Școala – fabrică de sclavi (I)

Treaba aceasta vicleană a fost gândită demult și finanțată atunci de Rockefeller iar acum se face același lucru de Soros

Este sistemul de școlarizare acasă o alternativă?

Cu o sută de ani în urmă, fundațiile Rockefeller, Ford și J.P. Morgan au lansat un program de lungă durată pentru transformarea școlarizării în masă în America și în întreaga lume într-o mașină bine lubrifiată pentru producția de minți standardizate programate pentru producția și consumul în masă.

În unele țări, sistemul educațional s-a transformat astfel într-o dictatură represivă. De exemplu, în Germania sau Suedia părinții nu au dreptul să-și țină copiii departe de așa-numita „educație sexuală comprehensivă”. Au existat cazuri de detenție a acestor părinți, iar aceasta se petrece în democrațiile occidentale consacrate.

Lecții de standardizare

Următorul film, intitulat Lecții de standardizare, a fost creat de Alexey Komov, ambasador al Congresului Mondial al Familiilor la ONU, și colegii săi, care împreună au fost pionierii sistemului de școlarizare acasă (homeschooling), în Rusia, folosind metode de școlarizare la domiciliu testate în SUA.

Educația este cheia pentru orice, ea formează fiecare ființă umană. Acest aspect este fundamental pentru viitorul oricărei națiuni. Oamenii care, după prăbușirea Uniunii Sovietice au avut o mare influență asupra sistemului educațional al fostelor republici, au înțeles-o destul de bine. De exemplu, în Ucraina în ultimii douăzeci și cinci de ani, multe manuale școlare au fost scrise de ONG-urile lui George Soros și publicate de acesta în Canada. Rezultatul este destul de grav și ireversibil.

Istoria actuală a Ucrainei a fost definită în școlile lor prin aceste manuale, care îi învață pe copiii ucraineni ceva complet diferit față de ceea ce a fost întotdeauna acceptat de istorici, atât în Rusia, cât și în Ucraina. Uneori această istorie este neplauzibilă. De exemplu, există noțiunea de trib străvechi numit Ukros, presupușii strămoși ai ucrainenilor de astăzi – o noțiune care are drept scop formarea convingerii că rușii și ucrainenii sunt două rase diferite – o presupunere total neîntemeiată. Cuvântul „Ucraina” înseamnă, de fapt, „zonă de graniță”, ce nu a fost niciodată folosită de ucraineni sau rușii înșiși înainte de secolul al XX-lea – ci numai de către domnitorii polonezi-lituanieni care au condus ceea ce este acum Ucraina de Vest, timp de mai multe secole înainte de asta. O astfel de înțelegere falsă încurajează intenționat o ură împotriva rușilor, ca „ocupanți” ai Ucrainei.

Alexey Komov:
„În Rusia, în ultimul sfert de secol, nivelul general al educației și alfabetizării a scăzut de la unul dintre cele mai înalte din lume, la nivelul cel mai de jos din toate timpurile. Un factor cheie este distrugerea accelerată a sistemului educațional sovietic, fără a realiza o înlocuire semnificativă a acestuia.”

După prăbușirea Uniunii Sovietice, multe concepte noi au fost importate în Rusia. Unele dintre ele au avut rezultate bune, dar multe au avut consecințe cu adevărat catastrofale. Unul dintre exemplele cele mai izbitoare este reforma sistemului educațional.

O influență importantă asupra noului curriculum al educației a fost adusă de ONG-urile conectate la George Soros. Nu este o surpriză faptul că au existat numeroase tentative de contrabandă cu așa-numitele „lecții de educație sexuală”. În turbulenții ani 1990, au început multe experimente vitejești în Rusia.

Irina Shamolina, autorul proiectului „Classical Education in the Family” (Educație Clasică în Familie):
„Prima «reformă» a școlii pe care au experimentat-o părinții și elevii după perestroika a fost prelungirea școlii pentru încă un an. De ce a fost făcută? Nimeni nu știe.
Apoi, întregul set de manuale și cărți școlare a fost schimbat. De ce, de exemplu, au fost înlocuite manualele de matematică dacă au produs rezultate superioare și elevii noștri au câștigat în mod constant multe competiții internaționale?

