La data de 17 mai 2017, jurnaliştii Antena 3 şi Lumeajustitiei.ro – hărţuiţi de 3 ani într-un proces civil de şefa DNA Laura Kovesi – au formulat plângere disciplinară împotriva judecătoarelor Marilena Panait şi Valentina Gheorghe de la Curtea de Apel Ploieşti pentru încălcarea cu rea-credinţă a normelor de drept. Dincolo de abuzurile săvârşite în acest dosar de judecătorul fondului de la Tribunalul Bucureşti, care a acordat şefei DNA, fără probe şi fără a-şi motiva soluţia, daune de 60.000 euro, printr-o sentinţă pe care o calificăm drept o tentativă de asasinat economic, este vădită teama judecătorilor din apel de a judeca corect acest dosar, pe bază de probe, scrie Lumea Justiţiei.
Acest lucru arată că judecătorii trăiesc sub teroarea DNA şi le este teamă să dea o soluţie corectă ca nu cumva să li se însceneze un dosar penal, pentru că în România, pentru abuzurile procurorilor DNA, care înregistrează sute de achitări an de an, majoritatea pe lipsă de probe, nimeni nu au răspuns niciodată. Nici măcar când procurorii DNA au distrus destinele a zeci de judecători şi procurori pe care i-au dat jos din funcţii, inclusiv din CSM, le-au terminat imaginea şi cariera. Nu mai vorbim de faptul că niciodată DNA nu şi-a cerut măcar scuze faţă de magistraţii şi demnitarii pe care i-a nenorocit când aceştia au fost achitaţi definitiv.
Revenind la cazul de faţă, după două cereri de strămutare admise de Înalta Curte în procesul „Kovesi vs. Jurnalişti”, şi a treia curte de apel învestită cu soluţionarea apelului persistă în a respinge orice probe în apărare, deşi acestea sunt cu duiumul şi extrem de pertinente. S-a ajuns în situaţia ca trei instanţe consecutiv (CA Bucureşti, CA Piteşti şi CA Ploieşti) să nu admită nicio probă în apărare, deşi legea obligă la administrarea de probe, apelul fiind devolutiv (are loc o nouă judecată) în pofida faptului că pentru încălcarea principiului nemijlocirii şi a dreptului la un proces echitabil, CEDO de la Strasbourg a condamnat România în sute de rânduri. Este motivul pentru care jurnaliştii Antena 3 şi Lumeajustitiei.ro Mihai Gâdea, Radu Tudor, Bianca Nae, Mugur Ciuvică şi Răzvan Savaliuc au depus la Inspecţia Judiciară plângere disciplinară împotriva judecătoarelor Marilena Panait şi Valentina Gheorghe de la Curtea de Apel Ploieşti. Jurnaliştii nu se vor opri aici, pentru că nu au săvârşit nicio faptă ilicită, şi vor lupta cu sistemul până în pânzele albe. Chiar dacă ei recunosc că judecătorii din România trăiesc pe bună dreptate sub teama acţiunilor de tip mafiot ale DNA, asta nu înseamnă că te poţi lăsa călcat în picioare doar pentru ambiţia unei persoane care a ajuns să se creadă deasupra tuturor. Publicăm în continuare plângerea depusă la Inspecţia Judiciară.
PLÂNGERE DISCIPLINARĂ
Împotriva judecătorilor
– Marilena Panait din cadrul Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă;
– Valentina Gheorghe din cadrul Curţii de Apel Ploieşti – secţia I civilă;
Ce fac parte din componenţa completului de judecată nr. 8 – apel învestit să soluţioneze dosarul nr. 6043/3/2015, urmare a strămutării acestui dosar de pe rolul Curţii de Apel Piteşti prin încheierea nr. 101/18.01.2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4044/1/2016.
Motive
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie sub nr. 4044/1/2016 am solicitat strămutarea dosarului nr. 6043/3/2015 de pe rolul Curţii de Apel Piteşti spre soluţionare la una dintre Curţile de apel învecinate Curţii de apel de la care se cere strămutarea (cu excepţia Curţii de Apel Bucureşti, de la care se strămutase cauza iniţial).
