Arhitectura masonică din jurul nostru
Franc-masoneria, aşa cum o cunoaştem noi cei dinafara ei, este doar vârful unui imens aisberg. Fiind prin definiţie o structură discretă, a fost nevoită să îşi dezvolte un limbaj de comunicare suficient de asemănător cu cel al oamenilor obişnuiţi pentru a nu le atrage prea mult atenţia şi în acelaşi timp suficient de încriptat pentru ca doar cei care îi cunosc cheia să îl poată înţelege. A luat naştere astfel un întreg sistem de semne, simboluri, gesturi, imagini, forme geometrice şi chiar un alfabet propriu prin care iniţiaţii să se poată recunoaşte între ei.
Cu timpul, unele dintre elementele acestui limbaj paralel au fost dezvăluite de persoane care au părăsit masoneria când şi-au dat seama cu cine au de-a face. A fost ca un fir al Ariadnei care a ajutat tot mai mulţi oameni să observe lucruri pe lângă care treceau până atunci nepăsători. Cel care este atent şi are discernământ va găsi în jurul său dovezile extrem de vizibile şi de palpabile ale acţiunilor acestei organizaţii.
V-am dezvăluit semnele şi gesturile prin care masonii îşi transmit mesajele chiar sub nasul nostru prin reţeaua de presă şi televiziune a cărei construire tot ei au încurajat-o. Vom vorbi acum despre un alt capitol mult mai aproape de specialitatea lor şi anume construcţiile: clădiri, monumente şi statui.
Aceste aspecte sunt vizibile mai ales în oraşe, unde guvernul din umbră s-a străduit să creeze un sistem artificial, în care fiecare element să fie atât de dependent de celelalte încât deteriorarea unuia să pericliteze imediat tot angrenajul. Un exemplu elocvent în acest sens este oprirea alimentării cu energie electrică într-un mare oraş. Aceasta duce la un haos general. O lume în care alienarea fiinţei umane este asigurată prin înghesuială, poluare, lipsa spaţiului vital individual, îndepărtarea de natură şi de Dumnezeu. Apa nu mai vine de la izvor sau din fântână ci printr-o vastă reţea de conducte. Centrale termice produc căldură care apoi este distribuită prin altă reţea. Energia electrică este şi ea vehiculată prin mii şi milioane de fire. Privit în ansamblul său un oraş nu este altceva decât o încrengătură de străzi,, canale, conducte şi fire.
Pentru a avea o viziune şi mai clară cu privire la aceste aspecte priviţi cum arată la microscop chipul unui procesor prin care circulă curent electric încărcat cu informaţie şi cum arată privit de sus un oraş. Diferenţa este că prin unul circulă energie electrică, iar prin celălalt energia fiinţelor umane cu care este populat.
Când priveşti un oraş de la acest nivel forma clădirilor, orientarea străzilor, amplasarea pieţelor sau a spaţiilor verzi sunt doar modalităţi prin care energia este direcţionată şi stocată.
Ce se petrece atunci când acolo unde era spaţiu liber construieşti ceva? La un nivel superficial se observă cum curenţii de aer din zonă îşi modifică traiectoria pentru a ocoli clădirea. La nivel subtil se petrece acelaşi lucru: liniile de câmp ale locului se modifică iar energiile circulă cu totul altfel, ghidate fiind de formele geometrice din care este formată clădirea.
În lume există clădiri sau monumente aparte, de regulă plasate în puncte strategic alese pentru a fi „încărcate” de un număr cât mai mare de oameni. Le vom trece în revistă în continuare pe cele mai cunoscute pentru a vedea care este semnificaţia lor ascunsă.
Citiţi şi:
Flacăra libertăţii şi adorarea „purtătorului de lumină”
octombrie 2005
yogaesoteric.net