Nedreptăți și abuzuri strigătoare la cer continuă să fie săvârșite cu un imens cinism de judecătorii de la ÎCCJ în cazul dosarului profesorului de yoga Gregorian Bivolaru
de profesor yoga Nicolae Catrina
După fiecare termen de judecată al procesului profesorului de yoga Gregorian Bivolaru de la „Înalta” Curte de Casație și Justiție, devine tot mai evident faptul că adevărul faptelor este desfigurat fără nici cea mai mică jenă de judecătorii ce fac parte din sinistrul „complet negru” (cum au fost ei supranumiți de presa românească) pentru că, deja, pentru acești judecători nu mai contează adevărul; ei nu vor decât ca Gregorian Bivolaru, să fie cum-necum, neapărat găsit vinovat. Vinovat de ce anume? Vinovat… în general, deoarece acuzațiile care îi sunt aduse în acest jalnic proces ce a fost fabricat politic nu stau deloc în picioare. Am putea chiar să spunem, în fața incredibilelor abuzuri și încălcări ale legii care sunt comise cu impertinenţă de acești judecători de la „Înalta” Curte, că pentru ei în acest caz nu mai contează faptele și adevărul ci totul este întocmai ca și cum, din punctul lor de vedere, vinovat pentru că plouă, vinovat pentru că ninge, sau pentru orice altceva, ce este rău, este găsit „vinovat”… Gregorian Bivolaru!
Nici penultimul termen (din data de 11 aprilie) nu a făcut deloc excepție de la această… „regulă”, ba chiar de această dată abuzurile specifice comportamentului discreționar al judecătorilor au fost și mai numeroase decât în alte ocazii. De aceea, prezentăm în cele ce urmează câteva dintre cele mai flagrante nedreptăți și încălcări ale dreptului elementar la o apărare corectă în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, ce au fost săvârșite la recentul termen de judecată de la ÎCCJ.
În primul rând, trebuie să evidențiem abuzul legat de comisia rogatorie (comisie care a fost solicitată de Gregorian Bivolaru pentru a putea fi audiat în țara în care el este azilant politic – Suedia – și pentru a putea în felul acesta să aibă posibilitatea de a se apăra de acuzele care i se aduc). În legătură cu această măsură (care este un drept absolut normal și firesc pentru oricine!), instanța de la ÎCCJ a început deja să dea semne de nerăbdare, în sensul că a dispus efectuarea unei adrese către autoritățile suedeze pentru ca acestea să comunice care sunt motivele pentru care se întârzie cu finalizarea comisiei rogatorii. Mai precis, instanța vrea să afle dacă motivele respective țin cumva de Gregorian Bivolaru sau țin de procedura normală conform legilor suedeze iar judecătorul Ionuț Matei a precizat că el vrea să își dea seama dacă această – în opinia lui – întârziere a apărut din vina lui Gregorian Bivolaru sau din vina autorităților suedeze. Ionuț Matei a mai adăugat că, în funcție de cât va mai dura realizarea acestei comisii rogatorii, el va decide dacă este sau nu cazul sa mai aștepte să se finalizeze comisia rogatorie, pentru că dacă aceasta va duce la „tergiversarea dosarului”, el nu va mai aștepta, „având în vedere că el are obligația de a soluționa cu celeritate cauza.”
Chiar dacă la prima vedere, mai ales pentru un necunoscător în drept și în procedurile juridice, această decizie a judecătorilor de la ÎCCJ nu pare a fi deloc în neregulă, în realitate aceasta evidențiază încă o dată graba acestor judecători din componența așa-numitului „complet negru” de a-l condamna pe Gregorian Bivolaru, fără a mai întârzia cu tot felul de proceduri și drepturi legale! Iar acest aspect reiese cu atât mai evident dacă ne reamintim că (așa cum am arătat pe larg într-un articol precedent) exact aceiași judecători dau dovadă de o răbdare fără margini și de o amabilitate cu totul ieșită din comun atunci cât este vorba de a aștepta înființarea unor comisii rogatorii pentru martorii acuzării!
Reamintim în această direcție faptul că, deși legal nu are niciun drept să ceară aceasta (pentru că este interesul ei, fiind parte civilă în acest proces), martorei Agnes Arabela judecătorii i-au aprobat acesteia, fără să stea deloc pe gânduri, înființarea unei comisii rogatorii pentru ca ea să fie audiată în Portugalia (țara în care se află acum), și deși respectiva comisie rogatorie din Portugalia nu dă deloc semne că s-ar finaliza, judecătorii din „completul negru” așteaptă cu sfințenie realizarea ei, fără să zică nici pâs și fără să dea nici cel mai mic semn de semne de nerăbdare, cum o fac atât de vehement în cazul lui Gregorian Bivolaru.