Prin încheierea nr. 101/18.01.2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite cererea formulată de petenţii Radu Tudor, Grigore Bianca, Savaliuc Răzvan, Ciuvică Mugur, Gâdea Mihai şi S.C. Antena 3 SA, privind strămutarea cauzei civile ce formează obiectul dosarului nr.6043/3/2015 al Curţii de Apel Piteşti, Secţia I civilă: „Strămută judecata cauzei de la Curtea de Apel Piteşti, la Curtea de Apel Ploieşti. Anulează actele de procedură îndeplinite în cauză de Curtea de Apel Piteşti privind încuviinţarea şi/sau respingerea probelor, precum şi încheierea din 11 ianuarie 2017 a aceleiaşi instanţe. Definitivă.“
În faţa Curţii de Apel Piteşti a avut loc:
– Termenul din data de 08.06.2016 când cauza s-a amânat faţă de imposibilitatea de prezentare din motive medicale a lui Răzvan Savaliuc;
– Termenul din data de 14.09.2016 când cauza s-a amânat faţă de imposibilitatea de prezentare din motive profesionale (trebuind să asigure reprezentarea într-o altă cauză) a apărătorului ales al subscrisei;
– Termenul din data de 09.11.2016 când subscrisa, Mihai Gâdea, Radu Tudor, Bianca Grigor, Mugur Ciuvică prin apărător, şi Răzvan Savaliuc au solicitat instanţei de judecată în temeiul dispoziţiilor art. 232 din C. proc. civ. să revină asupra măsurii dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 23.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, constând în acordarea termenului pentru dezbaterile în fond;
Amânare de pronunţare din data de 09.11.2016 când Curtea de Apel Piteşti:
A) Respinge cererea de revenire asupra măsuri dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 23.03.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, constând în acordarea termenului pentru dezbaterile în fond; şi
B) În baza art. 390 Cod procedură civilă va pune în discuţia părţilor, la termenul de judecată din data de 14.01.2016, cererea de încuviinţare a probei cu înscrisul reprezentat de decizia civilă nr. 1/14.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anexat cererii de apel a pârâţilor (Curtea de Apel Bucureşti, prin încheierea de şedinţă din data de 23.03.2016, cu privire la acest înscris, nu numai că nu s-a pronunţat prin dispozitiv, ca în cazul celorlalte mijloace de probă solicitate, dar nici măcar nu l-a pus în discuţia părţilor);
– Termenul din data de 14.12.2016 când Curtea de Apel Piteşti:
A) Încuviinţează proba cu înscrisul reprezentat de decizia civilă nr. 1/14.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anexat cererii de apel a pârâţilor;
B) Respinge cererea formulată de către Radu Tudor privind indicarea de către reclamanta – apelantă a afirmaţiilor pretins defăimătoare făcute de către acesta;
C) Respinge cererea de vizionare în şedinţa publică a celor 2 emisiuni în care se precizează că s-au făcut afirmaţii defăimătoare;
D) Respinge cererea de reaudiere a procurorului Eugen Iacobescu;
E) Admite în parte cererea privind proba cu înscrisuri formulată de către Răzvan Savaliuc;
F) Acordă termen la data de 11.01.2017 având în vedere cererea de recuzare formulate de către Răzvan Savaliuc.
– Termenul din data de 11.01.2017 când Curtea de Apel Piteşti, printre altele:
A) A respins cererea de sesizare în temeiul art. 519 din C. proc. civ. a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cerere formulată de cătră pârâţii – apelanţi S.C. Antena 3 S.A., Mugur Ciuvică, Radu Tudor, Bianca Grigore, Mihai Gâdea şi Răzvan Savaliuc;
B) A acordat cuvântul pe fondul cauzei;
C) A închis dezbaterile pe fondul cauzei şi a amânat pronunţarea pentru data de 25.01.2017.