Ulterior, sistemul de testare a fost introdus ca singura modalitate de evaluare a cunoștințelor – în ciuda faptului că s-a dovedit a fi ineficient atât în America cât și la nivel internațional.

Extinderea și consolidarea școlilor este în curs de desfășurare. Mai multe școli se integrează în conglomerate uriașe. În același timp, cu cât este mai individualizată atenția pe care un copil o primește la școală, cu atât este mai bine. Școlile mici, unde directorul cunoaște personal fiecare copil, vor fi întotdeauna mult mai eficiente decât conglomeratele mari, unde directorul sau profesorul cunoaște cu greu toți profesorii care lucrează acolo.”

Școlile uriașe, testele nesfârșite, manualele primitive, formarea până la vârsta de 18 ani… Toate acestea seamănă cu modelul școlii publice americane. Deci, actualul sistem educațional din Rusia a fost importat din Statele Unite.

Și ce știm despre sistemul educațional al învățământului public secundar din America? În primul rând, este cunoscut pentru bugetul său uriaș, cel mai mare din lume pentru aceste scopuri, și al doilea ca mărime din țară după bugetul militar – cu rezultate la fel de șocante: America este pe locul 28 printre țările dezvoltate, conform nivelul său general de alfabetizare. Deci, de ce a fost copiat acest sistem în Rusia? Întrebarea rămâne fără răspuns.

Michael Farris Fondator și Cancelar al Patrick Henry College:
„Au avut loc ceva schimbări dramatice legate de școlile publice americane. Nu mai există nicio preocupare cu privire la faptul dacă fiecare copil are ocazia să învețe – a fost o inginerie socială și alte scheme de planificare centralizate din Washington, D.C., împreună cu sindicatele cadrelor didactice; și au încetat să se îngrijoreze dacă elevii puteau să citească bine sau nu, au încetat să se îngrijească de valorile și de morala din școlile publice care le-au făcut să fie într-adevăr un loc minunat, așa cum erau când mergeam noi la școală în anii ’50 și ’60.”

Ideologia comunistă a fost principala problemă a sistemului educațional sovietic. În toate celelalte aspecte, el oferea un nivel destul de decent de cunoaștere. Să ne amintim realizările elevilor sovietici în competițiile internaționale. De ce acest sistem a fost complet distrus? Nimeni nu știe.

Rolul fundamental al educației a fost recunoscut foarte bine de elitele americane. Cu o sută de ani în urmă, fundațiile Rockefeller, Ford și J.P. Morgan au lansat un program de lungă durată pentru transformarea școlarizării în masă în America și în întreaga lume, într-o mașină bine lubrifiată pentru producția de minți standardizate programate pentru producția și consumul în masă.

Allan Carlson, Ph.D., Fondatorul Congresului Mondial al Familiilor, Profesor la Universitatea Hillsdale:
„Când ne uităm la istoria învățământului public, a educației de stat în Statele Unite, este destul de limpede, chiar de la început, încă de acum 180 de ani în Massachusetts, în anii 1830 și 1840, că partea principală a planului era de a distruge controlul părinților asupra copiilor lor, de a transforma copiii în vehicule de control central și manipulare centrală. A fost modest la vremea respectivă, sub Horace Mann și ceilalți. Era un fel de creștinism rezidual, nu unul puternic, ci unul rezidual; dar în timp, chiar și acesta a dispărut.”

Soluțiile gata-pregătite și viziunea dorită asupra lumii urmau să fie instalate în capul maselor prin televiziune și prin cultura pop. Ingineria socială de ultimă oră, tehnologiile de manipulare a minții și propaganda de stat la scară largă au fost aplicate, la fel ca și experiența sistemului prusac de îndoctrinare în masă și exerciții de disciplină.

