Parabenii – noi descoperiri ştiinţifice asupra nocivităţii lor

De Liliana Popa
 
„Noi trăim cu toţii într-o supă chimică.” (Lance A. Wallace)
 Dar trebuie să fim totuşi atenţi la ingrediente.

Ce sunt parabenii

Parabenii sunt utilizaţi extensiv de mult timp, pentru capacitatea conservativă antibacteriană în produsele pentru piele, diverse alte produse cosmetice, alimente şi medicamente. Parabenii sunt un grup de esteri alchilici ai acidului para-hidroxi-amino-benzoic şi includ substanţele: metilparaben, etilparaben, propilparaben, butilparaben, izobutilparaben, izopropilparaben, benzilparaben. Mai multe studii realizate în ultimul deceniu prezintă parabenii ca pe nişte potenţial carcinogeni pentru cancerul de sân, cel uterin şi, cel mai recent descoperit, pentru cancerul de piele.

Parabenii sunt implicaţi în apariţia cancerului de sân

Dr. Philippa D. Darbre, conferenţiar în oncologie la Universitatea Reading (Marea Britanie), a condus foarte multe studii pentru a elucida dacă parabenii conduc la dezvoltarea cancerului de sân. În 2002 grupul ei a raportat că parabenii prezintă activitate estrogenică. Această activitate a fost evaluată în linia celulară de cancer de sân MCF7 şi pe animale de laborator. Rezultatele studiului au arătat creşterea proliferării celulare în linia MCF7 şi în ţesutul uterin la şoarecele de laborator. Ulterior, aproximativ 20 de studii diferite au stabilit că parabenii au activitate estrogenică, aspect ce devine relevant când este vorba de tumori estrogen-sensibile, cum este cea mamară.

O scuză obişnuită care se vehiculează în apărarea lipsei studiilor de toxicitate referitoare la parabeni este aceea că parabenii sunt substanţe slabe ca acţiune. De exemplu, anumite studii au arătat că propilparaben-ul si butilparaben-ul sunt de aproximativ 30.000 şi respectiv 10.000 de ori mai puţin puternice decât estradiolul (hormon estrogenic). Dar rezultatele expuse de Barr şi colaboratorii săi în anul 2012 arată concentraţii tisulare (în ţesut) de parabeni care sunt, în cazurile cele mai grave, de milioane de ori mai mari decât concentraţiile de estradiol. Deci magnitudinea expunerii la aceste substanţe pare să compenseze semnificativ puterea de acţiune scăzută a lor.

Ultimul studiu realizat în 2012 de echipa dr. Darbre a descoperit că în ţesutul tumoral al cancerului de sân de la 40 de paciente erau prezenţi unul sau mai mulţi parabeni. Iar aceasta s-a observat în 99% din fragmentele de ţesut examinate. În 60% din aceste fragmente s-a observat că erau prezenţi toţi parabenii. Nu s-au putut face niciun fel de corelaţii între concentraţiile de parabeni din ţesutul tumoral şi vârstă, localizarea tumorii sau conţinutul de receptori pentru estrogen care erau în tumori. Autorii studiului au menţionat faptul că nu poate fi indicată exact sursa de parabeni pentru aceste cazuri, o parte din aceste paciente afirmând că nu au folosit niciodată deodorante sau antiperspirante. Aceste constatări i-a făcut pe cercetători să înainteze ipoteza că ţesutul mamar ar fi o zonă predilectă de acumulare a parabenilor, indiferent de sursa de provenienţă a acestora – medicamente, alimente, geluri de duş, cosmetice etc.

În urma diferitelor studii realizate în ultimii ani, au fost făcute şi alte observaţii interesante, care susţin implicarea parabenilor în procese celulare maligne: 1. anumiţi parabeni determină afectări ale ADN-ului (aspect care există în celulele tumorale) şi 2. metilparabenul susţine ciclul celular, făcând celulele mamare mai rezistente la moartea celulară programată (apoptoză) (procesul prin care celulele îmbătrânite ale oricărui ţesut sunt „retrase din sistem”, pentru ca altele tinere să le ia locul).

Produsul de metabolism al parabenilor

Cercetătorii s-au întrebat apoi dacă şi subtanţa care rezultă după metabolizarea parabenilor în ficat, acidul para-hidroxi-benzoic, are activitate estrogenică. Ei au observat, prin studii pe linii celulare adecvate, că proliferarea celulară indusă de acesta era mai mică decât în cazul parabenilor, sugerând o diminuare dar nu o eliminare a efectelor estrogenice în cazul produsului de metabolism.

Parabenii ajută la îmbătrânirea pielii şi sunt factori de risc pentru cancerul de piele

Recent s-a arătat că parabenii potenţează stresul oxidativ şi producerea de oxid nitric după expunerea la raze ultraviolete (UV) a culturii de cheratinocite din piele. Adică, pe scurt, favorizează îmbătrânirea pielii. Interesant, nu? Cumpărăm produse cosmetice pentru îmbunătăţirea elasticităţii şi menţinerea pielii într-o stare optimă şi cercetătorii ne arată că aceste produse, dacă conţin parabeni, de fapt ajută la degradarea ţesutului cutanat dacă stăm la soare după ce ne-am dat cu ele. Şi, ceea ce este şi mai grav, este posibil ca ele să crească riscul apariţiei cancerului de piele.
 