Din interpretarea dispozitivului încheierii nr. 101/18.01.2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4044/1/2016 rezultă următoarele:
– În privinţa termenelor din 08.06.2016, 14.09.2016, 09.11.2016 (amânare de pronunţare 16.11.2016) şi 14.11.2016 anulează actele de procedură îndeplinite în cauză de Curtea de Apel Piteşti (doar) privind încuviinţarea şi/sau respingerea probelor. Dacă ar fi dorit să anuleze toate actele ar fi făcut referire la toate actele de procedură, NU doar la cele privind încuviinţarea şi/sau respingerea probelor;
– În privinţa termenului din 11.01.2017 ÎCCJ anulează în întregime încheierea de şedinţă, şi implicit toate actele de procedură, inclusiv cel prin care se declară deschise dezbaterile pe fond.
Această distincţie făcută prin dispozitivul încheierii nr. 101/18.01.2017 prezintă importanţă pentru că prin raportare la situaţia actelor de procedură îndeplinite de Curtea de Apel Piteşti se determină stadiul procesual în care ne aflăm.
Astfel:
– Prin încheierea de şedinţa din data de 16.11.2016 (amânare de pronunţare din 09.11.2016) în baza art. 390 Cod procedură civilă, va fi pusă în discuţia părţilor, la termenul de judecată din data de 14.12.2016, cererea de încuviinţare a probei cu înscrisul reprezentat de Decizia civilă nr.1/14.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anexat cererii de apel a pârâţilor. Din dispozitivul acestei încheierii rezultă că s-au luat 2 (două) măsuri:
– Determinarea stadiul procesual ca fiind cel reglementat de 390 C. proc. civ – administrarea de probe;
A) Punerea în discuţie la termenul din 14.11.2016 a probei cu înscrisuri în speţă decizia civilă nr. 1/14.01.2013 a ÎCCJ.
B) Prin încheierea din 11.01.2017 s-a admis în parte cererea privind proba cu înscrisuri formulată de Răzvan Savaliuc, s-a respins cererea subsemnaţilor de sesizare a ÎCCJ privind pronunţarea unei hotărâri privind dezlegarea unei probleme de drept, s-au deschis dezbaterile pe fondul cauzei şi s-au închis aceste dezbateri, instanţa amânând pronunţarea în data de 25.01.2017.
Prin încheierea nr. 101/18.01.2017 a ÎCCJ am arătat că pe de o parte s-au anulat actele de procedură numai privind încuviinţarea şi sau/respingerea probelor, iar pe de altă parte încheierea de şedinţă din 11.01.2017 a Curţii de Apel Piteşti a fost ANULATĂ în totalitate.
Prin efectul acestei încheieri, rezultă că şi măsura deschiderii dezbaterilor asupra fondului (stabilită prin încheierea din 11.01.2017 a Curţii de apel Piteşti) a fost anulată, noi revenind în situaţia reglementată de dispoziţiile art. 390 C. proc. civ., statuată prin încheierea din 16.11.2016 a Curţii de Apel Piteşti, măsură care nu a fost anulată prin efectul dispoziţiilor încheierii nr. 101/18.01.2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4044/1/2016.
Ca afect al strămutării prin încheierea nr. 101/18.01.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul nr. 6043/3/2015 a fost strămutat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti.
În faţa Curţii de Apel Ploieşti a avut loc:
– Termen la data de 22.03.2017 când cauza s-a amânat având în vedere lipsa de apărare formulată de subscrisa S.C. Antena 3 SA;
– Termen la data de 04.04.2017 când cu încălcarea dispozitivului încheierii de strămutare nr. 101/18.01.2017, instanţa de apel a statuat că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 392 C. proc. civ., iar nu în situaţia prevăzută de art. 390 C. proc. civ., cu imposibilitatea de a mai putea pune în discuţie probele care au fost analizate de Curtea de Apel Piteşti şi au fost anulate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– Termen la data de 11.04.2017 când completul de judecată:
• Constată existenţa divergenţei între membrii completului de judecată cu privire la chestiunea litigioasă a posibilităţii revenirii la stadiul procesual anterior deschiderii dezbaterilor asupra fondului, respectiv cel prevăzut de disp. Art.390 Cod pr. civilă.