Cu alte cuvinte, după binecunoscutul principiu „pentru unii mumă, pentru alții ciumă”, care deja îi caracterizează, cei trei judecători ce instrumentează cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru dau din nou dovadă de un comportament profund discriminator față de Gregorian Bivolaru, favorizând în mod vădit Parchetul și martorii acuzării, ceea ce demonstrează o dată în plus (dacă mai era cazul) că opinia lor este deja formată și este foarte clar că au intenția unanimă să dea verdictul „vinovat”, fără să le pese de faptele și probele aduse în proces.
Totuși, trebuie să precizăm că în cazul în care ei vor face până la urmă aceasta (respectiv, respingerea comisiei rogatorii care este necesară pentru audierea în Suedia a profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, pe motiv că formalitățile de realizare a acesteia „ar dura prea mult”), acest mare abuz va fi totodată și o imensă (și flagrantă) ilegalitate, care va fi cu siguranță sancționată foarte ferm de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
O altă decizie nedreaptă și net discriminatorie a „completului negru” în cadrul termenului din aprilie 2013 este respingerea confruntării (care a fost cerută de Gregorian Bivolaru) principalului martor al acuzării (Dumitru Ionela Cristina) cu persoanele cu care ea fost implicată într-unul dintre episoadele-cheie ale depoziției sale (acela în care minte că ar fi primit de la Gregorian Bivolaru o anumită sumă de bani împrumut). În realitate însă, ea a împrumutat acești bani de la o altă persoană (Teodor Pop) și a făcut aceasta în prezența altor persoane, împreună cu care a și legalizat, la notariat, respectivul act de împrumut, și chiar menționează aceste lucruri într-una dintre declarațiile ei anterioare!
Și totuși, în fața acestei minciuni atât de evidente (și care poate fi cu ușurință demontată de declarațiile oricăreia dintre persoanele implicate în acest episod, judecătorii din „completul negru” pur și simplu refuză să accepte adevărul evident: Parchetul s-a opus la administrarea acestor probe, susținând că ele… „nu ar fi utile” (!!), iar instanța le-a respins la rândul ei (deși potrivit codului de procedură penală, ambele părți – atât acuzarea cât și apărarea – pot cere administrarea de probe noi în cursul cercetării judecătorești), susținând nici mai mult nici mai puțin decât că respectivele probe (și, implicit, confruntarea dintre Dumitru Ionela Cristina și persoanele pe care le-am menționat, confruntare care ar spulbera imediat și total mărturia mincinoasă a Cristinei Dumitru)… „nu ar fi necesare”!!!
Este pur și simplu uluitoare (și totodată revoltătoare) lipsa crasă de obiectivitate și disprețul uriaș pe care îl au acești judecători pentru respectarea adevărului în cazul Gregorian Bivolaru. Cum „să nu fie necesare” în instanță tocmai dovezile (zdrobitoare!!) prin care un om care este acuzat pe nedrept își poate demonstra, dincolo de orice dubiu, nevinovăția?! Cum să accepți, ca judecător (culmea, de la „Înalta” Curte!) orice minciună a acuzării și să favorizezi fățiș, prin toate mijloacele de care dispui, acuzarea, dar să refuzi cu obstinație orice dovadă în favoarea inculpatului? Și încă pe ce motiv: că… „nu ar fi necesar”?! Orice om cât de cât inteligent înțelege din această pseudo-motivație că, în realitate, verdictul a fost deja dat din punctul de vedere al acestor judecători, și că pentru ei „nu mai este necesar” niciun argument care le-ar stânjeni această cinică și incredibilă cacialma judiciară (mai ales pentru o justiție care se vrea independentă și care, în plus, se află la cel mai înalt for al ei din România), pentru acest jalnic simulacru de justiție.
Dar aceasta nu este tot. Instanța a mai adăugat că: „chiar dacă există contradicții între declarațiile martorilor, atunci când instanța va aprecia întregul probatoriu va decide ce anume din aceste declarații este necesar a fi luat în calcul la decizia finală”. Altfel spus, oricare ar fi declarațiile și probele sau dovezile absolut clare de natură să infirme complet minciunile așa-zișilor martori ai acuzării, știu judecătorii noștri ce să facă: totul rămâne la libera lor apreciere, care este deja prefabricată (sau care poate le este impusă de către păpușarii lor din umbră, ai căror marionete servile sunt).
