Noi dovezi ale faptului că aşa-zişii «Iluminaţi» se folosesc masiv de ştiinţa biologiei şi a geneticii pentru a reduce populaţia globului (III)

Redactarea finală a textului a fost realizată de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți a doua parte a articolului.

Implicarea marii finanțe internaționale în afacerea vaccinurilor este la ora actuală evidentă

În ciuda tuturor protestelor populaţiei, mai mult de 170 de milioane de doze de vaccin au fost deja vândute în Statele Unite și aproape 6 milioane în Franţa, conform unui raport al Înaltului Consiliu pentru Sănătate Publică din această ţară. „Afacerea Gardasil este cel mai mare scandal al tuturor timpurilor”, a declarat Bernard Dalbergue, medic care s-a format în laboratoarele farmaceutice și care, cunoscând toate dedesubturile, s-a hotărât să denunţe cu orice risc practicile abuzive tot mai frecvente ale marilor companii.

Intervievat în cadrul unei emisiuni difuzate pe canalul francez de televiziune France 5 în luna februarie a anului trecut, Dalbergue a prezentat factorii istorici care au condus la situaţia actuală. Deși industria farmaceutică a contribuit în trecut la anumite descoperiri medicale majore, astăzi aceasta a ajuns, începând cu anii 1990, să fie o simplă fabricantă și vânzătoare de pilule chimice.

Această branșă, în care după fuziunile dintre marile firme și întemeierea concernelor transnaţionale, finanţiștii au înlocuit farmaciștii și chimiștii cu așa-ziși specialiști orientaţi doar spre profit cu orice preţ, știinţa a fost înăbușită într-un mod brutal.

Toate acestea ne fac să asistăm la o perioadă de exploatare exclusivă a brevetelor profitabile și la impunerea generalizată a medicamentelor de sinteză… Trebuie să menţionăm aici că inclusiv fondurile de investiţii s-au deplasat încetul cu încetul dinspre laboratoarele de cercetare către… serviciile de marketing și de publicitate, în detrimentul cercetării fundamentale și a descoperirii de noi principii active. În consecinţă, pentru patologiile cele mai răspândite (și deci cele mai rentabile pentru concernele farmaceutice), sunt fabricate medicamente care nu sunt de fapt decât niște copii ale celor deja cunoscute și care nu prezintă decât unele modificări minore. Această manevră le permite laboratoarelor să obţină un nou brevet de exploatare, cu un preţ de vânzare sporit și cu o nouă exclusivitate. Pentru bolile care nu afectează decât un mic procent din populaţie (deci care sunt mai puţin rentabile), în loc să se propună soluţii curative eficiente, sunt dezvoltate cu orice preţ vaccinuri „preventive”, care prezintă inestimabilul avantaj de a se putea adresa celei mai bune dintre pieţe, și anume ansamblului populaţiei sănătoase.

Aceste strategii comerciale care au drept ţintă întreaga populaţie, precum și practicile deviante care sunt folosite de industria farmaco-chimică au trecut la o treaptă superioară de viteză, care constă în dezvoltarea reţelei de interese ascunse, în publicarea numai a studiilor care ajung la concluziile dorite de patroni, în scurtarea timpului de obţinere a autorizaţiei de punere pe piaţă (pentru a mări perioada de exploatare exclusivă a brevetelor).

Durata unui brevet exclusiv referitor la o substanţă ori la un medicament este de 20 de ani. După această perioadă, principiul activ ajunge să fie de domeniul public. Procedura de autorizare dura iniţial aproximativ 10 ani, tocmai pentru ca instituţiile să se asigure că raportul beneficiu/risc este favorabil, iar perioada de rentabilitate reală a unui brevet era cam de 10 ani. Acesta este motivul pentru care patronii laboratoarelor farmaceutice se folosesc acum în mod sistematic de influenţa lor ocultă pentru a obţine autorizaţia în regim de urgenţă.

Aproape totul le este, așadar, permis acestor concerne farmaceutice transnaţionale, chiar dacă rezultatele lor în ceea ce privește sănătatea populaţiei sunt dezastruoase. În mod paradoxal, presiunea asupra medicilor (vizite medicale, congrese etc.) este redusă, politicienii însărcinându-se în schimb cu înregimentarea în sistemul medical structurat în felul descris mai sus a angajaţilor care consimt să facă aşa ceva.

