Noi dovezi ale faptului că aşa-zişii «Iluminaţi» se folosesc masiv de ştiinţa biologiei şi a geneticii pentru a reduce populaţia globului (I)

 
Redactarea finală a textului a fost realizată de profesor yoga Gregorian Bivolaru

 

Avertismentul unui medic specialist cu privire la pericolele imense ce sunt însă ascunse ale vaccinurilor

 

Dr. Suzanne Humphries este medic specializat în nefrologie și medicină internă, având o experiență bogată în tratarea bolilor grave care sunt provocate de vaccinuri (despre care medicina oficială susține în mod mincinos că previn îmbolnăvirea), cum ar fi, de exemplu, insuficiența renală. Un astfel de medic specialist este extrem de rar invitat la un interviu televizat, întrucât mass-media oficială nu prezintă decât fațeta problemei care convine patronilor ei, atunci când vine vorba despre siguranța vaccinurilor. Dr. Humphries a fost totuși intervievată în Suedia, în luna octombrie 2014, ocazie cu care ea a explicat că virusurile din vaccinuri intră în organism într-un mod complet diferit de ceea ce se produce în cazul unei infecții naturale. Ea a dat exemplul rujeolei. Vaccinul care este injectat în țesuturi intră în contact mult mai rapid și mai direct cu sistemul nervos decât în cazul în care virusul ar pătrunde în organism într-un mod natural. De asemenea, dr. Humphries a subliniat și faptul că vaccinurile conțin, pe lângă virusurile respective, şi o serie de elemente şi compuşi chimici, cum ar fi: aluminiul, mercurul, polisorbatul 80 și formaldehida.

Jurnalistul a întrebat-o pe dr. Humphries dacă ea consideră că vaccinurile au o acţiune care contribuie la menținerea unei mai bune stări de sănătate în rândul populației. Răspunsul ei a fost mai mult decât revelator: „Este necesar mai întâi să definim verbul «a acționa». În general, oamenii înțeleg prin expresia «a acționa» că vaccinul suprimă o boală în cadrul unei populații determinate. Adevărul este că niciun vaccin nu contribuie la ameliorarea sănătății niciunei populații. Nu există nimic în vaccinuri de care organismul uman să aibă în vreun fel nevoie… Niciun vaccin nu are calități terapeutice. Așadar, vaccinurile nu contribuie la îmbunătăţirea sau menţinerea sănătății populației căreia îi sunt injectate. Cred că există multe alte mijloace mai bune de a face față bolilor decât vaccinarea în masă.”

Dr. Humphries a explicat după aceea că lipsesc cu desăvârşire dovezile istorice care să probeze că vaccinurile au eradicat vreodată fie şi o singură boală. Cea mai mare parte a oamenilor nici măcar nu îşi pun problema dacă vaccinurile sunt într-adevăr utile şi necesare şi dacă ele au fost validate științific. Este vorba doar de o falsă idee, inoculată în minţile naivilor prin falsificarea ordinară a datelor reale. Doctor Humphries a dat exemple clare de date care probează exact contrariul a ceea ce se trâmbiţează în mod obișnuit prin mass-media. În cele mai multe cazuri, incidenţa bolilor a început să scadă tocmai în momentul în care s-a încetat vaccinarea. Aceasta este o probă că CDC (Centrul pentru controlul și prevenirea bolilor) și alte organisme de acelaşi tip manipulează şi falsifică datele, iar apoi prezintă ca pe un adevăr absolut acest punct de vedere înşelător cu privire la vaccinuri.

Jurnalistul a întrebat-o pe doctor Humphries dacă există vreun pericol în cazul vaccinării populațiilor, așa cum aceasta se realizează în prezent. Iată răspunsul ei: „Este o întrebare care cere un răspuns nuanţat şi complex. Aș spune că nu a fost încă făcută o cercetare obiectivă şi adecvată. Ceea ce ar trebui să facem ar fi să studiem efectele vaccinurilor asupra unei populații vaccinate prin comparaţie cu o populație nevaccinată, și aceasta nu doar pentru câte un singur vaccin.

Cei care susţin vaccinarea vor susţine că au fost efectuate multe studii adecvate, însă în cadrul acestor studii este vorba despre un singur vaccin. În opinia acestora, se poate vorbi despre un studiu valid atunci când acesta este fondat pe analiza comparativă a unui grup de persoane vaccinate în raport cu un grup de persoane nevaccinate, prin «nevaccinate» înţelegându-se că nu li s-a administrat respectivul vaccin, care face obiectul studiului. Acest unic vaccin neefectuat permite, conform concepţiei lor, clasarea persoanelor care nu au primit acest vaccin în grupul de nevaccinați.
 
