NAGA-şii, păzitori ai izvoarelor sfinte

de Lidia Buţu

În luna iulie a anului 2006, Kim Sung Jeong, o călugăriţă budistă coreeană, a plecat împreună cu un grup de călugări mongoli mai în vârstă să viziteze izvoarele termale din Yusteen, Mongolia de Vest. Izvoarele respective au fost descoperite pentru prima dată în secolul al XVII-lea de către Zanzabar, un mare învăţat şi artist mongol şi se crede că apa lor este sfântă. Aflându-se adânc în interiorul munţilor nu este uşor de ajuns acolo şi, fără un elicopter, durează 3 zile de mers călare până la cel mai apropiat sat. Cu toate acestea, mulţi oameni fac efortul de la le vizita pentru că ştiu că apa aceea poate vindeca chiar şi cea mai gravă boală. În trecut exista în Mongolia, Tibet şi Coreea credinţa că în aceste ape sălăşluiesc anumite spirite, numite NAGA, considerate a fi protectori ai mediului înconjurător şi guvernatori direcţi ai vieţii oamenilor. Astăzi, doar bătrânii din aceste ţări şi lucrările scrise ori picturile sunt cele care amintesc de această credinţă, care atunci era aproape un cult.

O vacanţă printre spirite

Grupul de călugări a sosit cu un elicopter într-o zi senină şi însorită, cu intenţia de a rămâne o săptămână. Kim povesteşte că, deşi vremea era frumoasă când au ajuns, aproximativ la miezul nopţii ea s-a schimbat brusc şi a început o furtună teribilă. Cu ploaie şi vânt, furtuna a ţinut până târziu în noapte şi niciunul dintre cei prezenţi nu a putut dormi. Se întrebau cu toţii de ce NAGA-şii erau atât de furioşi pe ei. Dimineaţă au aflat răspunsul.

Mulţi dintre ei puseseră plasele cu mâncare în râu, pentru a le păstra reci. A doua zi au observat că toate plasele fuseseră luate de ape în timpul furtunii. Şi-au dat seama că una dintre ele conţinea carne crudă. Cel care o pusese era un tânăr care nu cunoştea tradiţia acelui loc şi nu ştia că NAGA-şii nu suportă vederea sau mirosul sângelui. Toţi ceilalţi, care ştiau din copilărie metodele tradiţionale pentru a conserva carnea, şi-au ţinut proviziile de carne în corturi. Era ceva firesc pentru ei să nu le pună în apă. Bătrânii spun că, dacă apa considerată sfântă este murdărită chiar şi numai cu câteva picături de sânge, aceste spirite se pot înfuria şi îi pedepsesc aspru pe oameni. Vremea nu s-a îmbunătăţit prea mult şi au suferit timp de două zile de frig şi umezeală, până când un elicopter a reuşit să aterizeze în acea zonă, ducându-i pe toţi teferi acasă în capitală, la Ulan Bator.

Impresionată de această întâmplare, Kim Sun Jeong s-a întors în mai puţin de o lună în Yusteen, însoţită de această dată doar de alţi doi călugări. A vizitat localitatea, căutând să afle cât mai multe referitor la aceste spirite despre care se spune că au o atât de mare influenţă asupra destinelor umane. Iată ce a aflat ea.

Jumătate om, jumătate şarpe

Adepţii acestei credinţe spun că NAGA-şii sunt protectori ai mediului înconjurător şi au puterea de a pedepsi orice fiinţă care face rău naturii. Se povesteşte că un NAGA este jumătate om, jumătate şarpe, iar trăsăturile acestuia amintesc de o fetiţă frumoasă de opt ani; el are pielea fină, ca albul laptelui, părul său strălucitor este fin ca mătasea, iar urechile rozalii sunt lungi şi subţiri. Ochii au un albastru închis strălucitor.