Experiența de peste 4000 de ani în stratificarea socială a sistemului castelor indiene a fost de asemenea folosită, unde o bună educație a fost oferită doar celei mai înalte caste a clerului numită Brahmani și parțial castei războinice – Kshatriya. Între timp, membrii castei comerciale Vaishya și ai castei muncitoare Sudra erau pregătiți doar pentru a face munca manuală și pentru a servi clasele superioare. Iar cea mai de jos clasă, a așa-numiților „de neatins”, nu trebuia să primească deloc educație.

Michael Donnelly, Managerul direcției Global Outreach (Mobilizare Globală) la Homeschool Legal Defense Association (Asociația de Apărare Juridică pentru Educația Acasă):
„Woodrow Wilson a spus că sistemul cu două clase de oameni este ceea ce are nevoie America. Avem nevoie de o clasă de oameni care au o educație liberală și o altă clasă de oameni care nu au prea multă educație, dar care pot doar «să facă treabă».”

Acest sistem a fost reprodus în condiții noi în Occident: elita este pregătită în școlile private exclusive ale Ivy League (această expresie – Ivy League – este asociată cu excelența academică, selectivitatea admiterii și elitism social) și în universități de prestigiu, în timp ce masele sunt lipsite de capacitatea de a gândi critic și independent, prin sistemul de învățământ public obligatoriu.

Austin Ruse, Președinte al Center for Family and Human Rights (Centrul pentru Drepturile Familiei și Omului):
„Școlile publice din Statele Unite nu sunt decât fabrici de propagandă ideologică pentru stânga. Nu știu dacă vor «oameni proști», dar cu siguranță vor să-i facă radicali, din punct de vedere ideologic. Și aceasta se petrece acum abundent pe problema LGBT și cea gender. Acestea îndeasă pură otravă în capetele acestor copii săraci. În același timp, nu îi educăm. Sistemul nostru public de școală este un dezastru total din punctul meu de vedere.”

Cu trilioane de dolari cheltuite pe acest sistem de educație de stat, producția este exact cea așteptată de cei care au construit întregul proces.

Phillip Longman, director de Cercetare la New America Foundation:
„Procesul educațional american este foarte mult dominat de anumite fundații; în special Fundația Gates finanțează toate cercetările realizate în domeniul educației la nivelurile inferioare – și acest aspect a creat probleme.”

Rezultatul final este o masă pasivă ușor dirijabilă, de consumatori standard, care nu pune întrebări profunde și inconfortabile și nu poate realiza progrese majore în domeniul științei și al culturii. Deci, importul talentului internațional de top este de o importanță capitală.

John Taylor Gatto:
„Puterea bogată, consacrată, nu dorește să aibă de-a face cu concurența care vine de la oamenii obișnuiți și, astfel, se recurge la modalități vechi de a o reprima. Și funcționează, îmi pare rău să spun. Luați copiii înainte de a avea doisprezece ani și ruinați-le mințile. Apoi, ei sunt prinși în acel consumerism și trebuie să găsească alte căi de a-l susține…”

Nivelul scăzut al individualizării este o problemă comună a tuturor sistemelor școlare și principala cauză a calității scăzute a educației.

Michael Farris, fondator și cancelar al Patrick Henry College:
„Avem nouăsprezece nepoți care sunt școliți acasă și nu am putea fi mai fericiți de felul în care funcționează acest gen de școlarizare. Acesta este în contrast direct cu ceea ce se petrece în sistemul școlilor publice din Statele Unite. În întreaga perioadă a ultimilor 30 de ani, școlile publice au devenit din ce în ce mai stridente și din ce în ce mai puțin eficiente în încercarea de a învăța de fapt copiii cum să învețe. Chiar și abilitățile de bază în lectură și matematică nu sunt la un nivel bun în Statele Unite, privind în ansamblu.”

Consolidarea școlilor și introducerea testelor standardizate face ca personalizarea să fie și mai puțin posibilă. Un sistem de testare atotcuprinzător controlează chiar și cele mai bune școli private într-un cadru extrem de restrâns și face imposibilă utilizarea diferitelor abordări ale educației. Deci, o adevărată educație este înlocuită de „exerciții de testare” nesfârșite.