Este, așadar, practic imposibilă realizarea unui studiu onest, în cadrul căruia să fie comparată o populație vaccinată cu o populație care nu a fost niciodată vaccinată. Un astfel de studiu nu va fi niciodată acceptat de către autorități; însă, ceea ce putem face este să studiem populațiile care n-au fost niciodată vaccinate, care trăiesc într-unul și același mediu și care au cât mai multe caracteristici comune cu cei care au fost vaccinați. Astfel, dacă este vorba despre un grup suficient de mare, va fi posibil să se facă diferența între cele două grupuri în ceea ce priveşte incidenţa diferitelor boli.

Însă, în prezent, vaccinurile sunt oare sigure? Categoric nu. Chiar și Curtea Supremă a Statelor Unite a decis anul trecut că există o lipsă inerentă de siguranță în ceea ce privește vaccinurile și, pentru că se știe că pot apărea efecte neplăcute, a fost instituit un sistem de despăgubire a celor la care s-au declanșat astfel de efecte. Din păcate, sistemul nu-i despăgubește pe toți cei care suferă ca urmare a efectelor secundare. De fapt, doar o infimă minoritate din mulţimea celor care depun plângeri reușesc să obțină o despăgubire.

Dacă ar fi să judecăm numai după acest minim de informații pe care vi l-am furnizat, ați considera în continuare că vaccinurile sunt sigure? Vă pot spune că nimeni n-a dovedit vreodată că vaccinurile sunt sigure. Vă pot, de asemenea, spune că am numeroase motive, bine argumentate din punct de vedere științific, ca să susţin că elementele componente ale vaccinurilor dereglează sistemul imunitar, că există un potențial de probleme autoimune grave, de cancer și de tulburări neurologice. Este așadar evident că nimeni nu poate în niciun caz să spună ori să garanteze că aceste vaccinuri sunt sigure. Nici măcar despre unul dintre ele. Ce să mai spun, așadar despre întreaga serie de vaccinuri din program care sunt administrate la o vârstă din ce în ce mai fragedă și în număr din ce în ce mai mare?”

Jurnalistul i-a cerut apoi Suzannei Humphries să vorbească despre metodele care sunt folosite de autorități pentru a-i determina pe oameni să se vaccineze. De exemplu, doctorul Lance Rodewald, director al Diviziei serviciilor de vaccinare din cadrul CDC declară: „A-i speria pe părinți cu privire la consecințele nevaccinării în cazul copiilor lor va face cel mai probabil parte din campanie. Pentru a atinge acest obiectiv, meningita cu meningococi este ideală.”
 
Dr. Humphries a explicat că recurgerea la ameninţare şi la frică pentru a-i determina pe părinți să își vaccineze copiii este o procedură obişnuită. Ea observa că niciodată nu a fost propusă sau măcar sugerată vreo alternativă la aceste vaccinuri, referindu-se în special la vaccinul împotriva gripei, întrucât acesta nu este foarte eficient.

În plus față de frică se folosește foarte mult și dezinformarea, între ale cărei mijloace enumerăm nepublicarea de informații cu privire la mijloacele naturale care ar putea fi folosite pentru a lupta împotriva bolilor și pentru a întări sistemul imunitar: „Oamenii care doresc cu orice preț să se vaccineze sunt adesea foarte agresivi și nu doresc să audă și despre alte variante. Aceasta ar trebui deja să ridice un semn de întrebare. De ce nu doresc acești oameni să probeze și alte metode, alternative?

De ce nu doresc autorităţile să le ofere oamenilor o alternativă, pentru ca fiecare să fie liber să aleagă? Personal, n-am să vă spun niciodată să nu vă vaccinați, însă, în schimb, ei vă vor spune să vă vaccinați mereu pentru orice. Cred că această afirmație ar trebui să vă facă să înțelegeți că este vorba despre o problemă reală. Ceea ce vă sfătuiesc eu este să vă informați cu privire la toate aspectele problemei, pentru a putea după aceea să luați o decizie în cunoștință de cauză. Ceea ce faceți ține de propria dumneavoastră responsabilitate, însă nu aceasta este și abordarea pe care o recomandă cei care susțin campaniile agresive de vaccinare. Ceea ce doresc autorităţile în realitate este să existe cât mai multe vaccinuri, pentru cât mai multe afecțiuni, și care să fie injectate de la vârste din ce în ce mai fragede.”

