass-media controlate de către ei, iar tot ei, globaliştii, împreună cu mass-media vin să ofere soluţia. De obicei, soluţia a constat în declanşarea unui război (ex. Războiul din Irak, 2003).
Ce este o operaţiune „steag fals”? Operațiunile de tip steag fals sunt operațiuni sub acoperire, care sunt concepute pentru a induce în eroare publicul, în așa fel încât să pară că acestea sunt efectuate de către alte entități.
Numele este derivat din conceptul militar de zbor cu culori false, și anume, aeronava arborează pavilionul unei alte țări. Operațiunile steag fals nu sunt limitate la operațiuni de război și contra-insurgență și au fost utilizate și pe timp de pace – de exemplu, operațiunea Strategia tensiunii din Italia, care a avut loc în anii 1970-1980.
Al Doilea Război Mondial a fost precedat de o asemenea operațiune sub steag fals: Incidentul Gleiwitz din 1939.
Listă de operațiuni de tip steag fals
Operațiunile steag fals sunt operațiuni secrete conduse de guverne, corporații sau alte organizații, care sunt concepute pentru a apărea ca și cum ar fi efectuate de către alte entități. Secretul despre natura reală a unor astfel de evenimente este menținut de operațiuni de mușamalizare, iar cei care au reușit să întrevadă dedesubturile murdare ale acestor operațiuni și au căutat să le demaște au fost catalogați teoreticieni ai conspirației.
Iată o listă de astfel de operațiuni:
– Scufundarea vasului RMS Lusitania (1915) – se presupune că a fost torpilat în zona coastei Irlandei de un submarin german în timp ce se întorcea de la New York. Dar o altă ipoteză susține că a fost o înscenare;
– Incendierea Reichstag-ului (1933) – comisă de naziști pentru a da vina pe comuniști. Incendierea Reichstag-ului a dus la proclamarea luptei Germaniei împotriva terorismului comunist prin proclamarea Verordnung des Reichspräsidenten zum Schutz von Volk und Staat, decret care a anulat unele drepturi civile cheie ale cetățenilor germani;
– Incidentul Gleiwitz (Operațiunea Tannenberg) (1939) – forțe naziste care s-au dat drept polonezi au atacat pe 31 august 1939 stația radio germană Sender Gleiwitz. În baza acestui pretext, după o lună Germania ataca Polonia;
– Operațiunea Ajax (1953) – prim-ministrul iranian Mohammad Mosaddegh este demis printr-o lovitură de stat sub steag fals organizată de occident;
– Operațiunea Gladio din Italia, prin organizarea de forțe paramilitare. Dar NATO rămâne în spatele acestor organizații care nu au fost niciodată chemate să reziste unei invazii sovietice, dar structurile lor au continuat să existe după prăbușirea Uniunii Sovietice. Ele au fost cele care au contribuit la Strategia tensiunii din Italia;
– Incidentul cu nava USS Liberty (1967);
– Zborul 103 Pan Am (1988);
– Bombele din apartamentele rusești;
– Bombele din Oklahoma City (1995);
– Masacrul din Port Arthur (Australia) (1996);
– Zborul 800 TWA (1996);
– Atentatele din 11 septembrie 2001 (2001) – au dus la proclamarea luptei Statelor Unite împotriva terorismului (musulman) și anularea unor drepturi civile cheie ale cetățenilor (înregistrarea convorbirilor telefonice, de exemplu);
– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Madrid (2004);
– Controverse asupra atentatului cu bombă de la Londra (2005).
Legătura dintre Saddam, gazul sarin şi CIA
Ar fi interesant de înţeles care-i treaba cu gazul sarin şi cum de-a ajuns el în Orient. În ciuda propagandei frenetice, ar trebui să conştientizăm că producţia gazului sarin nu este un proces uşor. Din contră, este extrem de complicat, iar manipularea componentelor din care se fabrică este chiar mai periculoasă decât gazul în sine. Mai mult, serviciile secrete stau cu ochii ca pe butelie pe orice tranzacţie cu iodură de metil – principala substanţă din care se obţine sarinul prin tehnologia clasică.
