Prin intermediul unei evoluţii spirituale conştiente omenirea poate ieşi de sub condiţionarea genetică (IV)

 

Bruce H. Lipton este un biolog spiritualizat, personalitate recunoscută pe plan internaţional, care prin studiile sale a realizat o sinteză între ştiinţă şi domeniul ce investighează dimensiunile nemateriale. Descoperirile sale – care pe atunci se opuneau punctului de vedere ştiinţific, potrivit căruia viaţa este controlată de gene, au iniţiat unul dintre cele mai importante domenii de studiu din prezent, epigenetica.

Citiţi a treia parte a articolului

E timpul să învăţăm lecţia armoniei

În articolul precedent s-a arătat că ideea că evoluţia este întâmplătoare s-a dovedit a fi falsă, că niciun organism nu a ajuns întâmplător acolo unde e, ci pentru a se adapta la o situaţie anume. Natura introduce organisme în mediu pentru a păstra armonia şi echilibrul. Nu am ajuns aici accidental, ci cu scopul de a păstra armonia şi echilibrul în mediu. Băştinaşii amerindieni ştiau aceasta. Spuneau că suntem aici, ca să îngrijim această grădină. Suntem aici ca să avem grijă de planetă. Priviţi ce s-a petrecut cu indienii. Au fost omorâţi şi acum e omorâtă planeta. Despre asta e vorba, dar mai avem timp să ne trezim. Din fericire, mulţumim lui Dumnezeu că mai există băştinaşi americani şi alte populaţii indigene în lume care să ne spună cum să trăim pe aceasta planetă, cum să fim în armonie cu natura, cum să devenim partenerii ei. În acest proces, natura nu a creat doar organisme, ci organisme mai inteligente. A făcut-o dintr-un motiv întemeiat. Suntem în stadiu uman şi priviţi ce cunoştinţe avem. Care este scopul acestei cunoaşteri? Nu ca să ne mândrim, să spunem: „Uite ce deştept sunt!”, „Uite ce examene am promovat!”. Naturii nu-i pasă de asta. Ea vrea să ştie dacă prin cunoaşterea ce ţi-a fost dată poţi crea un mod de viaţă care să nu distrugă natura. Despre asta este vorba.

Putem trăi lăsând cât mai puţine urme, fără să distrugem grădina? Putem trăi cu tehnologia care ne întreţine? Problema este că această tehnologie subminează mediul. Evoluţia noastră merge într-o direcţie total greşită. Ar fi necesar să urmărim zi de zi să aflăm cum să trăim fără să distrugem planeta. Aceasta e prima noastră misiune şi directivă. Evoluăm prin comunitate şi prin tehnologie. Multă lume spune: „Tehnologia este problema. De exemplu, televiziunea, priviţi ce le-a făcut oamenilor.” Adevărul este că nu tehnologia este problema, ci modul în care o folosim. Cu alte cuvinte, problema e a noastră, ca operatori, nu a tehnologiei. Tehnologia este necesară şi de ajutor.

Iată un aspect interesant. Când te uiţi în oglindă şi te vezi ca fiind o individualitate, ai o percepţie greşită. Eşti o comunitate de 50 de trilioane de celule. Deci când spun „eu”, vorbesc în numele unei comunităţi de 50 de trilioane de celule. Ce vreau să spun despre această comunitate?

Ele creează o tehnologie pe care nici măcar oamenii nu o pot crea. Celulele trupului vostru au creat o tehnologie care controlează mediul. Filtrăm aerul, filtrăm sângele, avem grijă de sistem, reparăm defecţiunile, reconstruim totul Cum se poate aşa ceva? Celulele sunt inteligente. Şi-au folosit inteligenţa pentru a crea o tehnologie. Dacă am putea emula celulele, am avea şanse mai mari să supravieţuim pe planetă, deoarece au fost aici de milioane de ani şi sigur au multe să ne înveţe. 

