Nedreptățile și abuzurile de la ÎCCJ continuă! (2)

Nedreptăți și abuzuri strigătoare la cer continuă să fie săvârșite cu un imens cinism de judecătorii de la ÎCCJ în cazul dosarului profesorului de yoga Gregorian Bivolaru 
 

de profesor yoga Nicolae Catrina
Citiți prima parte a acestui articol
 
O altă încălcare flagrantă a legii care a fost comisă de instanța de la ÎCCJ este și menținerea martorei acuzării Dănuț Doina, deși ea are simultan și calitatea de parte civilă în procesul care se desfășoară la Cluj și în care Gregorian Bivolaru a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de persoane. Din această cauză, în calitate de parte civilă, Dănuț Doina are pretenţii financiare directe împotriva lui Gregorian Bivolaru, pretenții constând în suma de 150.000 USD. Prin urmare, această martoră este în mod direct (și evident) interesată să obţină despăgubirile respective, iar aceasta o face extrem de susceptibilă ca în cadrul audierii sale de la ÎCCJ să facă declarații mincinoase împotriva lui Gregorian Bivolaru, cu scopul ca acesta să fie condamnat pe nedrept în acest dosar, întrucât acea condamnare ar influența în favoarea ei și soluția ce se va da în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Din aceste considerente, martora Dănuț Doina este cu totul incompatibilă cu dosarul de la ÎCCJ și orice judecător onest și obiectiv ar dispune fără întârziere înlăturarea tuturor declarațiilor acestei martore din cadrul probatoriului administrat în cauză.
Un alt exemplu de acțiune nedreaptă și abuzivă a instanței de la ÎCCJ în cazul Gregorian Bivolaru este și dorința expresă a acestei instanțe de a fi audiată martora Parchetului, Mureșan Diana Isabela (una din fiicele lui Dănuț Doina – alături de Agnes Arabela – toate aceste trei persoane de etnie romă constituind împreună cam jumătate din totalul de martori pe care a reușit să-i strângă Parchetul de-a lungul întregii anchete!). De fapt, Mureșan (fostă Agnes) Diana Isabela a fost citată de instanță de mai multe ori, dar ea nu s-a prezentat niciodată, fiind plecată din țară (din câte se pare, tot în Portugalia ca și sora ei, Arabela). În acest caz, avocații apărării au solicitat renunțarea la audierea acestei martore, dintr-un motiv extrem de simplu și lesne de înțeles de oricine: dat fiind faptul (care este cunoscut foarte bine atât de apărare cât și de acuzare) că ceea ce ea ar putea declara este numai în legătură cu sora ei, Arabela (care are în acest dosar și calitatea de parte vătămată), iar fapta legată de Arabela fiind deja prescrisă, rezultă că mai are niciun fel de utilitate, pentru cauza de față ca să mai fie și ea audiată. Cu toate acestea, instanța a considerat utilă audierea lui Mureșan Isabela și a respins această solicitare a avocaților, dispunând citarea martorei pentru a fi audiată chiar la termenul următor (în 9 mai 2013).
Caracterul evident discriminator al acestei decizii este dat însă nu doar de faptul că din moment ce o eventuală acţiune penală care ar putea fi declanșată de declarațiile acestei martore nici măcar nu ar mai putea fi exercitată, dată fiind intervenirea prescripţiei răspunderii penale în acest caz (altfel spus, chiar dacă tot ce ar declara Mureșan Isabela ar fi luat drept literă de Evanghelie de judecători, aceasta nu ar mai avea nicio consecință în cauza respectivă, care deja a fost prescrisă). Discriminarea reiese cu multă claritate dacă luăm în considerare faptul că atitudinea aceleiași instanțe față de avocatul inculpatei Farcași Maria Mirona este diametral opusă: avocatului respectiv i se resping „în bloc” întrebările și solicitările tocmai pe motiv că… fapta pentru care clienta sa este trimisă în judecată s-a prescris!!! Cu alte cuvinte, din nou, în timp ce pentru toți martorii acuzării (și în general, pentru tot ce ține de acuzare) instanța este „mumă”, pentru apărare (și în general, pentru tot ce îl implică pe profesorul de yoga Gregorian Bivolaru) instanța este, în schimb, „ciumă”!
Mai mult decât atât: odată ce instanța a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru o anumită faptă, ea trebuia ca automat, conform legii, să dispună imediat după aceasta încetarea procesului penal, să dispună apoi disjungerea cauzei şi continuarea judecăţii doar pentru infracţiunile pentru care nu a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Or, date fiind aceste condiții și aspecte legale, este de-a dreptul strigător la cer faptul că instanța continuă totuși și acum exercitarea acțiunii penale împotriva lui Gregorian Bivolaru CHIAR ȘI PENTRU FAPTELE DEJA PRESCRISE!!! Această decizie are implicații deosebit de grave asupra dreptului profesorului de yoga Gregorian Bivolaru la un proces echitabil la ÎCCJ, deoarece ea evidențiază, dincolo de orice îndoială, că pe acești jalnici judecători nu-i interesează altceva decât condamnarea cu orice preț a lui Gregorian Bivolaru. 
La acest cumplit abuz se mai adaugă și faptul că deși partea vătămată Mureșan Agnes Arabela nu a formulat niciun apel și niciun recurs împotriva deciziilor celor două instanțe inferioare (de la Sibiu și de la Alba Iulia, decizii favorabile amândouă lui Gregorian Bivolaru), insistența cu care instanța dorește totuși audierea ei (deși este de la sine înțeles că persoana respectivă nici măcar nu mai este interesată de acest proces, pentru că dacă ar fi fost, ar fi făcut cu siguranță recurs!) este nu doar nelegală ci atinge în mod grav drepturile inculpatului, cu scopul evident de a-l defavoriza. Decizia instanței de a continua exercitarea acțiunii penale și de a administra în continuare probe legate de presupuse infracțiuni pentru care a intervenit deja prescripția este deci în totală contradicție cu prevederile legale și de procedură penală și este de natură să afecteze în mod grav și chiar iremediabil drepturile procesuale ale profesorului de yoga Gregorian Bivolaru.