• Prorogă discuţia asupra admisibilităţii următoarelor cereri formulate de părţi, soluţionate de către Curtea de Apel Piteşti şi cu privire la care ÎCCJ a dispus anularea actelor de procedură, raportat la stadiul procesual stabilit la termenul de judecată din data de 04.04.2017: – cererea apelanţilor-pârâţi de încuviinţare a probei cu înscrisul reprezentat de Decizia nr.1/2013 pronunţată de ÎCCJ; – cererea apelanţilor-pârâţi de audiere a înregistrării emisiunilor în litigiu; – cererea apelanţilor-pârâţi de reaudiere a martorului Iacobescu Eugen; – cele trei cereri de încuviinţare a probei cu înscrisuri formulate de apelantul-pârât-reclamant Savaliuc Răzvan-Ovidiu, aflate la filele 127, 173 şi 178 din dosarul Curţii de Apel Piteşti; – cererea apelanţilor-pârâţi de sesizare a ÎCCJ în vederea dezlegării unei chestiuni de drept şi anume: dacă interpretarea disp. art. 72-74 Cod civil este în sensul că simpla constatare a încălcării drepturilor personale nepatrimoniale cauzează prejudiciul, nemaifiind necesară dovedirea acestora, potrivit art. 1357 şi/sau art. 1349 Cod civil (cerere aflată la fila 198 din dosarul Curţii de Apel Piteşti).
• Stabileşte termen pentru soluţionarea divergenţei la data de 25.04.2017, ora 12,00 – sala 2, pentru când părţile au termen în cunoştinţă.
• Stabileşte termen pentru continuarea judecăţii la data de 03.05.2017, sala 2, pentru când părţile au termen în cunoştinţă.
– Termenul din data de 25.04.2017 când instanţa de judecată în complet de divergenţă:
• Constată imposibilitatea revenirii la stadiul procesual anterior deschiderii dezbaterilor asupra fondului, respectiv cel prevăzut de art. 390 Cod proc. civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică. Cu opinie separată, în sensul existenţei posibilităţii revenirii la stadiul procesual anterior deschiderii dezbaterilor asupra fondului, respectiv cel prev. de disp. Art. 390 Cod proc. civilă.
– Termenul de judecată din data de 03.05.2017 când instanţa de judecată:
• Văzând dip. art. 482 rap. la art. 64 alin. 1 Cod proc. civilă, în vederea comunicării către DNA a cererii de intervenţie accesorie formulată de SC Jurindex Media SRL în favoarea apelantului pârât-reclamant Savaliuc Răzvan şi pentru a da posibilitatea celorlalte părţi, ce au solicitat, să ia cunoştinţă de aceasta, acordă termen la data de 31 mai 2017, sala 2, ora 10,00.
Faţă de cele de mai sus, considerăm că doamnele judecător Marilena Panait şi Valentina Gheorghe, membrii ai completului de judecată nr. 8 civil – apel, din cadrul Curţii de Apel Ploieşti au încălcat prevederile art. 145 alin. 2 din C. proc. civ. şi implicit dispozitivul încheierii nr. 101/18.01.2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4044/1/2016 prin care s-a statuat că stadiul procesual în dosarul nr. 6043/3/2015 este cel reglementat de dispoziţiile art. 390 C. proc. civ., iar nu de cel prevăzut de art. 392 C. proc. civ.
Diferenţa dintre cele două situaţii reglementate de prevederile art. 390 şi art. 392 C. proc. civ. rezidă în faptul că numai în cazul avut în vedere de art. 390 se pot pune în discuţie cererile, excepţiile procesuale şi apărările care nu au fost soluţionate în cursul cercetării procesului, precum şi cele care, potrivit legii, pot fi invocate în orice stare a procesului.
În drept,
A. ROLUL INSPECŢIEI JUDICIARE.
În conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţia judiciară îndeplineşte, potrivit legii, atribuţii de analiză, verificare şi control în domeniile specifice de activitate, sub coordonarea şi controlul plenului.