Percepţia-mit numărul 4, ultima şi, din păcate, cea mai importantă: evoluţia urmăreşte supravieţuirea celui mai adaptat. A fost greşeala lui Charles Darwin, care a creat o poveste bazată pe principiile altui individ, pe cele ale lui Thomas Malthus, care de fapt înfiinţase o şcoală de gândire numită „Şcoala pesimismului”. Nu e genul de şcoală în care cineva şi-ar dori să se înscrie şi să aibă mulţi adepţi. Despre ce era vorba în această şcoală? Thomas Malthus a spus un ceva foarte simplu: plantele nu se dezvoltă în acelaşi ritm cu animalele. Animalele se reproduc şi îşi dublează populaţia tot timpul. Dar plantele nu pot face asta. Şi ce dacă? Dacă populaţia de animale continuă să se dubleze, iar plantele nu pot ţine ritmul, ce se va petrece în mod inevitabil? Vor fi mai multe animale decât plante cu care să se hrănească. Ce se va petrece atunci? Va fi o luptă pentru hrană. Şi astfel, Darwin a creat toată teoria evoluţiei, care spune că suntem într-o luptă eternă pentru a obţine hrana necesară supravieţuirii, concurând cu ceilalţi şi învingându-i într-o bătălie de tip învingător-învins. Asta e natura lumii în care trăim. Ne spunem că merităm să avem succes pentru că, evolutiv, suntem pe un nivel mai înalt. Suntem mai adaptaţi ca acei oameni care nu au hrană.

Acesta e sistemul de convingeri cu care trăim. Din nou, totul se bazează nu pe mutaţia aleatoare, ci pe a doua componentă, selecţia naturală. Cu alte cuvinte, când se produce o mutaţie, întrebarea este: îţi sporeşte abilităţile de supravieţuire sau le compromite? De ce este relevant? Nu vom şti până când nu vom creşte şi… vom concura!

Şi când te înscrii în competiţie, lupţi pentru supravieţuirea celui mai adaptat, pe asta se bazează teoria. Dar ce a făcut pentru noi teoria supravieţuirii celui mai adaptat? A spus că evoluţia se bazează pe o luptă eternă. Viaţa nu poate fi uşoară! Dacă te afli în lumea asta, va fi necesar să lupţi şi să lupţi, pentru a rămâne în viaţă. În al doilea rând, frica de a pierde creează competiţie. Competiţia duce la violenţă, iar violenţa duce la război. Ce spune, în esenţă, aceasta? Ajungem la război, la violenţă şi concurăm unii cu alţii din cauza fricii că dacă nu îi ucidem nu va mai fi suficient pentru noi. Am clădit lumea pe ideea că învingătorii îi înving pe cei cu înzestrare genetică „mai slabă”. Astfel am creat lumea bazată pe luptă şi competiţie violentă, iar competiţia în care suntem este o luptă cu învingători şi învinşi. În orice competiţie există un învingător şi un învins, asta e perspectiva darwinistă.

Natura încurajează cooperarea speciilor

Important e să înţelegeţi definiţia termenului de competiţie. Iată care e definiţia originară. Competiţie înseamnă a năzui împreună. A face eforturi împreună, înseamnă că, dacă oamenii sunt în competiţie, cineva va câştiga, dar câştigătorul îl va face pe cel de pe locul doi să facă eforturi mai mari să câştige şi pe cel de pe locul trei la fel. Competiţia îi face pe toţi să facă eforturi mai mari. Acum ne uităm cine câştigă şi cine pierde, dar nu acesta era scopul.

Un articol din revista Nature, scris de Timothy Lenton, intitulat „Gaia şi selecţia naturală” spune că „evoluţia se bazează pe cooperarea speciilor”. Evoluţia este o cooperare, nu competiţie! Înainte ca oamenii să apară, toată grădina era o cooperativă. Când am apărut noi, oamenii, am distrus grădina. De ce? Am fost singurii care nu am cooperat cu lumea. De aceea natura este pusă să aleagă dacă să ne lase să ne învăţăm lecţiile sau să ne elimine din competiţie, să scape de oamenii de pe planetă. Aici suntem acum, cu asta ne confruntăm în lumea în care trăim.

