Noi probleme pentru Kovesi în dosarele Ursulei von der Leyen
O conferință de presă a fost organizată la data de 18 mai 2024, de către lobbyiștii Frédéric Baldan și Diane Protat, care au depus o plângere împotriva Ursulei von der Leyen, Albert Bourla, Pfizer și BioNtech. În dosar s-au alăturat partide politice belgiene și franceze, sute de victime – persoane fizice și două state membre, Polonia și Ungaria. Numărul mare de reclamanți a surprins instanța și pe judecătorul de instrucție Frenay. Audierea a avut loc în urma unei cereri surprinzătoare de inadmisibilitate emise de Parchetul European (EPPO).
Surprinzătoare deoarece, atunci când Diane Protat a cerut EPPO dosarul de anchetă, un ofițer EPPO, fără a-și declara identitatea, a explicat că „nu există niciun dosar”! Dosarul de anchetă reunește toate actele și sarcinile pe care EPPO ar fi fost normal să le îndeplinească în timpul procedurii și care este necesar să fie pus la dispoziția tuturor părților – atât a judecătorului de instrucție belgian Frédéric Frenay, în temeiul acordului de cooperare dintre EPPO și statele membre, cât și a părților, pentru ca acestea să-și poată desfășura apărarea.
Un caz fără un dosar la dispoziția părților este un început prost în ceea ce privește respectarea drepturilor părților și a apărării. Deci, cum ar putea EPPO să facă o cerere de respingere fără dosar? Iată o întrebare la care nimeni nu are un răspuns, iar EPPO este mai degrabă tăcut pe această temă, ascunzându-se în spatele secretului anchetei și al investigației. O modalitate de a evita să răspundă la întrebările pe care France-Soir i le-a pus, dar și de a ignora drepturile părților vătămate.
Dacă e să ne luăm după comportamentul EPPO, se poate spune că acesta nu este un veritabil parchet, ci mai degrabă o agenție de cooperare și de coordonare care ignoră anumite reguli de bază ale dreptului penal. Așadar, ce conține acest celebru dosar al EPPO? Vreo acțiune care ar putea fi jenantă pentru cei implicați? Rapoartele primite de EPPO sunt calomnioase la adresa reclamanților, permițându-i procurorului general adjunct Jennifer Vanderputten să spună că „victimele nu sunt altceva decât apă de ploaie”? La rândul său, judecătorul de instrucție Frenay, la care reclamanții au depus plângere, a dorit să obțină clarificări din partea instanței cu privire la modul în care își poate continua ancheta. Spre deosebire de EPPO, judecătorul de instrucție are un dosar de aproape 1800 de pagini, care include, desigur, plângerile din Polonia și Ungaria.
Primul sărut la Liège: Nu, EPPO nu a preluat ancheta, după cum scrie Politico
O complicație în jurul comportamentului EPPO este rolul mai mult decât discutabil al revistei Politico și al altor media. Într-adevăr, Politico a afirmat fără dovezi că pe 1 aprilie EPPO a preluat cazul și că Polonia dorește să iasă din dosar. Într-un articol din 3 aprilie 2024, France-Soir a prezentat părțile întunecate ale comunicării propagandistice a jurnaliștilor Elisa Braun și Carlo Martuscelli de la Politico. Așadar, Politico s-a înșelat din toate punctele de vedere, deoarece Polonia a fost bine reprezentată la audiere. Nu este treaba jurnalismului să verifice informațiile?
Acest aspect devine cu atât mai important atunci când informația provine de la EPPO, care a demonstrat o latură federalistă întunecată și partizană. Audierea din ziua anterioară a arătat că EPPO nu a preluat ancheta, așa cum au explicat Diane Protat și Frédéric Baldan în conferința de presă din 18 mai 2024.
Prin urmare, este surprinzător faptul că mass-media nu a verificat informația și astfel și-a indus în eroare cititorii: era totuși simplu să se verifice competența EPPO și mai ales să se știe că, în cadrul procedurilor penale, odată ce a fost depusă o plângere, așa cum a fost cazul Poloniei, aceasta nu mai este la dispoziția reclamantului, ci a instanțelor. Prin urmare, a fost peremptoriu ca mass-media să comunice într-un mod atât de grăbit. Cu toate acestea, unii dintre ei nu s-au lăsat păcăliți, urmând în special „instrucțiunile primite” de către procurorul belgian delegat la EPPO, Jennifer Vanderputten. Este necesat să fie reamintit faptul că, la înființarea Politico, publicația s-a prezentat ca un „prieten critic” al instituțiilor europene, nu ca o organizație de presă independentă pregătită să respecte Carta de la München.