Din analiza dispoziţiilor mai sus arătate rezultă că Inspecţia judiciară are rolul de a oferi Consiliului Superior al Magistraturii informaţii concrete referitoare, printre altele, la conduita judecătorilor în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
B. TITULARUL DREPTULUI DE A SESIZA INSPECŢIA JUDICIARĂ.
În privinţa titularului sesizării, amintim că potrivit dispoziţiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii în cazul în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.
Prevederi asemănătoare găsim şi în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. Potrivit art. 97 orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor şi parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
C. OBIECTUL SESIZĂRI
În conformitate cu dispoziţiile art. 97 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, exercitarea dreptului prevăzut la alin. 1 nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.
A) în speţa de faţă nu se pune în discuţie soluţia din cadrul unei hotărâri.
Aşa cum am arătat în cadrul motivări în fapt, ceea ce dorim să aducem în atenţia Inspecţiei judiciare este faptul că prin măsura dispusă prin încheierea pronunţată de către membrii completului de judecată nr. 8 apel, din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, învestit cu soluţionarea dosarului nr. 6043/3/2015 au fost încălcate dispoziţiile art. 145 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
B) În speţa de faţă, hotărârea ce se va pronunţa de către Curtea de Apel Ploieşti NU este supusă unei alte căi de atac.
Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat printre altele, obligarea în solidar a S.C. Antena 3 SA, Radu Tudor, Mugur Ciuvică, Bianca Grigore, Mihai Gâdea şi Răzvan Savaliuc la plata sumei de 1.000.000 lei pentru afirmaţii pretins defăimătoare.
Potrivit art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, reprodus în nota din finalul formei republicate, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului… alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.
Ca atare, din conţinutul acestui text de lege, în speţă a art. 97 alin. 2 mai sus citat, cât şi din conţinutul textelor din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, care stabilesc atribuţiile Inspecţiei judiciare, rezultă că sesizarea adresată Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se refere la aspecte din activitatea instanţelor/parchetelor, la activitatea sau conduita judecătorului sau procurorului, la încălcarea de către aceştia a obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea unor abateri disciplinare, fără a pune în niciun caz în discuţie legalitatea hotărârilor judecătoreşti sau a soluţiilor date de procuror.
Odată clarificate limitele învestirii Inspecţiei judiciare, referitor la activitatea doamnelor judecător Marilena Panait şi Valentina Gheorghe arătăm că în conformitate cu dispoziţiile art. 99 ind. 1 alin 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor există o gravă neglijenţă atunci când judecătorul sau procurorul nesocoteşte din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual.
Am arătat mai sus că doamnele judecător Marilena Panait şi Valentina Gheorghe din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, prin încheierea de şedinţă din data de 04.04.2017 au încălcat dispoziţiile art. 145 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că raportat la aceste dispoziţii legale au nesocotit dispozitivul încheierii nr. 101/18.01.2017 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 4044/1/2016.
În activitatea sa, independenţa judecătorului este limitată de faptul că acesta se supune numai legii. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 124 alin. 3 din Constituţia României judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Prin sintagma „se supun numai legii” înţelegem faptul că judecătorul trebuie să aplice legea, în măsura în care nu o consideră nevalabilă, indiferent de faptul că acesta apreciază că legea, sau hotărârea rezultată în urma aplicării legii este nedreaptă.
Dispoziţii similare găsim şi în cadrul Regulamentului de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti aprobat prin HOTĂRÂRE nr. 1375 din 17 decembrie 2015 a Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, potrivit art. 2 alin. 1 lit. a, judecătorii trebuie să asigure, prin activitatea desfăşurată, aplicarea legii şi independență puterii judecătoreşti, iar potrivit alin. 2 lit. b din regulament, judecătorii să respecte prevederile legale, normele codului deontologic, regulamentele, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor generale şi ale colegiilor de conducere;
Ca atare judecătorul este obligat să respecte numai legea. O atare obligaţie nu subzistă în privinţa respectării jurisprudenţei instanţelor de ultim grad de jurisdicţie, în special jurisprudenţa ÎCCJ, decât în măsura în care dispoziţiile speciale prevăd, în mod expres, o astfel de obligaţie în cazuri speciale.