 
 
 
Această situație absurdă ar putea fi comparată doar cu sinistrele „judecăți” care erau realizate uneori în întunecatul Ev Mediu și în care, dacă o anumită persoană, care era demult decedată și îngropată, era cumva învinuită de erezie împotriva autorității ecleziastice, se realiza imediat un proces și apoi vinovatul (pentru că întotdeauna, fără excepție… mortul era vinovat!) era dezgropat din mormânt iar trupul său aflat deja în descompunere era spânzurat în piața publică, pentru ca astfel… mortul să fie pedepsit exemplar pentru ereziile sale!
În sfârșit, un alt aspect de natură să reliefeze constanța cu care judecătorii din „completul negru” comit, în cazul lui Gregorian Bivolaru, abuzuri după abuzuri și discriminări după discriminări, este legat de cererea pe Gregorian Bivolaru a făcut-o la Parchetul ÎCCJ de a i se comunica cine a fost semnatarul mandatului de interceptare a convorbirilor sale telefonice, în ce calitate a semnat persoana respectivă acel mandat de interceptare și cine avea la vremea respectivă (11 februarie 2003), abilitatea legală de a semna prelungirea unui mandat de interceptare privind siguranța națională a României (reamintim că aceste interceptări au fost făcute la vremea respectivă pe motiv de… siguranță națională!).
Această cerere a lui Gregorian Bivolaru a fost apoi trimisă (în mod corect) de către Parchetul ÎCCJ la dosar, pentru a se pronunța instanţa asupra ei (ceea ce este procedural corect, pentru că dacă un anumit dosar este deja pe rolul instanței de judecată, toate cererile legate de acel dosar trebuie să fie rezolvate, evident, de judecătorii care îl instrumentează). De altfel, acest aspect este precizat chiar în justificarea, de către reprezentantul Parchetului de la vremea respectivă, a trimiterii respectivei cereri:
„Considerăm că cererea trebuie încadrată în cercetarea judecătorească efectuată în recurs, raportat la art.172 al.7 C.pr.pen., art.302 al.1 C.pr.pen., în raport de poziţiile egale incidente în materia Legii nr.51/1991 şi ale actelor normative privind organizarea judiciară (Legea nr.92/1992) instanţa urmând să decidă dacă cererile formulate sunt concludente şi utile aflării adevărului.”
 