Mă întorc la lumea prezentă în care trăim după aceste reguli. Cum va arăta lumea viitorului? Cu noua înţelegere, va arăta aşa: supravieţuieşte cel mai dispus să se adapteze, cel mai cooperant. Acele elemente cooperante sunt încurajate de natură să se afle aici. În mod evident, acum facem parte din această categorie. Evoluţia se bazează pe cooperare şi comunitate. În acest moment suntem într-o comunitate. Este foarte important să înţelegem că atunci când lumea se agită ceva mai mult, ca acum, şi nu am atins încă punctul culminant, evoluţia se face rapid. În acest proces al evoluţiei, am să vă spun un secret: intraţi în comunitate! Comunitatea e cea care vă va permite să supravieţuiţi când lumea este instabilă. Natura încurajează cooperarea şi comunitatea, vrea ca viaţa pe planetă să fie motivată de iubire şi altruism.

Chiar şi animalele se ajută între ele. Animalele inferioare învaţă că cel care ajută pe altul va primi ajutor din partea grupului. Toţi ştiu asta, cu excepţia oamenilor. Suntem singurii care nu ştim. Adevărul este că, atunci când vom învăţa să trăim în iubire, când vom învăţa ca acţiunile noastre să fie dedicate altora, ceea ce oferim ni se va întoarce, căci ne vor ajuta şi ei la rândul lor. Vom începe să trăim într-o lume diferită.

E aşa cum ne-au spus nativii americani, că evoluţia se bazează pe capacitatea de a trăi în armonie şi echilibru cu natura. Totuşi, continuăm să le subminăm şi să le distrugem, fără să recunoaştem ce facem şi de ce. Şi asta ne face să ne îndreptăm spre propria distrugere. Dacă privesc de-a lungul evoluţiei noastre, observ că am trecut prin diferite cicluri şi nu s-a încheiat încă, dar suntem aproape de final.

Privind aceste cicluri, vă pot spune ceva foarte interesant. Urmărindu-le retrospectiv, vedem că am început cu animismul, când credeam că tot ce e material este şi spiritual. Punctul de întâlnire a fost cel de echilibru şi armonie. Apoi am început să punem accent mai mult pe spiritualitate. Politeismul a creat nişte zei. Monoteismul a spus că există un singur Dumnezeu, un singur spirit ce nici măcar nu este pe această planetă. În faza monoteistă am fost atât de implicaţi în domeniul spiritual, încât am exclus planul material, considerându-l a fi o problemă. Dacă eşti focalizat pe planul material, nu mai eşti aproape de Dumnezeu. În acea civilizaţie ni s-a spus să nu ne conectăm la această lume fizică, deoarece ne îndepărta de scopul de a ajunge într-o lume mai bună. Am trecut apoi linia de mijloc şi am coborât într-un loc numit deism.

Despre ce e vorba în deism? Iată despre ce e vorba: în anii 1700 exista o filosofie, Iluminismul. O filosofie în care se credea că oamenii pot trăi într-o lume utopică, într-o grădină, în armonie şi iubire; această viziune frumoasă s-a numit epoca iluminismului.

De unde a venit această filosofie? La început au fost doi filosofi, John Locke în Anglia şi Jean Jacques Rousseau în Franţa. Rousseau este cel care ne-a dat acea lume utopică. De unde a luat Rousseau ideea acestei lumi utopice iluminate? Şi aici e partea amuzantă! A studiat amerindienii. A studiat amerindienii şi i-a numit nobilii sălbatici. A descoperit cum trăiau indienii în armonie unii cu alţii, cum erau Statele Unite ale Indienilor acum 500 de ani, înainte de a ajunge europenii în America. A descoperit că trăiau în armonie şi pace, că cei care au venit aici din Europa, urmându-şi visul, au devenit ei înşişi amerindieni.

