Holocaustul, un proiect european

 Arhivele Holocaustului de la ONU vor fi desecretizate, după 70 de ani, iar presa internaţională reacţionează la revelaţiile că aliaţii au făcut prea puţin pentru milioanele de victime. Istoricul Radu Ioanid, director al Departamentului de Arhivă a Muzeului Holocaustului din Washington, spune într-un interviu acordat RFI că aceste documente arată că în Europa se cunoştea situaţia reală a lagărelor de concentrare chiar în timp ce aveau loc tragediile.

O serie de documente secrete din arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite – care nu au mai fost prezentate în public timp de 70 de ani – arată că, încă din decembrie 1942, Puterile Aliate erau la curent cu dimensiunea reală a Holocaustului. Presa internaţională reacţionează la revelaţiile că Aliaţii au făcut mult prea puţin pentru a-i salva pe evreii şi prizonierii aflaţi în pericol de moarte. Zeci de mii de dosare despre crimele celui de-al doilea război mondial care documentează dovezile timpurii ale Holocaustului pot fi accesate din 21 aprilie a.c.

Istoricul Radu Ioanid, director al Departamentului de Arhivă a Muzeului Holocaustului din Washington, spunea la RFI că aceste documente arată că Europa cunoştea situaţia reală a lagărelor de concentrare.

Reporter: Cum credeți că se schimbă tabloul istoric după aceste desecretizări?

Radu Ioanid: În primul rând, vreau să vă spun că devine din ce în ce mai clar că Holocaustul a fost un proiect european. Sigur că Germania nazistă a fost motorul sau direcția sau ambreiajul – ca să utilizăm niște termeni automobilistici – ai acestui proces. Fără Germania nazistă acest proces nu ar fi avut loc la nivel european. Pe de altă parte, fără contribuția marii majorități a statelor europene, indiferent că s-au aflat de partea Germaniei naziste sau că au fost împotriva Germaniei naziste sau că au fost neutre, Holocaustul nu ar fi avut loc. Am să vă dau un exemplu. Vasul Struma a plecat în decembrie 1941 către Palestina cu 770 de evrei care au fugit din România din cauza persecuțiilor la nivel european organizate de naziști, din cauza persecuțiilor regimului Antonescu din România. Ei fugeau, în special, de ororile care avuseseră loc în nordul României.

Reporter: Cumva Struma arată felul în care s-au organizat statele europene. Reamintim faptul că un singur supraviețuitor, David Stoliar, care a rezistat acelei călătorii crunte cu vaporul de la Constanța, cu oprire în Turcia, arată cum puteai să fii victimă oriunde te-ai deplasa în Europa.

Radu Ioanid: Exact. Nu numai oriunde te-ai deplasa. Aici avem, pe de o parte România, Germania nazistă, ca o primă motivație a fugii acestor evrei, pe de altă parte avem o țară neutră ca Turcia, care le refuză intrarea pe teritoriul turcesc, le refuză tranzitul în continuare prin Bosfor către Palestina. Avem Marea Britanie care refuză să dea vize acestor nenorociți. În sfârșit, avem Uniunea Sovietică, care torpilează vasul.

Reporter: Sigur, la 70 de ani distanță este foarte greu să mai găsești supraviețuitori și care să fie trași la răspundere eventual. Credeți că este acesta un prilej pentru instituții sau organizații care să fie trase la răspundere pentru ceea ce s-a întâmplat?

Radu Ioanid: Să știți că se știau foarte multe. Să nu uităm că în România, spre exemplu, legația americană a funcționat la București până în 1941. Tot ce se întâmpla în Moldova românească de astăzi, în Basarabia, în Bucovina și în Transnistria în materie de omoruri și de deportări în toamna anului 1941 au fost foarte bine cunoscute de către diplomații americani aflați la București. O situație similară a existat peste tot în Europa.

Reporter: Vă miră lipsa de reacție a aliaților și a marilor puteri, în special?

Radu Ioanid: Nu, pentru că, să ne reamintim, în Statele Unite exista un antisemitism foarte puternic. Să ne reamintim că Statele Unite au acționat puțin și târziu în favoarea celor internați în lagărele de concentrare. Marea Britanie a primit niște transporturi de copii evrei, dar, în general, refugiații nu au fost admiși. Chiar țările opuse Germaniei naziste au făcut puțin și târziu.

Reporter: Cum priviți istoria și cum priviți atitudinea marilor puteri în acest context? Am putea face o paralelă cu ceea ce se întâmplă astăzi? Credeți că situația este diferită?

Radu Ioanid: Dacă astăzi situația s-a schimbat? Trebuie să fim puțin nuanțați, în sensul că există țări în Europa care dau dovadă de ipocrizie și care se prefac că sunt interesate de problema refugiaților și drepturilor omului. Există țări care, într-adevăr încearcă să ajute. Vorbesc despre un nucleu de țări din Europa Occidentală, dar și despre România, care arată în acest context că problema refugiaților nu este tratată cu insensibilitate. Există țări, ca Ungaria, în care problema refugiaților este tratată cu brutalitate și cu ostilitate. Asta, la nivelul guvernelor. La nivelul politicienilor avem toate nuanțele posibile, de la ură și propagandă împotriva refugiaților, până la o politică de înțelegere și de încercare de a-i ajuta.

Reporter: Domnule Radu Ioanid, trebuie să vă întreb. În ultimii zeci de ani, în ce fel s-a schimbat perspectiva grație accesului la arhive, asupra istoriei perioadei interbelice, celui de-al Doilea Război Mondial și a crimelor din aceste perioade?

Radu Ioanid: În general, noi istoricii, când ne-am ocupat de istoria nazismului și comunismului am avut un handicap. Anumite arhive au fost închise, anumite arhive au fost sigilate. Așa cum ați spus, deschiderea arhivelor a schimbat masiv perspectiva asupra celor două subiecte pentru că am aflat mult mai multe lucruri noi. Acest fapt s-a întâmplat la nivelul istoricilor, al celor care au această profesiune. La nivelul publicului larg și al politicienilor, avem, pe ici pe colo, oameni negaționiști, cu rea voință care au o platformă pe care nu o putem schimba indiferent de câte documente le punem în față. Dar, marea majoritate a acestor oameni, fie că discutăm despre publicul larg, fie că discutăm despre factori de decizie, au bun simț. Cine nu vrea nu va fi convins de o gamă întreagă de documente, fie că discutăm despre crimele fascismului, fie despre crimele comunismului. Aici începe schimbarea de optică la care v-ați referit dumneavoastră, pentru că știm mult mai multe decât am știut acum 10, 15 sau 20 de ani.

Citiți și:
Stupoare: evreul George Soros a finanțat cu milioane de dolari organizații anti-israeliene… De ce? Care e manevra?!
Antisemitismul: o acuzaţie sensibilă, un dosar fabricat

yogaesoteric
4 iulie 2017