 
 
De fapt, este vorba aici de deconspirarea celui care a condus, din „umbra” Serviciului Român de Informații (pentru că această persoană trebuie să fie un ofițer sau un funcționar de rang înalt din cadrul Serviciilor Secrete române), acțiunea ilegală de supraveghere a convorbirilor telefonice ale profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. Este vorba de o acțiune ilegală întrucât nici la acea dată (2003) și nici înainte de aceasta (deoarece mandatul de interceptare din 2003 nu a fost de fapt decât prelungirea unuia mai vechi care expirase atunci), nu exista vreo motivație reală a acestor interceptări. În plus, după cum am mai arătat, respectivele mandate de interceptare a convorbirilor telefonice (care, în timpul desfășurării procesului de la Tribunalul Sibiu, fuseseră declarate secrete de stat și se refuzase în mod ferm divulgarea lor), au fost brusc desecretizate (dar numai câteva dintre ele; și anume, evident cele care, în opinia procurorilor, erau mai favorabile acuzării) și au apărut ca prin farmec la dosarul care se judecă acum la ÎCCJ, cu toate că respectivele mandate de interceptare prevedeau în mod clar că au fost date pentru a se verifica existența unui alt gen de infracţiune (împotriva securității statului).
Procurorul care a fost prezent la termenul respectiv de judecată s-a opus însă la această cerere, susținând cu impertinență că această informație… nu ar fi utilă cauzei! La care, cu o promptă (și totodată mai mult decât dubioasă) docilitate și vioiciune, instanța a respins imediat această cerere legitimă a lui Gregorian Bivolaru (de a se comunica de către Parchet informațiile legate de semnatarul mandatului de interceptare). Bănuiți cum a motivat instanța această decizie vădit discriminatoare? Ei bine, instanța a preluat ca de obicei, cu sfințenie, opinia procurorului: pentru că respectiva informație… „nu ar fi utilă cauzei”!
De altfel, impertinența și batjocura, pe care judecătorii Ionuț Matei, Cristina Rotaru și Ioana Bogdan nici măcar nu se obosesc să și le ascundă față de Gregorian Bivolaru, răzbat până și în actul oficial prin care ei au motivat casarea (anularea) deciziilor instanțelor anterioare (care îl declaraseră pe Gregorian Bivolaru nevinovat de toate acuzațiile pentru care fusese trimis în judecată): ei au făcut aceasta „în acord cu principiul dreptului la un proces echitabil” și „pentru a le oferi inculpaților posibilitatea de a se apăra, respectând  astfel drepturile lor procesuale”. NUMAI CĂ ACEȘTI INCULPAȚI FUSESERĂ DEJA ACHITAȚI!!! Cât de cinic, de sarcastic și de plin de dispreț poți să fii ca să susții cu atâta nerușinare (așa cum face „completul negru”, alcătuit din judecătorii Ionuț Matei, Cristina Rotaru și Ioana Bogdan) că i-ai anulat cuiva hotărârile anterioare de achitare… ca să-i dai ocazia sa se apere?
Din acest punct de vedere, în fața neîncetatelor și incredibilelor abuzuri pe care „completul negru” de la ÎCCJ le săvârșește, într-o sfidătoare încălcare nu doar a adevărului faptelor ci și a condiției esențiale (și totodată elementare) a imparțialității justiției, s-ar putea spune pe bună dreptate că nu mai este vorba aici de justiție, ci de un soi de propagandă malignă sau de justiție propagandistică! Numai propaganda mincinoasă și vicleană, disprețuind complet adevărul sau dreptatea, golește cuvintele de semnificațiile lor originare și urmărește cu viclenie și tenacitate să le preschimbe sensul în opusul lor, întocmai ca în romanele lui George Orwell despre statul totalitar („1984”, sau „Ferma animalelor”), unde „pace” înseamnă de fapt „război”, „adevăr” înseamnă de fapt „minciună”, „iubire” înseamnă de fapt „ură” etc. Adică, la fel cum în cazul de față „a oferi inculpatului posibilitatea de a se apăra și de a avea dreptul la un proces corect” înseamnă de fapt anularea deciziei de nevinovăție a acestuia și încercarea disperată de a-l băga după gratii!