Scandalul de mari proporții Vioxx

Vioxx este un anti-inflamator prescris în cazurile de artroză și constituie un exemplu foarte bun în cadrul analizei noastre. Comercializat în 1999 de către MSD (Merck Sharp & Dohme-Chibret), această „aspirină îmbunătăţită” recomandată în afecţiunile cardio-vasculare se adresa unui procent foarte larg de 15-30% din publicul adult și unui procent de 65% din segmentul de vârstă ce depășește 50 de ani. Problema este că efectele secundare ale Vioxx-ului, care merg până la riscul de pierdere a vieţii, au fost ascunse în acest proces de punere accelerată pe piaţă. În decembrie 2005, revista New England Journal of Medicine denunţa falsificarea de către firma producătoare a studiului de referinţă în urma căruia a fost pus pe piaţă Vioxx, studiu care fusese publicat tocmai pentru accelerarea obţinerii autorizaţiei de punere pe piaţă.

Scandalul a izbucnit în Statele Unite ca urmare a unor procese și a publicării unui studiu care confirmă sechelele cardiace cu care rămân cei care îngurgitează Vioxx. MSD a retras Vioxx-ul de pe piaţă în 2004, la sfatul analiștilor săi financiari. Era și timpul.

Anul următor, laboratorul a pierdut primul proces și tribunalul federal din Angleton, Texas, l-a condamnat să plătească suma de 250 milioane de dolari văduvei uneia dintre victime.

Un anunţ urmat de o declaraţie a unui expert al FDA, declaraţie făcută sub jurământ, a scos la iveală faptul că Merck avea cunoștinţă de riscurile vitale legate de administrarea Vioxx-ului și aceasta chiar cu câţiva ani înainte de retragerea medicamentului.

Fabricantul a pledat vinovat în faţa justiţiei și a fost condamnat în 2007 pentru „înșelăciune intenţionată” (conform logicii americane, fabricantul nu a fost condamnat prin prisma victimelor și a deceselor generate de această înșelăciune, ci doar pentru infracţiunea de înșelăciune). Firma va crea în cele din urmă un fond de indemnizare a victimelor în valoare de 4,8 miliarde de dolari, oferiţi pentru retragerea plângerilor și pentru a le cumpăra tăcerea victimelor. Așadar, nu cele 30.000 de decese sau cele 150.000 de victime ale accidentelor vasculare cerebrale ori ale crizelor cardiace și nici cele două milioane de persoane care au avut de suferit de pe urma efectelor secundare, ci presiunea financiară a fost cea care a făcut firma să facă un pas înapoi.
Conducătorii acesteia au rămas, la fel ca și guvernanţii americani, cât se poate de liniștiţi.

Inventarea insidioasă a unor false necesități terapeutice

Să analizăm acum cazuri medicale mai recente, cum ar fi cel al medicamentului Mediator (recomandat în tratarea diabetului și în curele de slăbire, medicament care a generat în Franţa un scandal sanitar de proporţii, după decesul a 2.000 de persoane) ori al pilulelor de a treia și patra generaţie. Odată cu abandonarea forţată a Vioxxului, Merck & Co (MSD) a trebuit să găsească repede un alt blockbuster (un medicament care aduce câștiguri de peste un miliard de dolari pe an). Doi ani mai târziu, în 2006, un vaccin pretins eficient, menit să „protejeze împotriva virusului care se află la originea cancerului de col uterin” a fost scos pe piaţă chiar de către… MSD.

Virus, cancer, uter…, avem aici toate cuvintele cheie necesare pentru a le induce femeilor cea mai mare teamă cu putinţă, propice unei manipulări în masă. Fricile sunt legate de tendinţele subconștiente ale indivizilor, fiind în același timp amplificate la maximum de către mass-media, care a trâmbiţat insistent pericolul virusurilor și „marea” probabilitate a producerii acestui tip de cancer. A fost alimentată astfel frica iraţională de îmbolnăvire a oamenilor de rând, legată de una dintre emblemele anatomice ale feminităţii, colul uterin.

Ce părinte, în numele iubirii, nu va face tot ceea ce știe că este necesar pentru a-și proteja copiii de acest flagel? Se pare că strategii firmei erau foarte bine pregătiţi: „Frica face vânzările. Dacă mamele se tem de această boală, atunci își vor vaccina fetele. Aceasta este afacerea noastră”, a spus Diane Harper, expert în virusul papiloma la MSD.