Dr. Humphries a afirmat că medicii înșiși sunt foarte puțin conștienți cu privire la pericolele pe care le reprezintă vaccinurile. Ea a expus cazul unui medic a cărui fiică a avut probleme de sănătate după vaccinarea împotriva HPV. Acest medic nu știa că există unele riscuri. Dr. Humphries consideră că toți părinții ar trebui să cunoască riscurile posibile, indiferent de gravitatea lor.

Din păcate, în loc să primească informații corecte, părinții primesc informații trunchiate şi parțiale cu privire la vaccinuri și la riscurile pe care acestea le prezintă. Medicii sunt formați mai degrabă să-i convingă pe părinți decât ca să-i informeze cu privire la vaccinuri și la siguranța acestora.

Dr. Humphries practică medicina de mulţi ani. La început nu numai că avea încredere în vaccinuri, dar le și folosea în mod regulat. A fost apoi motivată să facă anumite cercetări și să descopere care era adevărul, întrucât și-a dat seama, încă din perioada studiilor medicale, că în unele privințe fusese greșit informată. Ea a constatat, de asemenea, că prietenii și membrii familiei sale au avut probleme de sănătate după injectarea anumitor vaccinuri.

Humphries a explicat că vaccinurile nu sunt singurul domeniu în care consideră că a primit o informație mistificatoare. Ea și-a dat seama că informațiile prețioase sunt trunchiate ori incomplet prezentate și în alte domenii, amintind de marea frică a promotorilor de vaccinuri, care se tem că medicii înșiși vor începe să se îndoiască de informațiile care le sunt oferite, aspect care poate duce la o atitudine de îndoială a întregului corp medical. Humphries afirmă că finanțarea insuficientă de care beneficiază sistemul medical public și reducerile din acest domeniu riscă să limiteze drastic atât cunoștințele oferite, cât și practica medicală în sine.

Dr. Humphries știe foarte bine, și aceasta din proprie experiență, ce înseamnă să îndrăzneşti să mergi împotriva curentului în sistemul medical și să pui sub semnul întrebării autoritatea acestuia. Ea mărturiseşte în privinţa singurilor „șarlatani” pe care i-a cunoscut vreodată: „Suntem avertizaţi că șarlatanismul este practicat pe scară largă în zilele noastre, în vreme ce eu constat că ceea ce stabilimentul medical încadrează la «șarlatanism» sunt tocmai acele practici și remedii care ar putea să se dovedească a fi de cel mai mare ajutor. Cred că termenul «șarlatanism» trebuie să fie complet redefinit. În mod extraordinar, atunci când am devenit un medic «șarlatan», sănătatea pacienților mei s-a îmbunătățit cu adevărat, şi în mod semnificativ. În prezent, există o adevărată cenzură în mass-media și nu este posibil să afli aproape nicio informaţie prețioasă, valabilă și adevărată cu privire la siguranța vaccinurilor.”

În conformitate cu unele informații de ultimă oră, vaccinurile alterează chiar şi genele umane, cauzând sindromul cumplit al „oaselor de sticlă”

(Health Impact News, buletin de ştiri alternative cu privire la sănătate)

În general, despre boala copiilor cu „oase rupte” sau alte afecţiuni ale scheletului se credea că sunt rezultatul „sindromului bebelușului scuturat”, datorat abuzului părinților asupra copilului. În SUA există numeroase cazuri de copiii luaţi în mod abuziv de la familiile lor iubitoare în urma descoperirii afecţiunii de la nivelul scheletului. Din ce în ce mai multe cercetări riguroase arată însă că există și alte cauze pentru apariția acestei maladii.

Unii dintre aceşti copii au markeri genetici specifici care îi predispun la anumite afecţiuni cum ar fi Sindromul Ehlers-Danlos (EDS) și osteogeneza imperfectă. Despre aceste tipuri de boli genetice se spune că sunt „moştenite”, dar creșterea incidenţei lor ar determina orice persoană onestă să caute alte cauze în afară de cele genetice. De altfel, întregul domeniu al epigeneticii ne-a demonstrat în ultimii ani că modificările genetice pot apărea şi ca urmare a unor factori externi și de mediu. De vreme ce înmulţirea acestor afecţiuni genetice coincide cu creșterea numărului de vaccinuri adăugate la programul de vaccinare al sugarilor, jurnalista independentă Christina England a realizat o anchetă. Concluziile sale sunt expuse mai jos.