Şi-au părăsit lumea împărţită în clase, clasa superioară şi cea inferioară. Dacă erai născut în clasa de jos, rămâneai acolo pe viaţă. Dacă erai născut în clasa superioară, la fel. Ce oferea însă noua lume utopică? Nu contează în ce clasă te-ai născut, dacă vii în Lumea Nouă, ai şansa să faci tot ce poţi cu viaţa ta, fără a fi limitat din naştere. Brusc, lumea a început să citească despre viaţa frumoasă a indienilor şi au fost atât de încântaţi încât au început să vină din toate colţurile lumii pentru a crea o nouă ţară.

Avem nevoie de îmbrăţişarea Mamei

Pe ce sistem de convingeri se baza aceasta? Pe motivul venirii lor, epoca iluminismului. Iluminismul era de părere că Spiritul şi materia sunt unul şi acelaşi aspect, cum spuseseră şi indienii cu sute de ani înainte. Au venit în această ţară şi au început să-şi dea seama că natura şi Dumnezeu sunt unul şi acelaşi. Politicienii erau şi oamenii de ştiinţă: Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, primii deişti, studiau natura pentru a-l înţelege mai bine pe Dumnezeu. Au venit aici să trăiască viaţa indienilor Şi ce au făcut? Au luat fundamentul culturii indiene, politica lor şi au format sistemul american. Ce vreau să spun cu asta? Indienii aveau un şef şi aveau două camere ale Congresului. Acest model a fost preluat, dar adaptat la viziunea lumii „civilizate”. A fost combinat cu bagajul european şi din acest fapt a apărut problema.

Indienii îşi alegeau un şef, ceea ce a fost luat ca model. Cum făceau aceasta? Numai femeile aveau voie să voteze. Femeile erau înţelepte. Da, femeile îşi doreau un lider puternic, dar şi binevoitor, un lider bun, care să ajute comunitatea, nu alegeau doar pe cel puternic aşa cum ar fi ales bărbaţii. Au creat o cameră a reprezentanţilor, pentru că şi indienii aveau una. Apoi au înfiinţat ceva numit Senat. Era Consiliul bunicilor. Doar bunicile puteau fi în acel consiliu. De ce? Deoarece aveau înţelepciunea de a declara război sau pace, de a decide viitorul civilizaţiei lor. Europenii au copiat parţial modelul indienilor, aducând ideea europeană ca femeile să nu aibă acest statut. Au creat o naţiune aproape la fel ca aceea indiană, dar eşecul a provenit din lipsa de înţelegere a puterii femeilor, a înţelepciunii pe care o au, a puterii comunităţii reprezentate de femei. Au fost lăsate pe dinafară de guvernanţi.

Eliminarea femeilor de la guvernare ne-a transformat într-o lume războinică, în care am ales conducători care să susţină războiul. Aşa trăim şi azi. Şi totuşi e necesar să ne întoarcem şi să înţelegem convingerea simplă a nativilor americani. Băştinaşii americani au înţeles că natura şi Dumnezeu sunt una.

Să ne amintim de ceea ce în istorie este cunoscut ca Boston Tea Party, protestul coloniştilor americani împotriva Marii Britanii. Adepţii Tea Party ne spun că aceasta este o naţiune creştină a teocraţiei. Ei nu au citit niciodată Declaraţia de Independenţă, nici măcar prima propoziţie, pentru că în prima propoziţie a Declaraţiei de Independenţă se spune că această naţiune a fost creată în numele naturii şi a Dumnezeului naturii.

Ce înseamnă aceasta? Natura este Mama-Pământ, iar Dumnezeul este Tatăl-Cer. Este exact ideea după care trăiau indienii. Trăim aici pentru Mama-Pământ şi Tatăl-Cer. Şi totuşi am lăsat-o pe mamă afară din ecuaţie. Acum o distrugem pe mama propriei noastre fundaţii, de aceea ne confruntăm cu propria noastră extincţie. E timpul să ne transformăm sistemul de convingeri.

