Școala online și ‘măturătorii fericiți’
Vreți să știți care este idealul celor care susțin școala online? Să nu ziceți peste zece ani că nu știați.
Uitați cum se pune problema:
„Reperele le-am regăsit în câteva sesiuni de formare continuă, propuneri de webinarii, dintre care cea mai recentă a fost Conferinţa SuperTeach (urmată de ateliere) online, din 9 mai 2020. Extrem de inspiratoare a fost intervenția lui Robert Brindley, consultant în leadership educațional, care a mărturisit încă de la început, cu dezinvoltura specifică occidentalului, că nu e profesor şi nici măcar nu îi plac școlile. Însă totul dintr-un motiv cât se poate de întemeiat: școala nu este aşa cum ar fi necesar să fie, profesorii nu sunt nici ei aşa cum ar fi necesar; iar modelul pe care îl propune spre examinare este Summerhill School, fondată de A.S. Neill, un model controversat de şcoală democrată postmodernă unde elevul era încurajat să-şi exprime rebelul interior, în loc să fie obligat să şi-l canalizeze, dincolo de tutelajul autoritar al adultului. Interesul, libertatea şi fericirea elevului sunt aduse în prim plan, iar profesorul carismatic îl înlocuieşte pe cel autoritar, canibal şi moralizator din şcolile obişnuite.
Prin educaţie altfel înţeleg o şcoală liberală versus conservatoare, modernă versus tradiţională, democrată versus autoritară. În acelaşi timp, umană versus antropofagă. Educaţia online are, fără îndoială, avantaje şi dezavantaje: se pierde contactul direct, nemijlocit cu clasa (de elevi), dar se câştigă, în schimb, un plus de empatie şi comunicare şi ar fi necesar să conducă la o relaţionare ataşată între profesor şi elev, de vreme ce lucrul diferenţiat, pe grupe sau chiar cu fiecare elev în parte devine imperios (chiar şi aşa). Elevii şi profesorii ar fi necesar să formeze o comunitate ale cărei baze să fie puse pe stări şi emoţii, iar nu pe transmiterea şi stocarea mecanică de cunoştinţe.”
Așadar „leadershipul” educațional este meseria celor cărora nu le plac școlile și care vor să facă din școli „comunități de stări și de emoții” în care nu e loc pentru transmiterea de cunoștințe.
Bun, dar știți care este scopul? Ce produc aceste școli?
Iată ce sunt calibrate să producă: „Citatul «Mai curând concep ca o şcoală să creeze un măturător fericit, decât un savant nevrotic» (A.S. Neill) este punctul de la care este necesar să plecăm atunci când adresăm problema educaţiei altfel.”
Deci școala „altfel” produce măturători fericiți. Să nu ziceți că nu știați.
Deșcolarizarea României va continua în ritm accelerat până când vom înțelege că avem datoria de a descifra mecanismele ei și, apoi, în cunoștință de cauză, pe bază de cunoștințe, nu de comunitate de emoții, de a ne împotrivi și de a căuta să revenim la școala clasică.
Pentru că, deocamdată, școala reformată este una a lipsei de conținut, a bâjbâielii. Conținutul se transmite pe cale privată, prin meditații, acolo unde profesorii se folosesc de culegerile de fizică sau matematică ale anilor ’70-’80 (Hristev, Gabriela Cone șamd) pentru a-i învăța pe elevi ceea ce școala activă/reformată nu mai îngăduie a se preda. Școala activă nu produce decât activiști, tineri cu minime cunoștințe și maxime pretenții. Cu alte cuvinte, nu produce nici măcar gunoieri fericiți, ci doar oameni care, indiferent de statutul lor socio-profesional, vor fi întotdeauna nefericiți pentru că gândesc cu grupul, sunt subțiri pe dinăuntru și groși la suprafețe.
Rezultatele școlii actuale, atâtea câte sunt, se datorează puținilor profesori care mai rezistă tacit schimbărilor și mulților profesori care, dând meditații, au privatizat de fapt procesul predării și învățării, proces distrus de noile metodologii, manuale și programe. Succesele sistemului public de educație din România sunt, la această oră, mai mult private. Doar dezastrul este al tuturor.
Mircea Platon, autorul cărții Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc
Citiţi şi:
Avertisment dur al președintelui Academiei Române: «Se urmărește îndobitocirea tinerilor»
Nu a sosit încă vremea roboților-humanoizi și nici a anarhiei
yogaesoteric
14 noiembrie 2020