„Programul naţional al SUA de compensare a vătămărilor cauzate de vaccinuri plătește multe milioane de dolari indivizilor şi familiilor care au suferit vătămări şi decese de pe urma vaccinurilor. Cu toate acestea, nu se efectuează studii şi cercetări care să identifice cauzele pentru care anumiţi copii sunt mai sensibili decât alţii la reacțiile adverse ale vaccinurilor. În schimb, legiuitorii de la nivel statal de pe tot cuprinsul SUA urmăresc să elimine excepţiile de la vaccinare printr-o abordare publică a politicii de vaccinare de genul o «singură măsură pentru toţi».

Având în vedere imunitatea juridică de care beneficiază companiile farmaceutice cu privire la producţia de vaccinuri periculoase, ce motive ar avea să investească în cercetarea şi dezvoltarea unor remedii mai sigure?

Poate că a venit timpul ca şi Congresul să reevalueze oportunitatea existenţei «Programului naţional al SUA de compensare a vătămărilor cauzate de vaccinuri» care le oferă companiilor farmaceutice o piață a vaccinurilor lipsită de spectrul răspunderii juridice şi care nu conţine niciun amendament care să stimuleze cercetarea în direcţia măririi siguranţei vaccinurilor.”

Într-un clasament al ţărilor dezvoltate referitor la starea de sănătate a copiilor, SUA este codaşă cu toate că se află pe primul loc la numărul de vaccinuri administrate copiilor.

Vaccinarea produce apoi alterarea genelor noastre

de Christina England, Health Impact News

În ultimii ani, medicii au observat o creștere a numărului de copii care suferă de afecțiuni genetice, cum ar fi sindromul Ehlers-Danlos și osteogeneza imperfectă. Acest fapt i-a făcut pe mulți să se întrebe dacă nu cumva există o corelaţie între apariţia acestor afecţiuni şi creșterea numărului de vaccinuri.

În timp ce majoritatea dintre noi, nefiind suficient informaţi, avem senzaţia că aşa ceva sună mai mult a science-fiction decât a realitate, unii cercetători independenţi au menţionat această posibilitate ca fiind reală, pentru că ambele afecţiuni medicale sunt legate de mutaţii genetice despre care s-a dovedit că au legătură cu vaccinarea.

Un alt factor îngrijorător este faptul că un număr tot mai mare de părinţi afirmă că înainte de vaccinare copilul lor a fost sănătos şi că simptomele respectivelor afecţiuni s-au manifestat doar ca urmare a vaccinurilor injectate.

Examinarea riguroasă a faptelor

Sindromul Ehlers-Danlos clasic (EDS) este o tulburare ereditară a țesutului conjunctiv caracterizată prin hiperextensibilitatea pielii (pielea poate fi întinsă mult mai mult decât pielea normală), prin piele fragilă şi moale, vindecarea întârziată a rănilor cu formare de cicatrici atrofice, apariţia cu uşurinţă a vânătăilor și hipermobilitate generalizată a încheieturilor.

Potrivit site-ului Genetics Home Reference, unele mutaţii în genele ADAMTS2, COL1A1, COL1A2, COL3A1, COL5A1, COL5A2, PLOD1 și TNXB sunt responsabile pentru apariţia sindromului Ehlers-Danlos. Unele dintre aceste gene oferă instrucțiuni pentru producerea proteinelor care sunt utilizate pentru a asambla diferite tipuri de colagen.

Mutaţiile care determină diferitele forme ale sindromului Ehlers-Danlos perturbă structura, producerea sau prelucrarea colagenului, împiedicând concatenarea corectă a acestei substanţe. Aceste deficienţe slăbesc țesuturile conjunctive din piele, oase și din alte părți ale organismului, ceea ce duce la manifestarea simptomelor caracteristice ale acestei afecţiuni.

Osteogeneza imperfectă este o afecţiune genetică ce determină friabilitatea oaselor pentru că defectele genetice împiedică organismul să formeze oase puternice, sănătoase. Mutaţia genetică este de asemenea responsabilă pentru această afecţiune genetică, osteogeneza imperfectă, care este uneori menționată sub numele de „sindromul oaselor de sticlă”. Mutaţiile genelor COL1A1 şi COL1A2 sunt responsabile pentru peste 90% din toate cazurile de osteogeneză imperfectă. Aceste gene furnizează instrucțiuni pentru producerea proteinelor care sunt utilizate pentru a asambla colagenul de tip I. Acest tip de colagen este proteina cea mai abundentă din oase, piele şi alte ţesuturi conjunctive care îi conferă trupului structura și puterea.

