Tu când ai să te hotărăști să fii fericit?

Te-ai gândit vreodată care este cea mai frumoasă zi din viaţa ta? Sau cea mai frumoasă săptămână/cel mai frumos an pe care l-ai trăit? Dar vârsta care ţi-a plăcut cel mai mult?

Disclaimer: nu este genul de articol în care vei citi că eşti cel mai tare, cel mai bun sau că totul este perfect. Este o invitaţie de a reflecta din interiorul către exteriorul tău şi nu invers. Este o invitaţie la conştientizare.

Poate părea simplu să citeşti sau să vorbeşti despre fericire. Cu toate acestea, nu este uşor. Ca să îl citez pe Creangă, „nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la…” întrebarea de mai sus, îmi este foarte greu să răspund. Nu cred că există cea mai frumoasă zi/vârstă sau cel mai frumos an, în adevăratul sens al cuvântului. Cred cu tărie în legea universală cauză – efect şi, mergând pe această teorie, îmi dau seama că o zi/săptămână/vârstă frumoasă sunt doar un efect. Cauza este CLIPA. Timpul este o convenţie, noi am hotărât să îl segmentăm în ore, zile, săptămâni etc. Aşa că m-am bucurat atunci când cineva a reformulat întrebarea astfel: „care sunt cele mai frumoase clipe din viaţa ta?”. Cred că despre asta este viaţa: să facem fiecare clipă să conteze. ACUM. Cum altfel poţi spera la cea mai frumoasă zi?

Indiferent de sumele din cont, nimeni nu mai poate cumpăra o secundă în plus când îi vine ceasul… pentru că timpul nu are preţ! În ciuda acestui aspect, timpul este singurul bun care ne aparţine cu adevărat. Oare câţi conştientizăm asta? Oare câţi conştientizăm cât de puţin timp ne-a mai rămas pentru noi din propriul nostru timp? Chiar acum când citeşti acest articol, realizezi că s-au mai dus câteva clipe ireversibile din viaţa ta? Este un compliment pentru mine că ai ales să mi le oferi şi pentru asta îţi mulţumesc.

Atunci când uit importanța clipei de ACUM, îl recitesc pe Seneca: „Nu este puţin timpul pe care îl avem, ci mult cel pe care l-am pierdut. E lungă viaţa dacă ştii s-o foloseşti”. Cred cu tărie că nu primim o viaţă scurtă, ci ne-o facem scurtă, fiind risipitori. De ce? Pentru că amânăm tot timpul lucruri, iar asta este cea mai mare risipă a vieţii.

De ce amânăm? De ce uneori nu facem nimic în direcţia care ne interesează?

Unul dintre motive este că, pur şi simplu, nu conştientizăm că dacă facem ceva fără să gândim, este la fel de grav pe cât e să gândim ceva şi să nu facem nimic! Cu toate acestea, chiar ziua când amânăm poate fi ultima. Cât de târziu este să începem să trăim tocmai atunci când s-ar putea să murim? Nu vreau să dramatizez, ci pur şi simplu să pun punctul pe „i”. Când tratăm fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, nu tânjim la ziua de mâine şi nici nu ne temem de ea. Sportul m-a învăţat o lecţie minunată pe care o aplic zilnic: dacă nu joci bine acest meci, poate nu va mai exista un altul.

Din când în când, apare în minte şi în conversaţie unul dintre cele mai dăunătoare cuvinte din limba română: DUPĂ. L-am trăit pe propria piele la 18 ani când, din motive personale, am fost nevoit să renunţ la sportul de performanţă. Recunosc, după 13 ani de sport, a fost un moment dificil. Am acceptat cu greu că s-a terminat, într-un final. Viaţa a continuat, iar eu îmi doream să îmi găsesc vocaţia. Eram atunci în primul an la Marketing la ASE, aşa că am stabilit să decid ce fac cu viaţa mea după ce termin facultatea. Ce mare greşeală era să fac! M-am dat totuşi cu un pas în spate şi am decis să nu amân. M-am angajat în vânzări directe cu dorinţa de a inspira oamenii şi de a fi cel mai bun din România şi am reuşit. Mă bucur că nu am intrat în capcana păgubosului cuvânt „după”…

De ce este aşa de dăunător cuvântul „după”? El ne fură prezentul şi ne promite ceva în viitor. Te convingi singur/ă că „merită” să amâni ACUM-ul şi visezi la o viaţă fericită după ce: îţi iei un job nou sau mai bun, ai mai mulţi bani, stingi datoriile, îşi revine economia, ajungi la greutatea dorită, te laşi de fumat, te căsătoreşti, divorţezi, ai un copil, vine vineri seară sau luni dimineaţa, vine vacanţa, te întorci din vacanţă, ai un client mai mare, îţi cumperi o maşină/casă nouă sau pur şi simplu trece vara asta. Scuzele omoară performanţa. În cazul de faţă, scuzele omoară fericirea. Fă o listă cu toate scuzele prefabricate pentru care amâni lucrurile importante. O poţi continua pe cea începută de mine mai sus, cu siguranţă ai regăsit câteva printre ele.

Nu există alt timp mai bun de a fi fericit/ă decât ACUM. Dacă nu ACUM, atunci CÂND? După un eveniment mai sus menţionat? Atunci când va apărea un alt după?

Mi-a plăcut mereu ideea conform căreia nu există cale către fericire. Fericirea e însăşi calea. Nu există fericire după, ea este ACUM. Fericirea este un mod de viaţă. Nu afirm că viaţa este doar flori de tei. Din contră, este plină de provocări şi momente grele. Tocmai acest mod de a o trăi te va ajuta să treci mai uşor peste ele. Altfel, e uşor să ne victimizăm, să rămânem acolo şi să căutăm vinovaţi.

Ce m-a ajutat şi cred că te va ajuta şi pe tine: am înţeles că fericirea nu e acolo, ci AICI, nu atunci, ci ACUM. Fericirea este un mod de a trăi viaţa şi este, mai întâi de toate, în capul şi în inima mea. Abia apoi oriunde altundeva. Fă-ţi timp să stai cu tine, fă lucruri care te ţin în prezent şi te menţin concentrat sau închide ochii şi priveşte înăuntru – meditaţia poate să ajute mult aici.

Este importantă fericirea pentru oameni? Sigur că da! Doar pentru că un lucru important pentru tine nu trebuie rezolvat AZI, asta nu înseamnă că nu poţi să îl începi sau să îl faci AZI. De ce mai amâni?

Fericirea e ACUM, nu este o destinaţie sau un obiectiv.
Fericirea nu este „după” ci şi înainte.
Depinde de tine. Tot ce e nevoie să faci e să te decizi. ACUM.
Nu mai aştepta momentul „ideal”, nu o să apară niciodată.

P.S: ACUM care este cea mai frumoasă clipă pentru tine?

Citește și

Fericirea şi misterul subconştientului

Câteva secrete ale fericirii

yogaesoteric
25 februarie 2016