Subminarea statului de drept de către patronii industriei farmaceutice

Evidence-Based Medicine (EBM), în românește „medicina bazată pe dovezi”, trebuie să se întemeieze pe date statistice și pe studii clinice care respectă anumite reguli: de exemplu, testele trebuie declarate înainte de începerea studiului, controlate, randomizate în dublu orb pe eșantioane semnificative, cu ipoteze de bună credinţă. Datele trebuie analizate conform unui protocol statistic riguros, iar concluziile pot fi publicate numai de către autori care nu sunt într-o situaţie de conflict de interese (cum ar fi cazul unor contracte sau beneficii furnizate de industria farmaceutică ce comercializează produsul studiat).

Putem înţelege cu ușurinţă că în cazul campaniilor de promovare a vaccinului Gardasil, medicina și principiile EBM sunt reduse la zero. În acest context, nu este o exagerare să vedem în aceste demersuri criminale o subminare a guvernelor și a statului de drept de către concernele din industria farmaceutică.
Indiferent care este unghiul din care va fi studiat acest vaccin în cadrul unei anchete oneste, concluziile sunt alarmante, iar factorii care atestă un derapaj de mare amploare merg cu mult dincolo de caracterul periculos al produsului. Indiferent cât de dramatic ar părea acest aspect, el este evitat în mod constant de mass-media, pentru că nu se dorește ca aceste cazuri să devină punctul esenţial al discuţiilor, mai ales că dezbaterea tinde deja să se înteţească.

Laboratoarele și administraţia medicală cultivă în mod intenţionat ambiguitatea și profită de pe urma dificultăţii pe care o au victimele în a stabili legături clare de tip cauză-efect între sechelele de care ajung să sufere oamenii după injectarea vaccinului. Se merge pe ideea polemicilor formale, a dezbaterilor vagi de opinii, care deoarece nu au niciun fel de consecinţe practice, lasă de fapt publicul larg într-o stare de confuzie maximă. Această „strategie a îndoielii”, care îi permite industriei farmaceutice să câștige timp (și, după cum știm, timpul înseamnă bani), îi face pe cei mai mulţi cetăţeni să capituleze, afirmând: „Nu știu ce să zic… Eu nu-s medic sau cercetător!…”

Obiectivul acestui material este tocmai acela de a-i oferi cititorului mijloacele necesare pentru a-și face în mod independent o părere cu privire la acest subiect, pentru a fi corect informat și pentru a putea după aceasta să-și trăiască viaţa așa cum consideră de cuviinţă și să se ocupe și de cea a copiilor săi, într-o deplină stare de autonomie.

Mafia medicală

Vioxx, Mediator, pilula împotriva hepatitei B, H1N1… De ce apar și cum se face că se tot repetă scandalurile cu privire la efectele adverse ale acestora? Totul a început, ca întotdeauna, în Statele Unite, cu FDA Modernization Act. Această lege din 1997, ce viza accelerarea procesului de obţinere și de acordare a autorizaţiilor de punere pe piaţă, le-a permis capilor industriei farmaceutice să cumpere posturi de răspundere suplimentare în cadrul FDA. 15 ani mai târziu, 60% din bugetul instituţiei americane pentru siguranţa sanitară provenea de la marile firme. Așadar, leafa poliţistului a ajuns să fie plătită de hoţi…

Mișcarea s-a generalizat, luând forme variate de la ţară la ţară. În Franţa, mare parte din experţii medicali sunt plătiţi direct de către laboratoare pentru rolul lor de consilieri, de administratori etc.

Rapoartele Curţii de Conturi scot la iveală dezechilibrul remuneraţiilor din sectorul public/privat pentru profesorii disciplinelor medicale: 10% din resursele lor provin de la spital și de la facultate, iar 90% de la laboratoare…
Pentru a compensa această derivă, legislaţia americană (Sunshine Act), obligă autorii de publicaţii știinţifice medicale să-și declare „afilierile” și „conflictele de interese”. În prezent, declararea conflictelor de intereselor nu mai este câtuși de puţin revelatoare pentru raporturile reale dintre experţi și firme.

„Miliardele oferite de industria farmaceutică au dat peste cap busola morală a medicilor. A venit timpul să ne întrebăm dacă nu cumva toţi acești bani care pătrund în lumea medicală au dat naștere unor practici corupte”, a declarat Jerome Kassirer, fostul redactor-șef de la New England Journal of Medecine, cea mai celebră revistă știinţifică de medicină generală.