Să nu omitem influenţa ştiinţei. Sistemul a fost creat de către deişti. Noua ştiinţă este o ştiinţă a deismului. Noua ştiinţă spune că există un spirit şi o lume materială. Nu le poţi separa, sunt unul şi acelaşi aspect. Am părăsit punctul de echilibru, deoarece în acest punct, în 1859, Darwin ne-a dat teoria sa ştiinţifică şi atunci am început să realizăm că trupul este făcut din ADN şi am atins apogeul materialismului în 1953, când am spus: „Ştiu cine eşti! Eşti un automat genetic!”. Genele te controlează. Eşti ca un pasager de pe bancheta din spate a vehiculului vieţii. Şi spui: „Aş vrea să o iau la stânga!”. Uneori însă, el o ia la dreapta. Atunci realizezi că nu eşti nici măcar conducătorul vehiculului. În 2001, când a fost creat proiectul Genomului Uman, am început să ne îndreptăm către spiritualitate. Până să se încheie proiectul Genomului Uman, mai mult de 50% din populaţie căuta o metodă alternativă, complementară, integratoare de vindecare, în locul medicinii alopate. Am descoperit apoi că totul este energie. Totul este Spirit. Acesta e noul mod de vindecare.

Ne îndepărtăm de conceptul conform căruia suntem un trup, mecanic, şi intrăm într-un nou domeniu în care eşti o fiinţă spirituală care se bucură de realitatea fizică. Când vom înţelege asta, vom înţelege că realitatea noastră spirituală e cea care ne conferă biologia şi lumea în care trăim.

Suntem celule în trupul umanităţii

Deci încotro ne îndreptăm? Unde credeţi că va fi următoarea oprire pe această mică hartă? Ne întoarcem la linia de mijloc, la punctul de echilibru dintre materie şi Spirit. Ne întoarcem la înţelegerea nativilor americani care ne-au spus că suntem aici pentru a îngriji grădina, pentru a trăi în armonie cu natura şi cu ceilalţi, că planeta este o grădină şi ar fi necesar să o privim ca atare, fără să distrugem fundaţia pe care trăim. Un nou sistem de convingeri se naşte.

Conform indienilor, am ajuns aici prin amestecul caracteristicilor fizice ale Mamei-Pământ cu energia şi Spiritul Tatălui-Cer. Dar am ajuns aici de asemenea şi prin mutaţii adaptative. Nu a fost un accident, am fost creaţi de natură ca parte a unui sistem echilibrat. De ce suntem aici? Cum au spus şi indienii, suntem aici să îngrijim grădina. Dar şi ca să devenim conştienţi, conştiinţa ne permite să trăim fără să subminăm complet fundaţia pe care ne-o oferă Pământul.

Ce e de făcut? Răspunsul este dat de indieni: să trăim în echilibru cu natura, să învăţăm să ne adaptăm tehnologia pentru a lăsa cât mai puţine urme, ca să putem supravieţui pe planetă.

Ca ultimă, dar importantă idee, conceptul teoriei darwiniste, unde evoluţia e un proces continuu care produce modificări imperceptibile de-a lungul a milioane de ani este absolut fals. Evoluţia nu este un proces continuu, nu a fost niciodată aşa. Evoluţia are puncte de oprire şi de pornire. Semnificaţia acestui fapt este că, dacă înţelegem aceste puncte, înţelegem încotro ne îndreptăm. Vreţi să ştiţi încotro ne îndreptăm? Iată cum funcţionează.

Am început la primul nivel ca bacterii, singurele celule care existau în milioane de ani. Bacteriile au învăţat să se unească şi să formeze mici colonii de bacterii, cu membrană în jurul lor. De ce? Pentru că doi pot trăi la fel de ieftin ca unul. Cu cât mai multe bacterii trăiau în armonie, cu atât mai uşor le era să lucreze împreună şi să aibă condiţii de supravieţuire. În final acele colonii de bacterii au evoluat către ceva numit amoeba. Când priveşti amoeba ca pe o celulă, este de fapt o comunitate de bacterii.