Și tot cu această ocazie, a reieșit și lipsa crasă de profesionalism a procuroarei care era prezentă în sală din partea Parchetului: atunci când s-a discutat despre audierea uneia dintre persoanele implicate în respectivul împrumut ce este menționat de Dumitru Cristina în declarația ei, procuroarea a spus cu seninătate că dacă se știa de existența acelei persoane, trebuia ca ea să fie propusă a fi audiată la procesul de la Sibiu. Ori, această procuroare se dovedește a fi o incompetentă, deoarece ea habar nu are că Dumitru Ionela Cristina nu a fost deloc audiată la procesul de la Sibiu, deci acolo nici nu s-a pus problema unei astfel de confruntări! Dincolo de această lipsă de profesionalism, aceasta este totodată o altă dovadă de gravă discriminare la adresa lui Gregorian Bivolaru, deoarece iată că Parchetului (sau altfel spus, acuzării) i se permite cu multă amabilitate, de către judecătorii din „completul negru”, să aducă în plus orice martori sau probe împotriva lui Gregorian Bivolaru dar, în schimb, apărării nu i se acceptă nu doar să aducă probe sau martori suplimentari, dar nici măcar posibilitatea elementară de a răspunde la aceste noi elemente aduse de acuzare!
Tot în același sens, reamintim și refuzul instanței (refuz absolut incredibil pentru oricine cunoaște legislația în vigoare, legislație pe care ar trebui s-o respecte și judecătorii de la ÎCCJ, ba chiar ei în primul rând!) de a-l audia pe martorul apărării Lomoș Dumitru Remus, deși din audierea martorei acuzării Dumitru Ionela Cristina (audiere cerută de Parchet și aprobată fără nici cea mai mică obiecție de către instanță!) au reieșit aspecte noi (și chiar esențiale) referitoare la anumite situații la care Lomoș Dumitru Remus a fost martor direct. Respectivele aspecte nu au fost avute în vedere cu ocazia consemnării declarației acestuia în fața instanței de fond de la Tribunalul Sibiu, din simplul motiv că acolo, după cum am spus, Dumitru Cristina nu a fost audiată! Această părtinitoare și discreționară instanță cunoaște însă foarte bine faptul că în codul de procedură penală se afirmă clar și răspicat că: „Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.”
Ori, de unde ar putea să știe acești judecători dacă proba respectivă (sau, în cazul de față, aspectele care ar rezulta din audierea martorului ocular Lomoș Dumitru Remus) este sau nu utilă sau concludentă (ori pertinentă, credibilă etc.) dacă ei nici măcar nu știu despre ce este vorba?!!! Având în vedere că niciunul dintre cei trei judecători din „completul negru” nu are darul clarviziunii și nici înzestrări profetice, este elementar pentru orice om cu bun simț că, pentru a-și da seama de caracterul util sau inutil al unei probe, ei ar trebui ca în prealabil să cunoască proba respectivă! Iar singurul mod de a o cunoaște nu este, evident, decât administrarea ei – adică, în acest caz, audierea martorului citat de apărare. Respingerea acestei probe (ca și a multor altora, care au avut, în decursul timpului, aceeași soartă cu aceasta) nu face decât să evidențieze până și pentru un cretin că, în realitate, pe acești judecători NU ÎI INTERESEAZĂ probele, argumentele și dovezile apărării, pentru că ei vor cu tot dinadinsul să bage un om nevinovat la închisoare și sunt din această cauză interesați numai și numai de asa-zisele „probe” și „dovezi” care sunt scornite de martorii mincinoși ai acuzării. Pe scurt, pe acești jalnici reprezentanți ai justiției „la vârf” din România nu îi interesează de fapt adevărul, dreptatea sau justiția ci doar să-l condamne cu orice preț (fără să le pese dacă este vinovat sau nu) pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru.
În plus, din punct de vedere juridic, această dubioasă instanță a arătat și o crasă lipsă de profesionalism cu această ocazie, deoarece măsura de respingere a audierii martorului Lomoș Remus este complet neprocedurală: în procedura penală nici măcar nu există măsura „dispunerii neaudierii” unui martor deja admis şi citat (așa cum a hotărât instanța de față) ci doar măsura „renunţării la audierea unui martor”.
Citiți partea a doua a acestui articol
Citiți și:
Justiția pumnului în gură continuă
Comisari ai Uniunii Europene pun sub semnul întrebării corectitudinea justiţiei române