„Când știm că piaţa mondială a medicamentului se ridică la aproximativ 1.000 de miliarde de dolari, dintre care un procent de 5% este consacrat numai cercetării, iar 15-20% dezvoltării, ne putem face o idee cu privire la bugetul consacrat publicităţii, finanţării medicale, societăţilor știinţifice, asociaţiilor de bolnavi, congreselor, expertizelor, parteneriatelor public/privat… 20 miliarde de dolari doar pentru Franţa. Este o sumă cu care unii oameni chiar pot fi cumpăraţi”, afirmă doctorul Gérard Delépine.

„Cadourile mai mici sau mai mari fac posibilă trecerea de la complicitate la fărădelege. Actualmente industria farmaceutică a ajuns să domine atât știinţa medicală, cât și orientarea cercetării și chiar toate reglementările acesteia. În felul acesta, industria farmaceutică a ajuns să domine prescripţiile, accesul și chiar folosirea medicamentelor în lumea întreagă”, afirmau deja redactorii, de profesie medici și farmaciști, ai revistei Prescrire, în numărul din 1 martie a anului 2003.

Nu trebuie să subestimăm importanţa unui motiv încă și mai profund, care conduce la conflictele de interese. Este vorba despre setea de glorie. „Firmele le asigură «liderilor de opinie», pe care îi plătesc scump, o fantastică celebritate, care este la fel de semnificativă ca și onorariile generoase pe care le oferă”, amintește un colaborator al asociaţiei Formindep.

Așadar, care sunt șansele să ne întoarcem într-o bună zi la un sistem de sănătate mai… sănătos? „În jungla farmaceutică, firmele nu pot fi îmblânzite și dresate decât prin aplicarea legii și prin continua vigilenţă a cetăţenilor. Tocmai de aceea, trebuie început prin împiedicarea manipulării legiuitorilor și a cetăţenilor. Ar fi de dorit ca mass-media să fie în serviciul cetăţenilor și să-i lămurească, în loc să-i dezinformeze”, concluzionează Graham Dukes, medic și avocat.

Faptul că nu suntem medici nu ne împiedică să gândim cu propriul nostru cap și să înţelegem afirmaţiile celor care trag semnalul de alarmă cu privire la campania de vaccinare în masă, chiar dacă aceștia sunt în minoritate. Istoria ne-a arătat că adevărul și dreptatea nu sunt întotdeauna de partea mulţimilor; or, opozanţii vaccinului sunt, în cea mai mare parte, chiar medici. Ei sunt cel puţin la fel de competenţi ca și agenţii de vânzări care asigură promovarea vaccinurilor. În plus, opozanţii vaccinurilor nu acţionează ca urmare a unor interese financiare, ci din dorinţa de a ne asigura nouă tuturor cadrul unor alegeri cu adevărat libere. De-a lungul anchetei, afirmaţiile acestora au fost în mod sistematic susţinute de fapte și aspecte convergente, ușor de verificat chiar și pentru cineva care are doar competenţe generale, și sunt tot în mod sistematic susţinute de studii știinţifice independente.

Care sunt riscurile profesionale pe care acești medici și experţi și le asumă, exprimându-și public poziţia împotriva vaccinării? În orice caz, puţini medici se aventurează să denunţe politicile sanitare oficiale ale zilelor noastre. Cei care totuși fac aceasta au argumente solide, întrucât știu că afirmaţiile lor vor fi denaturate, iar personalitatea lor va fi caricaturizată, denigrată, marginalizată. Aceste atacuri la persoană, uneori chiar foarte violente, împiedică o dezbatere cu adevărat democratică asupra fondului problemei.

Ofensiva insolentă a marketingului mondialist al concernelor farmaceutice

Argumentele cu privire la ineficienţa vaccinului împotriva cancerului de col uterin sunt extrem de greu de combătut.

Iată ce putem citi într-un raport instituţional realizat în Franţa („Urmărirea naţională a efectelor nefaste ale vaccinului Gardasil ce este folosit împotriva virusului papiloma uman”, Comisia naţională de farmacovigilenţă, 22.11.2011, AFSSAPS, CRPV Bordeaux): „Date falsificate referitoare la eficienţa vaccinului, lipsa informaţiilor cu privire la durata de protecţie pe care o oferă, lipsa datelor referitoare la apariţia unor remedii nevaccinabile, preţul vaccinului, absenţa campaniei de depistare a cancerului de col, incidenţa redusă a cancerului de col în Europa, campania agresivă de promovare a vaccinului de către fabricant, legăturile de interese ale liderilor de opinie… Așadar, elementele care dau de gândit sunt numeroase”.

