de Adina Teodorescu
Tot mai mulți occidentali îmbrățișează yoga, care le aduce o oază de liniște în ritmul trepidant al vieții. Cine nu își dorește o minte calmă și relaxată? Cercetări recente asupra creierului vin să confirme puterea transformatoare a acestei practici milenare.
Chantal Villemure și Catherine Bushnell de la Centrul Național pentru Medicină Complementară și Alternativă al Institutului pentru Sănătate din Bethesda, Maryland, au evidențiat o serie de modificări apărute la nivelul creierului practicanților yoga, care explică de ce yoghinii sunt mai calmi și mai puțin stresați.
Rezultatele cercetării au fost prezentate în noiembrie 2013 la întâlnirea anuală a Societății de Neuroștiință, în San Diego.
Studiul conceput de cercetătorii americani a supus observației practicanți yoga cu o experiență cuprinsă între 3 și 10 ani și un grup de control în care au fost selectate persoane similare ca vârstă, sex, masă corporală, educație și care practicau un număr aproximativ egal de ore pe săptămână de exerciții fizice, altele decât yoga.
Folosind imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), Villemure a detectat o mărire a materiei cenușii în anumite arii cerebrale la cei care practică yoga cu regularitate.
„Am descoperit că mai multe ore de practică pe săptămână au făcut ca anumite arii corticale să fie mai mari”, spune Villemure, descoperire care sugerează că yoga a contribuit la creșterea creierului.
Yoghinii aveau un volum cerebral mai mare la nivelul cortexului somatosenzorial, care conține un fel de hartă a trupului nostru, în cortexul parietal superior, implicat în procesele atenției, și în cortexul vizual, a cărui dezvoltare crescută putea fi produsă de tehnici yoghine de vizualizare. Hipocampul, o regiune extrem de importantă în controlul emoțiilor, corelat și cu memoria de lungă durată, era de asemenea mărit la practicanții yoga. La fel și precuneus și cortexul cingular posterior, arii cheie pentru sentimentul nostru de sine. Toate aceste arii corticale sunt stimulate de elemente ale practicii yoga, spune Villemure.
Pe lângă creșterea volumului de materie cenușie, s-a observat și o mai bună conectivitate între insulele corticale, asigurată de o mai mare dezvoltare a tracturilor neuronale din substanța albă a creierului.
Perfect corelat cu celelalte observații, studiul a arătat și că gradul de creștere a zonelor corticale menționate este direct proporțional cu numărul de ani de practică yoga.
Yoghinii care au participat la acest studiu au dedicat în medie circa 70% din practica lor posturilor corporale (ASANA), aproximativ 20% meditației și 10% tehnicilor de respirație (PRANAYAMA), ceea ce reprezintă o structurare obișnuită a practicii yoghine.
Citiți și:
Practica meditaţiei yoghine profunde a devenit o preocupare constantă a tinerilor, mai ales în ultimii ani
De ce Dumnezeu nu va pleca. Ştiinţa creierului şi biologia credinţei
yogaesoteric
5 iunie 2015