În fața atâtor și atâtor revoltătoare abuzuri și nedreptăți strigătoare la cer, sau în fața atâtor acte clare de discriminare ce sunt săvârșite la fiecare termen de judecată în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, în orice țară cât de cât civilizată ne-am putea aștepta ca, dacă în ceea ce privește justiția, nemaiexistând încă o instanță superioară aceleia de la ÎCCJ, nu mai ai la cine să mergi ca să fie analizate și judecate toate aceste ilegalități, măcar forurile care monitorizează cazurile de discriminare să reacționeze prompt la ceea ce se petrece în cadrul procesului lui Gregorian Bivolaru de la ÎCCJ. Cel puțin, așa ar fi în orice altă țară din Uniunea Europeană în care justiția este cu adevărat independentă și nu aservită cu slugărnicie anumitor cercuri oculte, cum se evidențiază a fi deocamdată cazul în țara noastră.
Iată, numai cu titlu de exemplu, cât de „pe fază” și cât de rapid a reacționat cel mai important organism de acest gen de la noi din țară (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – CNCD) atunci când un anumit senator liberal a avut o intervenție publică în care a spus despre homosexuali că sunt niște ființe umane bolnave. Imediat, deși nu a existat nicio plângere împotriva senatorului respectiv, unul dintre membrii colegiului director al acestui consiliu s-a autosesizat și a fost declanșată în felul acesta o anchetă pentru a stabili dacă acel senator care a îndrăznit să afirme că homosexualii ar fi niște oameni bolnavi, a comis sau nu un act de discriminare:
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) s-a autosesizat în cazul declarațiilor făcute de senatorul Puiu Hașotti privind homosexualii, urmând să stabilească dacă acesta a săvârșit sau nu o faptă de discriminare.[…] Colegiul director al CNCD va discuta acest caz pentru a stabili dacă senatorul se face vinovat de discriminare, caz în care poate primi un avertisment sau poate fi sancționat cu o amendă contravențională de la 1.000 la 100.000 de lei. CNCD nu a primit nicio sesizare pe care să o poată lua în considerare privind declarațiile lui Hașotti, autosesizarea făcându-se la inițiativa unuia dintre cei nouă membri ai Colegiului director, conform regulamentului.
Ulterior (cel mai probabil, în urma unor presiuni din partea propriului partid), senatorul respectiv și-a retractat acele afirmații și și-a cerut public scuze de la homosexuali, iar cu aceasta incidentul a fost gradat dat uitării de către presă. Evident însă că aceeași presă din  România (care a vuit toată la unison, de indignare, în cazul unei discriminări – cu totul minoră, colaterală și fără niciun fel de amploare – a minorităților homosexuale)  tace însă mâlc atunci când este vorba de discriminările uriașe, strigătoare la cer, care au fost făcute și continuă să se facă, mereu și mereu, în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru. De altfel, nici nu trebuie să ne mire acest comportament al canalelor mediatice față de Gregorian Bivolaru și de școala de yoga MISA: având în vedere că, în urma nenumăratelor articole sau emisiuni profund calomnioase ce au fost difuzate în ultima mare perioadă cu scopul de a denigra persoana profesorului de yoga Gregorian Bivolaru și a școlii de yoga MISA NU NE-A FOST ACORDAT NICI MĂCAR UN SINGUR DREPT LA REPLICĂ, este evident că aceleași canale mediatice (presă, televiziune, internet etc.) nu numai că nu vor lua niciun fel de atitudine împotriva discriminărilor și nedreptăților săvârșite de judecătorii din componența sinistrului „complet negru” de la ÎCCJ în procesul lui Gregorian Bivolaru, dar vor infesta și vor macula în continuare opinia publică din România cu fel și fel de calomnii și născociri bolnave la adresa lui Gregorian Bivolaru și a practicanților din cadrul școlii de yoga MISA.
Avem totuși convingerea fermă că, mai devreme sau mai târziu, toate aceste acțiuni sistematice de demolare a valorilor spirituale autentice, acțiuni în care, în momentul de față, judecătorii de la ÎCCJ joacă un rol foarte important, vor rămâne în istorie numai ca un episod definitoriu pentru demnitatea și verticalitatea spirituală în vremurile întunecate, vremuri ce sunt specifice acestui sfârșit al epocii de maximă decădere morală și spirituală a omenirii (KALI YUGA). Și chiar dacă în momentul de față, orbiți de puterea efemeră pe care le-o dau funcțiile lor, acești judecători au impresia că sunt mai presus de lege și că pe ei nimic nu-i poate atinge, timpul și istoria îi va judeca și pe ei, cu deplină obiectivitate, după faptele și după deciziile lor.

Citiţi şi:

O perspectivă inedită şi cutremurătoare asupra abuzurilor şi persecuţiilor autorităţilor române în cazul lui Gregorian Bivolaru (1)

Procesul lui Gregorian Bivolaru la ÎCCJ, o batjocură şi o caricatură de justiţie (1)

yogaesoteric
23 mai 2013