Tradiţia spune că tărâmul acestora este organizat aproape ca cel al oamenilor. Marele lor rege este NAGARAJA, iar tărâmul său este împărţit în opt state, fiecare fiind condus de către un NAGA. Rangurile lor diferite sunt exprimate prin frumuseţea hainelor. Cu cât poziţia acestora este mai înaltă, cu atât mai mult îmbrăcămintea este mai împodobită. Statutul lor poate fi, de asemenea, apreciat în funcţie de anturaj. Cei mai mari NAGA-şi sunt înconjuraţi de mulţi însoţitori, în timp ce alţii sunt singuri. Pot trăi în orice apă curată şi naturală, îndeosebi în cascade frumoase, deseori fiind alese drept locuinţă râuri şi lacuri. Deşi NAGA-şii nu sunt elemente esenţiale în picturile budiste, deseori îi însoţesc pe BODDHISATTVA-şi  (fiinţe care au atins un nivel spiritual foarte înalt, dar continuă să rămână printre oameni pentru a-i ajuta). Chiar dacă în picturi şi THANKA nu apar în forma lor fizică, prezenţa NAGA-şilor este indicată prin pietre preţioase care plutesc la suprafaţa apei. Ele reprezintă darurile acestor spirite ale apelor, oferite zeităţii principale a unui THANKA.

Învăţămintele din lumea NAGA-şilor au revoluţionat budismul

Nagarjuna, unul dintre cei mai mari învăţaţi ai Budismului MAHAYANA, a creat o relaţie specială între NAGA-şi şi budism. Se crede că a trăit în tărâmul acestora 90 de zile, timp în care i-au dezvăluit învăţătura unor texte foarte importante. Întors în lumea oamenilor, el a răspândit cunoştinţele dobândite, revoluţionând budismul şi punând astfel bazele ramurii MAHAYANA.

Mongolii şi tibetanii în vârstă adoră NAGA-şii în stilul lor propriu. Ei cred că aceştia controlează toate fenomenele naturii, astfel că sunt foarte atenţi să nu îi supere, ştiind cât de mult propria lor supravieţuire depinde de bunătatea NAGA-şilor. Ei cred că un NAGA furios se poate transforma într-o fiinţă înspăimântătoare cu un aspect îngrozitor. Corpul unui spirit furios se poate mări de până la 100 de ori, iar faţa sa devine de culoare verde închis. Ochii sunt roşii şi teribili, iar pe gură aruncă fum negru. Din cele 10 degete ale sale ies şerpi veninoşi, iar prin pielea sa broaşte râioase, miriapode şi lipitori. El risipeşte în mediul înconjurător dezastre, ghinioane şi boli.

În mitologia hindusă NAGA-şii sunt consideraţi ca divinităţi cu trup jumătate om, jumătate şarpe. Ei locuiesc în palate, în oraşul subteran Bhogavati. Sunt protectorii izvoarelor, fântânilor, râurilor. Ei aduc ploaia şi  dau fertilitate, dar pot să aducă şi dezastre (inundaţii sau secetă). NAGA KANYA, fiica NAGA-şilor, este zeiţa care guvernează lumea apelor, spiritele, oamenii şi animalele.

Blândeţea oamenilor cheamă blândeţea spiritelor

NAGA-şii încearcă să protejeze natura pe cât posibil. Sunt atenţi în mod special la apă, păstrând-o curată şi pură, aceasta fiind casa lor. La sate pot fi descoperite altare închinate acestora, iar oamenii aprind tămâie şi candele pentru a le atrage bunăvoinţa.

Mulţi mongoli şi tibetani duc o existenţă nomadă şi depind mult de mediul înconjurător, astfel că nu este surprinzător faptul că au multe şi diferite obiceiuri şi tradiţii referitoare la NAGA-şi.  De exemplu, ei cred că toţi peştii sunt copii ai spiritelor apelor, astfel că nu le fac niciodată rău. De aceea în trecut peştii erau atât de prietenoşi încât îi puteai atinge pe spate în timp ce înotau. Chiar şi în zilele noastre copiilor de la sate li se spune să fie atenţi atunci când se joacă în apă, deoarece prinderea unui singur peşte i-ar putea înfuria pe NAGA-şi, care, în schimb, ar răspândi molime între animale.

Mulţi dintre aşa-zişii oameni civilizaţi zâmbesc la auzul acestor credinţe şi obiceiuri, catalogându-le drept superstiţii naive ale unui popoare încă primitive. Raţionaliştii analizează aceste tradiţii cu răceală academică, fără a le accepta sau a le lua în serios. Oricum, ascultând şi urmărind bătrâni din Yusteen, poţi simţi înţelepciunea credinţei lor şi semnificaţiile profunde ale tradiţiilor pe care le perpetuează. Iar minunile există în lumea lor.

Articol preluat din revista YOGA MAGAZIN nr. 26

Citiţi şi:
Farmecele sirenelor: legendă încântătoare şi mister
În noaptea magică de Sânziene se deschid cerurile

yogaesoteric
octombrie 2008