Codul de procedură civilă stabileşte obiectul şi limitele obligaţiei de a respecta hotărârile altor instanţe. Astfel, asemenea situaţii găsim:
– În caz de admitere a cererii de recuzare a judecătorului (art. 51 alin. 6 C. proc. civ.);
– În caz de admitere a cererii de abţinere a judecătorului (art. 51 alin. 6 C. proc. civ.);
– În caz de admitere a cererii de strămutare (art. 145 alin. 2 C. proc. civ.);
– În căile de atac (apel – art. 480 alin. 3 C. proc. civ; recurs – art. 497 C. proc. civ.);
– În cazul recursului în interesul legii.
Cu referire specială la problematica supusă analizei, în conformitate cu dispoziţiile art. 145 alin. 2 C. proc. civ., odată ce instanţa competentă a dispus strămutarea cauzei, hotărârea vă arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate.
Din interpretarea acestei dispoziţii legale rezultă că actele anulate de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii de strămutare nu vor fi avute în vedere de instanţa la care se strămută cauza, dispoziţia fiind obligatorie pentru aceasta din urmă.
Această soluţie se întemeiază pe faptul că, prin admiterea cererii de strămutare s-a considerat că la instanţa anterior sesizată nu au existat condiţii pentru desfăşurarea normală a procesului. Or, în această situaţie este normal să se arate care anume acte au fost îndeplinite fără a oferi garanţiile unui proces echitabil.
Prin Încheierea nr. 101/18.01.2017 pronunţată în dosar nr. 4044/18.01.2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat care anume acte vor fi anulate, urmând ca prin excludere (de la anulare) să fie menţinut actul prin care instanţa de apel din Piteşti a statuat că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 390 C. proc.
Prin Încheierea din data de 04.04.2017 Curtea de Apel Ploieşti, completul 8 – apel, a încălcat dispoziţiile de procedură prevăzute de art. 145 alin. 2 C. proc. civ. Nesocotind încheierea nr. 101/18.01.2017 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Practic, prin măsura luată la termenul din 04.04.2017 ni s-a creat o situaţie mult mai grea decât cea avută în faţa Curţii de Apel Piteşti înainte de strămutare.
Astfel, cu titlu de exemplu, la termenul din data de 14.11.2016 instanţa de apel din Piteşti a statuat că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 390 C. proc. civ. şi punând în discuţia părților încuviințarea probei cu înscrisul reprezentat de decizia civilă nr. 1/14.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, anexat cererii de apel a pârâţilor, l-a admis.
Or, atât timp cât Curtea de Apel Ploieşti a statuat că ne aflăm în situaţia prevăzută de art. 392 C. proc. civ. încălcând dispoziţiile art. 145 alin. 2 C. proc. civ. şi încheierea nr. 101/18.01.2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ne-a creat o situaţie mult mai grea decât o aveam înainte de strămutare, ceea ce este inadmisibil şi contrar principiilor şi efectelor ce guvernează instituţia strămutării.
Faţă de cele mai sus arătate vă solicităm să luaţi măsurile legale care se impun în privinţa doamnelor judecător Marilena Panait şi Valentina Gheorghe din cadrul Curţii de apel Ploieşti şi să înlăturaţi neregularităţile învederate.
Citiţi mai jos Încheierea ÎCCJ de strămutare a cauzei de la CA Piteşti, la CA Ploieşti:
Citiți și:
Fost colonel SRI cutremură «binomul»: acuzaţii extreme la adresa lui Kovesi şi Coldea
Aforisme despre justiţie şi justiţia la ordin (1)
Fosta şefă DIICOT Alina Bica, despre infernul din justiţie: «Dacă nu eşti cu ei, te omoară la propriu»
yogaesoteric
26 iulie 2017