Amoeba este o celulă identică cu cele care ne alcătuiesc şi pe noi. Ce au făcut amoebele? Când şi-au încheiat evoluţia, care de fapt este evoluţia comunităţii, amoeba a devenit o entitate singulară. Iar acea entitate s-a agăţat de alte entităţi singulare, a creat colonii şi comunităţi. În final s-au format oamenii. Omul e o comunitate de 50 de trilioane de amoebe, dar a devenit o unitate. Iar când a devenit o unitate s-a unit cu alte entităţi pentru a forma o colonie. Oamenii s-au unit din nou pentru a forma marea unitate numită umanitate. Evoluţia care are loc acum este evoluţia umanităţii nu a oamenilor.

Şi dacă înţelegem întreaga putere, înţelegem modul în care am creat planeta, aşa cum e acum. Care e următorul nivel al evoluţiei? Nu evoluţia trupului uman, ci a unui superorganism, numit umanitate. Umanitatea există când şapte miliarde de indivizi trăiesc împreună într-un singur trup, suntem un trup care creează un trup mai mare.

Evoluţia anterioară? 50 de trilioane de celule care învaţă să trăiască într-o comunitate, în entitatea unică numită fiinţă umană. În evoluţia actuală, şapte miliarde de fiinţe umane formează o comunitate gigantică, numită umanitate. Umanitatea este superorganismul care apare pe planetă. Fiecare dintre noi, fiecare om e o celulă într-un trup ceva mai mare. Care este statutul umanităţii în lumea de astăzi? Nu-mi place să spun asta, dar umanitatea suferă de o boală autoimună gravă.

Boala autoimună înseamnă autodistrugere. Când în trup ai celule care încep să se lupte între ele, subminează sistemul şi ai o boală autoimună. Când privesc umanitatea, îmi spun că ne confruntăm cu o boală autoimună, deoarece celulele, oamenii, se luptă între ei fără să cunoască faptul că suntem cu toţii parte a aceluiaşi organism viu. Când vom înţelege acest adevăr va apărea o lume nouă. Şi se petrece chiar acum, foarte rapid. Totul se dezintegrează.

Lumea aşa cum o cunoaştem se sfârşeşte şi acesta e un semn bun. Deoarece dacă nu se sfârşeşte, vom fi exterminaţi, asta se ştie. Sistemele se prăbuşesc, economia se prăbuşeşte, guvernele se prăbuşesc, lumea academică devine inutilă. Ocrotirea sănătăţii este în esenţă inutilă, o sumă de bani pentru o sumă de boli.

Toate sistemele se prăbuşesc. Asta nu înseamnă să ne fie frică. Practic suntem în stadiul în care creăm o lume nouă, bazată pe convingeri noi, cele pe care le-am menţionat aici. Dar nu putem face asta cu sistemele existente. Ele sunt cauza problemei, căci aduc vechile convingeri în viitor. Este necesar să recunoaştem prăbuşirea sistemelor existente, pentru ca apoi să putem clădi o lume nouă, o nouă evoluţie.

Iar noi suntem creatorii culturali care ne deschidem calea către un viitor mai sustenabil, mai viabil decât cel pe care-l avem acum. Deci e important să continuăm aceasta, să continuăm şi să nu pierdem credinţa, speranţa, deoarece suntem pe drumul celui mai măreţ eveniment evolutiv care s-a văzut pe această planetă: convergenţa tuturor oamenilor către un singur sistem viu, pentru a împărţi grădina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 85

Citiţi şi:

Evoluționismul: filosofie pe post de știință, propagandă pe post de educație

Experimentele ştiinţifice arată că ADN-ul începe ca o undă cuantică, nu ca o moleculă

Știința dovedește existenţa Creatorului

 

yogaesoteric
23 ianuarie 2020