Vaccinurile cauzează, printre altele, mutaţia genelor noastre

Deși se spune că ambele afecţiuni sunt moștenite, un număr neobișnuit de mare de părinți afirmă că în cazul copilului lor respectivele boli au apărut doar după ce au fost vaccinaţi. Dacă este adevărat, motivul poate să fie faptul că acei copii aveau deja markerii genetici pentru aceste afecţiuni și vaccinările pur şi simplu au declanşat în trupurile lor apariţia afecţiunii propriu-zise.

Medicul Lloyd W. Phillips consideră că exact aşa se petrece. Într-un studiu intitulat Cercetare şi analiză realizate pe o perioadă de patru ani a reacţiilor adverse faţă de Gardasil, vaccinul împotriva HPV, publicat de revista Americans Disabled by Vaccines (Americani deveniți handicapaţi prin vaccinare), Phillips a explicat că atunci când copiii cu markerul genetic pentru EDS au fost vaccinaţi cu Gardasil, vaccinul împotriva HPV (Papilloma Virus), la mulţi a început să se manifeste EDS.

Phillips vorbeşte despre factorul de risc al hipermobilităţii: „Hipermobilitatea, un simptom al sindromului Ehlers-Danlos – de tip 3, a fost observată la majoritatea grupului nostru de studiu. Trebuie menţionat că răspunsurile ulterioare ale unor părinţi care iniţial au afirmat că fiica lor nu avusese semne evidente de hipermobilitate afirmă acum că fraţii copilului afectat de vaccin au prezentat semne ale Sindromului Ehler-Danlos sub forma hipermobilităţii.

Am observat că acei copii care păreau foarte sănătoşi înainte de a primi vaccinul Gardasil împotriva HPV și au fost mai activi fizic după vaccinare (şi-au folosit din plin mușchii picioarelor şi au practicat diferite sporturi, dansuri, ciclism, patinaj sau alte activităţi intense) au suferit cele mai debilitante simptome, inclusiv tulburări de mers până la incapacitate de a merge, fapt care s-a datorat probabil răspândirii vaccinului în tot organismul, ca urmare a intensificării circulației sanguine determinate de exerciţiile fizice. Fetele în cauză s-au plâns, de asemenea, de dureri în zona pieptului localizate mai ales în vecinătatea inimii. Medicii şi spitalele refuză aproape mereu să investigheze sau să dea curs plângerilor acestor pacienţi, pe care le clasifică cu un diagnostic tipic de «tulburare de conversie».”

În versiunea simplificată a lucrării sale, Phillips a oferit şi alte explicaţii:
„Oamenii care prezintă anumite mutaţii genetice pot avea mult mai mulţi agenți patogeni chiar dacă nu par să se îmbolnăvească prea des… Dar această afirmaţie este valabilă până îşi fac un vaccin. Vaccinul începe să lupte cu fiecare virus, bacterie şi problemă pe care respectivii le-au avut în viaţa lor, inclusiv germenii latenţi pe care îi credeau inactivi de mult timp.”

Dl. Phillips a continuat explicând că vaccinările au fost concepute pentru indivizi perfect sănătoși, cu sisteme imunitare perfect intacte, fără mutaţii genetice. Cu toate acestea, aşa cum mulţi dintre noi suntem conștienți, în realitate este practic imposibil să existe astfel de indivizi, deoarece există literalmente milioane de mutaţii genetice și dacă un copil a fost vaccinat din prima zi cu vaccinul împotriva hepatitei B, sunt mari șanse ca sistemul său imunitar să nu mai fie intact.

Un document intitulat Practica Pediatrică în Tulsa și Oklahoma de Est, scris în anul 2009 de medicul Robert Kendall Endres, arată că numărul de pacienţi care suferă de boala genetică a osteogenezei imperfecte a crescut într-un ritm alarmant de la începutul secolului al XX-lea. În prima jumătate a secolului al XX-lea au fost raportate 2060 de cazuri. Conform unui articol publicat în Jurnalul Asociaţiei Medicilor din America, în 1962 existau 10.000 de cazuri, în 1976 circa 669.000 de cazuri, iar în 1978 au fost deja raportate 836.000 de cazuri. S-a estimat că în 1992 au fost trei milioane de cazuri în întreaga lume, iar în anul 2000 au fost raportate aproximativ patru milioane. Această creștere uriașă a numărului de cazuri raportate este corelată statistic cu creșterea numărului de vaccinuri administrate la copii mici.