La toate acestea se adaugă o introducere pe piaţă care nu a respectat procedurile regulamentare și, de asemenea, cooperarea stranie, „în afara cadrului”, a guvernelor în vederea instituirii obligatorii a acestei vaccinări. În acest sens, amintim alocuţiunea președintelui francez ţinută în februarie 2014, pentru „a recomanda” Gardasilul, cu ocazia prezentării celui de-al „treilea plan al cancerului” și implicarea politicianului român Mircea Geoană în campania pro-Gardasil.

Să analizăm, așadar, pe rând caracteristicile acestei campanii de vaccinare pentru a înţelege cum anume permite deriva sistemului de sănătate să se treacă la noi și noi etape de încălcare a principiilor de sănătate publică.

Mai întâi, situaţia nu poate fi limitată la un cadru naţional.
Ca și în cazul vaccinurilor împotriva hepatitei B ori împotriva gripei H1N1, această operaţiune are o amploare mondială, desfășurându-se aproape simultan în aproape toate statele industrializate.

Argumente bizare ce sunt standardizate

Amploarea mijloacelor folosite de marile concerne farmaceutice pentru obţinerea susţinerii guvernelor și a adeziunii populaţiei este considerabilă. Reclamele au invadat cabinetele medicale prin mesaje șoc reluate la nesfârșit de mass-media. Seminariile pentru personalul din sistemul medical au fost multiplicate, ca și finanţarea studiilor și a programelor…

Sloganurile sunt aceleași indiferent de ţară, aspect care demonstrează existenţa unei politici de marketing comun și nu a unei politici de sănătate proprii a fiecărui stat. Gardasil este prezentat ca fiind „primul vaccin care permite prevenirea unui tip de cancer…” Acesta a fost, cu ceva vreme înainte, și argumentul folosit pentru promovarea vaccinului împotriva hepatitei B. Textele publicitare ascund anumite informaţii care evidenţiază partea nefastă a vaccinurilor, dar dacă ne informăm cu rigurozitate și perseverenţă, putem separa adevărul de minciună.

După cum vom vedea mai departe, este vorba în special despre absenţa eficienţei demonstrate a vaccinului raportat la numărul deceselor din cauza cancerului. Această lipsă de dovezi este contrară tuturor principiilor medicinei bazate pe dovezi (Evidence-Based Medicine, EBM).

Rata de incidenţă: 0,03‰

În al doilea rând, această vaccinare este bazată pe o dublă minciună.
Mai întâi, pentru că boala pe care fabricanţii pretind că o previne este o falsă problemă de sănătate publică. De fapt, cancerul de col uterin nu este contagios. El poate fi în prezent detectat din timp, prin frotiu cervical, și este rar întâlnit în Europa și în America de Nord. Acest cancer reprezintă mai puţin de 2% din toate cazurile de cancer, iar rata sa de incidenţă este de 0,03‰. Adică, altfel spus, afectează cel mult trei femei dintr-o populaţie de 100.000 de femei. Apoi, această vaccinare se întemeiază pe minciună și pentru că se pretinde că este menită să prevină acest cancer prin acţiunea sa asupra infecţiilor cu virusul papiloma uman (HPV). Or, legătura dintre HPV și cancerul cervical nu a fost clar stabilită, și este tot mai mult pusă sub semnul întrebării. Este cunoscut scandalul care a izbucnit cu ocazia atribuirii în anul 2008 a premiului Nobel pentru medicină lui Harald zur Hausen, care, chipurile, ar fi stabilit legătura dintre HPV și cancerul de col. Adevărul este acela că nu există niciun motiv să ne temem de posibilitatea unui cancer în cazul mamelor sau al fetelor lor care au fost diagnosticate cu HPV.

Oamenii de rând au ajuns să fie trataţi întocmai precum cobaii de către patronii marilor companii farmaceutice.

Al treilea element, dar nu ultimul, trebuie să ne pună, de asemenea, pe gânduri: este vorba despre introducerea pe piaţă a vaccinului prin intermediul unor proceduri accelerate. Acestea ar trebui să fie justificate de o urgenţă medicală reală, care însă nu a existat în cazul niciunui vaccin, cu excepţia celui folosit împotriva virusului H1N1, cu rezultate pe care nu le cunoaștem încă (dacă facem abstracţie de faptul că orice vaccin este, oricum, dăunător). În timpul perioadei de experimentare care precedă eliberarea autorizaţiei de punere pe piaţă, noile produse trebuie testate pe eșantioane restrânse de pacienţi voluntari, iar efectele trebuie evaluate raportat la „grupuri de control”.