Tot propagandiştii arată cu degetul spre secta Aum care a reuşit să-şi fabrice singură gazul sarin. Se uită însă câteva mici amănunte: secta a investit peste 30 milioane de dolari într-o facilitate de producţie care avea 3 etaje şi în care, în final, s-a reuşit producţia a aproximativ… 10 litri de gaz sarin.
La „atacul chimic” din Siria se estimează că a fost folosită o cantitate de cel puţin o tonă de gaz sarin. Este imposibil să obţii aşa ceva în Siria. În primul rând ar trebui să dispui de o capacitate de producţie impresionantă şi este puţin probabil ca serviciile de spionaj să nu localizeze un asemenea monstru. Şi-atunci, de unde?
Ca să dezlegăm cheia enigmei trebuie să derulăm puţin evenimentele istoriei recente pentru a ne reaminti un episod care s-a petrecut tot în Orient. În anul 1988, Saddam Hussein ataca cu gaz forţele iraniene, într-o confruntare care a înclinat definitiv soarta războiului dintre cele două ţări. Tot atacul a beneficiat de sprijinul informaţional şi logistic al CIA. Ca şi în cazul Siriei, Saddam NU avea facilităţi de producţie a gazului sarin. Şi-atunci, de unde a avut gaz sarin? Suspiciunile asupra SUA sunt cât se poate de îndreptăţite, mai ales că americanii au făcut tot ce-au putut pentru a pune batista pe ţambal în ceea ce priveşte acele evenimente, culminând cu uciderea inutilă a lui Saddam. Nu există nicio ţară în lume care ar fi putut furniza atunci gaz sarin irakienilor.
Culmea este că tehnologia cea mai avansată de producţie a acestui gaz infernal aparţine, desigur, americanilor. Ea are la bază utilizarea dimetil-metilfosfonatului, un compus extrem de coroziv şi reactiv, care-l face imposibil de manipulat în afara facilităţilor de producţie avansate.
Legătura dintre Saddam, gazul sarin şi CIA nu este o balivernă scornită de un jurnalist cu imaginație. Încă din 2013, cei de la Foreign Policy, bazându-se pe documentele declasificate ale serviciilor secrete şi pe declaraţii ale unor oficiali americani, a documentat întreaga tărăşenie.
Revenind la prezent, este limpede pentru oricine că Siriei îi este imposibil să producă gazul sarin pe care, chipurile, îl foloseşte împotriva rebelilor. Aceasta înseamnă că-l are de undeva. Şi-atunci, de unde să fie? Păi, dacă ne bazăm pe „experienţa Saddam”, e clar că tot din zona SUA provine. Însă este imposibil ca vreo firmă din SUA să facă afaceri cu al-Assad. Ar fi păgubos şi nu s-ar aproba niciodată aşa ceva. Şi-atunci cum de-avem gaz sarin în Siria? Cel mai probabil în acelaşi mod în care teroriştii sirieni sunt înarmaţi cu Toyote special carosate pentru răzbel. Care Toyote, să vezi minune, au aparţinut anterior armatei americane! Deci, cum au ajuns în Siria? E clar acum, sperăm, pentru toată lumea că sarinul a fost livrat acolo după schema patentată: CIA l-a „scăpat” grupărilor teroriste care, probabil, îl aveau depozitat impropriu într-unul dintre depozitele de muniţie pe care le controlează.
Foarte posibil ca bombardamentul armatei siriene să fi „atins” recipientele în care era stocat sarinul, declanşându-se nebunia. Aceasta pare să fie singura explicaţie care stă în picioare. Şi acesta este probabil şi motivul pentru care americanii vor cu orice preţ capul lui al-Assad. Dacă președintele sirian se apucă să vorbească, pre mulţi i-ar popi!
Citiți și:
Cum să recunoști un eveniment de tip «steag fals»
Un fost agent CIA dezvăluie: Obama a permis crearea ISIS!
yogaesoteric
25 aprilie 2017