Irina Shamolina, autorul proiectului „Classical Education in the Family” (Educație Clasică în Familie) în Rusia:
„Testarea este un lucru foarte specific care trebuie folosit numai în ocazii speciale; de exemplu, la testarea cunoștințelor privind regulile de trafic. Da, șoferul este testat pentru cunoașterea regulilor de circulație, dar este evident că un permis de conducere nu poate fi emis numai în funcție de rezultatele testului său, fără nicio practică de conducere. Este același lucru cu dezvoltarea subiectelor (n.trad.: de învățare). Numai în dialog – oral sau scris – putem evalua modul în care gândește o persoană, cum înțelege subiectul studiat. Testarea arată doar lacune în posesia unui set de date. Un copil care, în loc să primească o educație, se hrănește cu lecții standardizate, nu poate dezvolta o gândire critică și creativă.”

Dacă aplicăm un sistem dezvoltat inițial cu scopul tâmpirii în masă a poporului, atunci nu ar trebui să fim surprinși să primim rezultatul corespondent.

Doar cele mai bune școli private, un astfel de exemplu fiind Gimnaziul Sf. Vasile cel Mare de lângă Moscova, reușesc să își îndrepte atenția spre direcția cea bună.

Constantine Malofeyev, fondatorul Gimnaziul Sf. Vasile cel Mare (gimnaziul se referă la o unitate școlară aproximativ echivalentă cu liceul în S.U.A.), aflat chiar lângă Moscova:
„Cred că dacă o persoană este un patriot și dacă o persoană crede în Dumnezeu, atunci vom putea obține mult mai mult de la acești copii pentru națiunea noastră și pentru viitorul nostru decât dacă ne bazăm doar pe sistemul standard de testare și pe examene. Creșterea în funcție de un sistem de valori este mult mai importantă decât educația formală. Și aceasta este ținta școlii noastre.”

Levan Vasadze, fondatorul Școlii Private Kikety, de lângă Tbilisi, Georgia, președinte al Prometheus Capital Partners:
„Educația morală este mai importantă decât educația formală. Prin urmare, trunchiul academic din școala noastră este doar unul din cele patru. În plus, avem și alte trei domenii de interes: dezvoltarea spirituală și morală; munca; sportul și atletismul.”

În multe țări din fosta Uniune Sovietică, prin sistemul obligatoriu de testare nu se impune numai un program de stat foarte rigid, ci și așa-numita „educație sexuală comprehensivă”.

Din fericire, după prăbușirea Uniunii Sovietice, învățământul la domiciliu a devenit legal în Rusia. Astfel a fost reintrodusă o practică de secole a nobilimii ruse și a claselor educate. Aproape întreaga aristocrație rusească până la cel puțin doisprezece ani (ca Pușkin sau Kutuzov) și chiar până la vârsta universitară (Tolstoi, Borodin), a studiat acasă. Evident, aceasta nu s-a datorat faptului că școlile nu erau disponibile pentru acești copii.

Protopopul Dimitry Smirnov, președintele Comisiei Patriarhale pentru Protecția Familiei, Maternității și a Copilăriei:
„Trebuie să spun că școala este dăunătoare sufletului copilului. Modul natural, creat de Dumnezeu, este ca pruncul să crească în familie și să învețe totul acolo. În Rusia, aceasta a fost situația pentru nouă secole. De ce? Deoarece nicio familie nu are zece sau douăzeci de copii de aceeași vârstă. Și atunci când copiii de aceeași vârstă sunt grupați, apar relațiile urâcioase asemeni unei haite de lupi – astfel încât cei puternici îi suprimă pe cei slabi, nechibzuiții îi hărțuiesc pe cei umili etc. La școală aceste aspecte sunt inevitabile și necesită o mare dibăcie din partea profesorilor.”

Citiţi partea a doua a articolului

Citiți și:

«Dacă vrei să distrugi o ţară, atunci omoară învăţământul!»

«Sistemul educațional românesc reprezintă un risc pentru dezvoltarea emoțională a copiilor noștri»

Un deputat a depus în Parlament «Legea pentru inocența copilăriei», ce este menită să protejeze elevii preșcolari de orele de educație sexuală
 

yogaesoteric
25 iunie 2018