Controlul în dublu orb randomizat se referă la teste clinice care constau în compararea, pe baza unor criterii precise și pertinente, a două grupuri de subiecţi care sunt statistic asemănătoare, fiind constituite prin distribuirea aleatorie (random), în cadrul fiecărui grup, a pacienţilor selectaţi în prealabil. Unul dintre aceste două grupuri primește tratamentul, în vreme ce celălalt grup primește un remediu placebo.

Aceste reguli au fost impuse în Statele Unite ca urmare a unor catastrofe medicale majore, cum ar fi cea a Distilbenului sau a Talidomidei, de către Kefauver Harris Amendment (Amendamentul pentru eficienţa medicamentelor). Acest amendament completează Federal Food, Drug and Cosmetic Act, lege semnată de către președintele J.F. Kennedy în 1962. Începând cu acel moment, fabricanţii au fost puși în situaţia de a dovedi, pentru a obţine autorizaţie de punere pe piaţă, că noul medicament este eficient și că balanţa beneficiu/risc este favorabilă.

Termenele necesare pentru obţinerea autorizaţiei de introducere pe piaţă au scăzut de la zece la patru ani pentru vaccinurile mai recente și la câteva luni (șase luni în Statele Unite și două luni în Canada) pentru aceste vaccinuri. Or, o introducere pe piaţă generalizată, fără ca perioada de test clinic să se fi desfășurat în mod corect, înseamnă experimentarea ilegală a unui produs nou pe o întreagă populaţie, fără consimţământul oamenilor, care sunt transformaţi de-a dreptul în cobai.

Toate acestea sunt făcute pentru a exploata la maxim, indiferent de consecinţe, perioada limitată pentru care se acordă brevetele, ceea ce permite concernelor un profit imens și imediat pe o durată lungă, realizat prin scurtarea fazei de teste și prelungirea celei de comercializare, conform principiului vaselor comunicante.

Autorităţile medicale nu au fost în măsură să ofere nicio explicaţie coerentă pentru aceste autorizaţii de introducere rapidă pe piaţă.

Încălcarea flagrantă a eticii și a legilor de către patronii concernelor farmaceutice este actualmente mai mult decât evidentă

Agenţii concernelor farmaceutice pretind că au nevoie doar de câteva luni de teste pentru un vaccin conceput împotriva unei boli care are nevoie de câteva zeci de ani pentru a fi detectată și studiată în detaliu… Chiar trebuie să abdicăm de la orice logică elementară pentru a crede asemenea minciuni gogonate?

Dr. Claudina Michal-Teitelbaum, care a scris mult despre deriva politicii mondiale din domeniul medicamentelor, numește aceasta „păcatul dintâi al Gardasilului”: „Un comitet restrâns al Administraţiei pentru Alimente și Medicamente din America (Food and Drug Administration – FDA) a propus acceptarea […] unei proceduri accelerate pentru omologarea unui vaccin […], ceea ce înseamnă o procedură de evaluare simplificată, […] deci incompletă”, a declarat aceasta cu ocazia unui colocviu desfășurat în luna iunie a anului 2014, care a reunit opozanţii acestui vaccin. Colocviul a fost organizat de către deputata europeană Michèle Rivasi și de către medicul Philippe de Chazournes.

Cei trei medici americani care se află la originea acestui tip de autorizare în regim de urgenţă recunosc, totuși, că această derogare va conduce la „o experimentare pe durată nelimitată și pe o populaţie de tinere femei sănătoase” (conform Procesului verbal al Comitetului însărcinat cu eliberarea avizelor privind evaluarea vaccinurilor și a produselor biologice – VRBPAC -, 28 și 29 noiembrie 2001, arhivele Food and Drug Administration).

Consecinţa deloc neglijabilă a acestei decizii este aceea că eficienţa reală a vaccinului nu va mai putea fi studiată, generalizarea sa invalidând în felul acesta posibilitatea de a realiza studii comparative pe grupuri de control nevaccinate și cât mai ample.

După cum afirmă doctorul Marc Girard, expert în farmacovigilenţă, această „scurtătură” reprezintă „ruinarea celor mai importante principii ale evaluării farmaceutice” și abandonarea fundamentelor eticii.
 
Citiți a patra parte a acestui articol

Citiţi şi:

Campania criminală de vaccinare cu Gardasil şi Cervarix vizează depopularea prin sterilizare

Majoritatea medicamentelor sunt de fapt otrăvuri periculoase

 

yogaesoteric
13 noiembrie 2015