În anul 2007, o echipă de cercetători japonezi a arătat că metilparabenul persistă nemetabolizat în piele. Aspect destul de grav pentru că dacă ne gândim că aceste substanţe, parabenii, se acumulează la nivelul pielii şi nu pot fi digeraţi de enzimele de la acest nivel, prin utilizarea zilnică a diferitelor produse cosmetice – gel de duş, lapte de corp, cremă de corp, deodorante, antiperspirante, săpunuri etc. se generează o „îngreunare” a proceselor fiziologice ale pielii, transformând ţesutul cutanat într-un depozit de parabeni şi probabil şi de alte substanţe chimice asupra cărora nu s-au realizat încă studii ştiinţifice în acest sens. Iar acest depozit este posibil să livreze apoi aceste substanţe ţesutului mamar după cum a arătat echipa dr. Darbre la începutul acestui an sau, dacă există şi alţi factori predispozanţi sau favorizanţi, să participe împreună cu aceştia la formarea cancerului de piele.

Cercetătorii au înaintat ipoteza că substanţele chimice din produsele de uz personal pot avea un efect nociv asupra sănătăţii pe baza observaţiei că frecvenţa diferitelor tipuri de cancer, printre care şi cel de sân, a crescut în ultimele decenii, iar aceasta se corelează cu modificarea multor factori ai stilului de viaţă printre care dieta, utilizarea produselor de uz personal care conţin substanţe chimice netestate, ingerarea unei cantităţi din ce în ce mai mari de medicamente etc.

Achiziţionarea produselor de uz personal – un exerciţiu de atenţie

În ciuda faptului că parabenii sunt utilizaţi într-o varietate mare de produse, toxicitatea lor a fost totuşi foarte puţin investigată, existând o acută carenţă în ceea ce priveşte studiile asupra acestor substanţe în toxicologia modernă.

Întrucât se adună din ce în ce mai multe studii referitoare la toxicitatea parabenilor şi pentru că nocivitatea celorlalte substanţe chimice din produsele de uz personal, medicamente, vaccinuri, alimente etc. nu a fost investigată cu adevărat, este bine să citim cu atenţie toate substanţele conţinute în produsele pe care le cumpărăm şi să utilizăm cât mai multe produse naturale. 

Aşa cum spunea Lavoisier: „consider natura ca un laborator de chimie vast, în care toate tipurile de compoziţii şi descompuneri au loc. Substanţele naturale vegetale sunt instrumentul de bază pe care Creatorul le foloseşte petru a ţine toată natura în mişcare”. Fiind creaţi „după chipul şi asemnănarea Lui”, ar trebui să urmăm exemplul şi să susţinem în mişcare natura proprie, trupul, cu ajutorul acestor substanţe naturale.

Bibliografie:

L. Barr, G. Metaxas, C. A. J. Harbach, L. A. Savoy, P. D. Darbre,  “Measurement of paraben concentrations in human breast tissue at serial locations across the breast from axilla to sternum”, Journal of Applied Toxicology January 12, 2012: 32(3); 219-232.
Darbre PD, Byford JR, Shaw LE, Horton RA, Pope GS, Sauer MJ. “Oestrogenic activity of isobutylparaben in vitro and in vivo.” J Appl Toxicol. 2002;22:219-226.
Darbre PD, Byford JR, Shaw LE, Hall S, Coldham NG, Pope GS, Sauer MJ. “Oestrogenic activity of benzylparaben.” J Appl Toxicol. 2003;23:43-51.
Darbre PD, Harvey PW. “Paraben esters: review of recent studies of endocrine toxicity, absorption, esterase and human exposure, and discussion of potential human health risks” – J Appl Toxicol. 2008 Jul;28(5):561-78.
Golden R, Gandy J, Vollmer G. “A review of the endocrine activity of parabens and implications for potential risks to human health” – Crit Rev Toxicol. 2005 Jun;35(5):435-58.
Handa O, Kokura S, Adachi S, Takagi T, Naito Y, Tanigawa T, Yoshida N, Yoshikawa T. “Methylparaben potentiates UV-induced damage of skin keratinocytes.” Toxicology. 2006;227:62-72.
Philip W. Harvey, David J – “Parabens detection in different zones of the human breast: consideration of source and implications of findings”, Journal of Applied Toxicology February 1, 2012: 32(5); 305-309
Mannello F, Tonti GA, Medda V, Simone P, Darbre PD. “Analysis of aluminium content and iron homeostasis in nipple aspirate fluids from healthy women and breast cancer-affected patients”, Journal of Applied Toxicology April 2011: 31(3):262-9.
Pugazhendhi D, Pope GS, Darbre PD. “Oestrogenic activity of p-hydroxybenzoic acid (common metabolite of paraben esters) and methylparaben in human breast cancer cell lines.” J Appl Toxicol. 2005;25:301-309.
Pugazhendhi D, Sadler AJ, Darbre PD. “Comparison of the global gene expression profiles produced by methylparaben, n-butylparaben and 17beta-oestradiol in MCF7 human breast cancer cells.” J Appl Toxicol. 2007;27:67-77.
Soni MG, Taylor SL, Greenberg NA, Burdock GA. “Evaluation of the health aspects of methyl paraben:a review of the published literature. Food Chem Toxicol.” 2002;40:1335-1373.
Yokel RA, McNamara PJ  “Aluminium toxicokinetics: an updated minireview”, Pharmacology and Toxicology, April 2001: 88(4):159-67
Macrene Alexiades-Armenakas, “Parabens toxicity to skin and other organs” -Assistant Clinical Professor, Yale University School of Medicine, New Haven, CT; Private Practice, Dermatology and Laser Surgery, New York, NY

Citiţi şi:

Otrava din comerţ care te face «frumoasă»

Produsele cosmetice uzuale conţin substanţe extrem de toxice

yogaesoteric
14 iunie 2012