Într-o lucrare scrisă de medicul Harold E. Buttram, de asistenta medicală Susan Kreider și de Alan R. Yurko, intitulată Vaccinurile şi mutaţiile genetice, autorii îşi prezintă dovezile care evidenţiază faptul că la pacienţi care au prezentat recent reacţii adverse la vaccinuri s-au descoperit modificări genetice, şi lucrarea sugerează existenţa unei legături de cauzalitate.

Autorii fac trimitere la studiile lui John Martin, doctor în medicină, ale doctorului Howard B. Urnovitz şi ale doctorului M.G. Montinari, experţi în genetică şi imunologie. Aceștia declară:
„Speranţa noastră este ca munca acestor cercetători să ne facă să vedem că este atât posibil, cât şi plauzibil ca programele actuale de vaccinare ale copiilor să ducă la mutaţii genetice larg răspândite, care probabil îi afectează deja pe mulţi dintre copiii noştri.”

Dr. Buttram şi echipa sa a continuat:
„Munca lui Urnovitz pune reflectorul pe implicaţiile vaccinurilor în producerea de modificări genetice. Părinții noștri ne oferă la naştere structura genetică, dar acest material genetic brut pare receptiv la influenţele de mediu, inclusiv la chimicalele toxice şi la vaccinuri. Pe baza informațiilor de mai sus, este posibil și plauzibil să aibă loc translocări genetice ca urmare a vaccinărilor. Cu siguranță aceasta este o cauză credibilă de îngrijorare”.

În concluziile lor, Dr. Buttram şi echipa sa au numit modificările genetice cauzate de vaccinuri „gaura neagră a cunoașterii științifice”:
„Studii din Africa de Sud, Anglia, Suedia şi Noua Zeelandă au arătat în mod constant o incidenţă mai mare a unor afecţiuni alergice, cum ar fi astmul şi eczema, împreună cu creșterea incidenţei îmbolnăvirilor în rândul copiilor complet vaccinați, prin comparaţie cu copiii vaccinaţi mai puţin sau cu cei nevaccinaţi. Pentru noi pare de neconceput ca sănătatea şi genetica să fie chestiuni complet lipsite de legătură sau ca aceste tendinţe de deteriorare a sănătății să nu fie însoțite de modificări genetice corespunzătoare”.

Ar putea munca lor, împreună cu celelalte documente pe care le-am discutat mai sus, să ofere o explicaţie a motivului pentru care atât de mulți copii aparent sănătoşi manifestă afecţiuni genetice care pot pune viaţa în pericol şi care au fost rar întâlnite înaintea generalizării pe scară largă a programelor de vaccinare?

Doctorul Andrew Moulden, care a avertizat oamenii asupra pericolului vaccinurilor, a murit apoi în condiții suspecte

Medicul canadian Andrew Moulden a furnizat dovezi științifice clare pentru a demonstra că fiecare doză de vaccin administrat unui copil sau unui adult produce vătămări. Adevărul pe care l-a dezvăluit a fost în mod vehement respins de reprezentanţii sistemului medical convenţional şi ai industriei farmaceutice.

Dr. Moulden a murit în mod suspect, pe neașteptate, în noiembrie 2013, la vârsta de doar 49 de ani. Datorită acţiunilor subversive ale marilor companii farmaceutice prin care se urmărea discreditarea cercetărilor lui Moulden, numele acestuia, precum şi munca lui de o viaţă aproape au fost şterse de pe internet, reputaţia lui a fost compromisă în bună parte şi mesajul său de avertisment şi de speranţă a fost distorsionat şi îngropat. Cartea sa, Every Vaccine Produces Harm (Fiecare vaccin este vătămător) reprezintă o lectură obligatorie pentru toţi cei care vor să cunoască „latura cealaltă” a dezbaterilor cu privire la vaccinuri, pe care mass-media o cenzurează în mod repetat.

Citiți a doua parte a acestui articol

Citiți și:

Înfloritoarea sănătate a copiilor nevaccinaţi

Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă măsuri coercitive pentru a se face faţă neîncrederii în vaccinuri

Autoritățile americane recunosc implicit că vaccinurile provoacă autism, acordând despăgubiri de milioane de dolari unor copii afectați

 

yogaesoteric
30 octombrie 2015