Ceaiul verde, gardianul sănătăţii

Deşi nu poate înlocui tratamentul prescris de medic, în unele cazuri, ceaiul verde poate să completeze efectele acestuia. În orice caz, poate preveni multe afecţiuni, de la arterioscleroză şi micoze, până la cancer.

Virtuţile terapeutice ale ceaiului verde se află în plin proces de cercetare şi demonstrare. Specialiştii din laboratoarele de produse naturiste sunt atât de convinşi de eficiența lui încât, pentru dozare exactă şi pentru comoditate în administrare, oferă chiar capsule de ceai verde.

Inima, aparatul circulator şi ceaiul verde

Dacă vasele sanguine se strâmtează prin depuneri de colesterol şi calciu, apare pericolul ca, la un moment dat, undeva să se producă un blocaj cauzat de un trombus, un cheag de sânge. Sângele nu mai poate circula prin acel vas şi astfel, o zonă a corpului nu mai este irigată, fiind privată de oxigenul necesar funcţionării. Dacă este vorba de creier sau de inimă sau plămân, urmările sunt dintre cele mai grave: avem de-a face cu un atac cerebral, un infarct sau o embolie.

EGCG (galatul de epigalocatechina), flavonidele, saponidele şi vitaminele pe care le conţine ceaiul verde previn depunerile de pe pereţii vaselor de sânge, fluidizează sângele şi reduc riscurile asociate. O dietă bogată în ceai verde este utilă în caz de hipertensiune arterială, nivel ridicat al colesterolului, angină pectorală şi insuficiență cardiacă.

Problema este că arterioscleroza nu prezintă simptome deranjate decât atunci când este într-un stadiu avansat. De aceea, profilaxia este foarte importantă.

Se ştie că stresul este un mare duşman al sănătăţii. De aceea, în perioadele stresante de la serviciu, se recomandă scurte pauze de ceai, 10-15 minute în care să ne detaşăm de tot ce exercită presiune asupra noastră. Pentru întărirea efectului calmant, se folosește macerat de roiniţă uscată – o linguriță la 150 ml de apă, lăsat timp de 6-8 ore – care se amestecă cu maceratul de ceai verde.

Pentru întărirea miocardului şi îmbunătăţirea irigării sale, se recomandă macerat de frunze din păducel – o linguriţă la 200 ml de apă, lăsat timp de 6-8 ore – care se amestecă cu maceratul de ceai verde.

Împotriva infecţiilor

Cânt vorbim despre infecţie, vorbim despre un agent patogen care poate fi virus, bacterie sau ciupercă. Iar când vorbim despre agent patogen, ne gândim imediat la sistemul imunitar, la lupta de autoapărare a organismului.

Slăbiciunea sistemului imunitar se manifestă prin răceli repetate, permanente, bronşită cronică, micoze persistente. Cauzele pot fi diverse. Printre ele, avitaminozele şi radicalii liberi. Aceştia din urmă, apăruţi ca urmare a incidenţei unor factori nocivi – radiaţii, toxine etc. – sau chiar din hrană, intervin în reacţiile chimice din lupta împotriva agenţilor patogeni şi distrug celulele defensive ale corpului, în special globulele albe.

Vitamina C este eroul luptei împotriva radicalilor liberi iar ceaiul verde este bogat în această vitamină. În plus, flavonele conţinute în ceaiul verde preiau alte funcţii ale vitaminei C, economisind potenţialul acesteia de a neutraliza radicalii liberi.

De aceea, ceaiul verde este util în cazurile de deficienţă a sistemului imunitar, infecţii gripale sau inflamaţii intestinale. Rolul său este unul antibiotic şi antiinflamator.

În tratarea bolilor cauzate de răceală, este util ca ceaiul verde să fie susţinut de un supliment de vitamina C administrată ca atare, sau sub forma lămâiei în ceai. Se beau zilnic două-trei căni mari, de 250 ml, de macerat de ceai verde, ușor încălzit, în care s-a pus zeama de la o jumătate de lămâie. Pentru ca principiile active din ceaiul verde să nu fie distruse de temperatură, maceratul se încălzește la 40 de grade. Peste această temperatură, și vitamina C din zeama de lămâie şi substanţele active din mierea de albine îşi vor pierde proprietăţile.

Nu se bea ceai fierbinte în nicio împrejurare! Este traumatizant pentru cavitatea bucală, laringe, esofag şi stomac, mărind sensibilitatea la agenţii patogeni.

Dacă nu am răcit încă, dar ştim că de obicei răcim în sezonul rece, este bine să bem, preventiv, ceai verde, chiar şi fără adaos de vitamina C.

Eliminarea mucozităţilor din căile respiratorii este înlesnită dacă se opăreşte o linguriţă de rădăcină de pătrunjel uscată şi, după 10 minute, se adaugă macerat de ceai verde. În acelaşi scop, trebuie să avem grijă ca aerul respirat, mai ales în timpul somnului, să fie umidificat prin aşezarea unui vas cu apă pe sursa de încălzire a camerei.

Maceratul de ceai verde concentrat amestecat cu zeamă de lămâie este indicat pentru gargară în caz de faringită. Pentru o dezinfecţie uşoară a cavităţii bucale şi pentru prevenirea mirosului neplăcut al respiraţiei este util să clătim gura şi apoi să bem macerat de ceai verde, eventual în amestec cu mentă.

Pentru infecţii acute ale gâtului şi ale cavităţii bucale, ceaiul verde se amestecă fie cu arnică, fie cu salvie. Maceratul mixt obţinut se foloseşte pentru gargară şi clătirea gurii.

Micozele, care se manifestă ca pete pe piele, roşii, solzoase şi dătătoare de mâncărimi, se pot trata şi ele cu ajutorul ceaiului verde. Substanţele tanante din ceaiul verde întăresc rezistența pielii iar saponidele distrug celulele ciupercilor.

Pentru uz extern împotriva micozelor se foloseşte macerat dintr-un amestec de ceai verde cu salvie, în raport de 2:1. Într-un litru de apă se lasă la macerat timp de 6-8 ore 3 linguri de frunze (2 de ceai verde şi 1 de salvie). Se pun comprese sau se introduce în baia de macerat mâna, piciorul sau, dacă se poate, partea afectată. După 10 minte, suprafaţa se şterge şi, eventual, se pudrează uşor cu pudră de talc sau cu o pudră antiseptică.

Pentru calmarea arsurilor solare sunt de ajutor compresele reci cu macerat de ceai verde. Substanţele tanante menţin apa în piele, calmează usturimea şi previn inflamaţia. Vitamina C împreună cu flavonele distrug radicalii liberi care s-au format sub acţiunea radiaţiilor solare, şi care pot dăuna pe termen lung pielii. O compresă calmantă poate fi pregătită amestecând macerat de ceai verde cu puţină brânză de vaci sau iaurt. Se lasă un timp la rece, apoi se aplică pe piele. Se îndepărtează atunci când s-a încălzit. Nu se refoloseşte. Se repetă operaţia cu o altă cantitate din acest preparat. Pentru sporirea capacităţii dezinfectante şi hidratante, maceratul poate să conţină şi muşeţel.

Pentru a calma mâncărimea produsă de înţepătura unui ţânţar – sau a altei insecte – se aplică frunze de ceai verde opărite şi puţin răcite.

Citiți și:
Beneficiile ceaiului alb sub formă de pulbere sau macerat la rece
Lămâia – fruct ce ne oferă o altă perspectivă asupra vieţii

yogaesoteric
14 ianuarie 2018