Al doilea sărut de la Liège: „Polonia este prezentă la plângere cu un mandat ferm”, confirmă unul dintre avocații săi
La finalul audierii, Jean-Louis Gilissen și Morvan Leberre, avocații din partea Poloniei, au confirmat informațiile relatate de France-Soir în diverse articole: „Evenimentele nu s-au derulat așa cum ar fi fost necesar să se deruleze. Înseamnă că există o problemă civilă care ar putea pune sub semnul întrebării contractul așa cum a fost semnat? Da, există un viciu de consimțământ. Dar dacă există un viciu de consimțământ, este pentru că există fraudă, pentru că există o persoană incompetentă cu un conflict de interese. Asta este o denaturare. Deci toată această dezbatere democratică nu a putut avea loc în fața Parlamentului European. Ea a avut loc în fața instanței de judecată.”
France-Soir l-a întrebat apoi: „Ați spus că Polonia își menține poziția. De ce multe mass-media spun că Polonia vrea să iasă?”.
La care Jean-Louis Gilissen a răspuns: „Pentru că eu cred că există o serie întreagă de interese implicate în acest caz. Așa că este necesar să-i contrazicem pe cei care au scris că Polonia pleacă!”. Și a confirmat: „Pot să vă spun că avem un mandat, și un mandat ferm, de a fi prezenți și de a urmări să clarificăm situația. Aceasta este ideea. Nu dăm în judecată pe nimeni, dorim doar să vedem situația clar”.
Al treilea sărut la Liège: Judecătorul Frédéric Frenay își poate continua ancheta
Ținând cont de respectarea procedurilor legale, judecătorul de instrucție poate, prin urmare, să își continue ancheta și să îndeplinească sarcinile suplimentare solicitate de Ungaria. Alți reclamanți se gândesc să solicite sarcini suplimentare având în vedere poziția mai mult decât obscură a EPPO, care a apărut în locul procurorului belgian. Este într-adevăr așa?
Frédéric Demonceau, procurorul general adjunct, a fost absent de la audierea din 17 mai. Iată o altă chestiune importantă, având în vedere că EPPO nu a demonstrat că are competențele pe care și le revendică în acest caz. Tentativa de a intra cu forța nu a scăpat nici reclamanților, dar nici observatorilor experimentați sau celor care și-au făcut timp să citească în detaliu regulamentul EPPO. Acest organism european seamănă mai degrabă cu o agenție de cooperare și coordonare între state în lupta împotriva corupției. EPPO nu a fost ratificat de cinci țări (Ungaria, Polonia, Suedia, Irlanda și Portugalia) din cele douăzeci și șapte de state membre, deci nu a fost aprobat în unanimitate. Iar autoritatea sa este în prezent contestată de patru țări.
Al patrulea sărut de la Liège: În atenția presei
Numeroși jurnaliști au participat la audierea din 17 mai 2024 și la conferința de presă. Cu toate acestea, multe dintre mass-media continuă să furnizeze informații fragmentate sau eronate, ceea ce arată în mod clar un partizanat. Iar informațiile eronate sunt repetate pe rețelele de comunicare virtuală. În ciuda încercărilor lui Alexander Fanta de la Follow The Money (unul dintre jurnaliștii publicației a fost prezent la audierea din 17 mai, dar nu și la conferința de presă din 18 mai) de a explica faptul că plângerea New York Times nu a avut succes din cauza intervenției asociației BonSens.org, plângerea lui Frédéric Baldan a fost cea care a obținut o audiere. Alexander Fanta critică bonsens.org fără să explice cum de toți ceilalți reclamanți care au sesizat CJUE sunt încă în situația de a nu avea o hotărâre! Cum poate Fanta să afirme că este vina unei terțe părți, când el însuși se află în aceeași situație ca toți ceilalți? Nu este timpul ca jurnaliștii să lase orgoliile deoparte și să înceapă să furnizeze informații, în loc să acuze terțe părți pentru propriile greșeli?
France-Soir și asociația BonSens.org au făcut un reportaj despre vaccinuri încă din 2020, în special despre criticile aduse companiei Pfizer, precum și despre analiza contractelor, evaluate anormal în favoarea producătorilor de către Olivier Frot, doctor în drept.
Și mai enervant, potrivit unora din presă, Comisia ar fi angajat 700 de milioane de euro pentru a justifica competența EPPO! Ne întrebăm cum a putut CE să angajeze bugetul UE când nu are nicio competență în materie de sănătate! Mai mult, statele membre au fost cele care au plătit. Nici CE și nici jurnaliștii afiliați nu arată cum afectează aceasta bugetul UE! Atâtea întrebări care, ca de obicei, rămân neclare în încercarea de a legitima EPPO, mai degrabă decât de a oferi o critică jurnalistică autentică.
Al cincilea sărut de la Liège către avocații inculpaților
La finalul audierii, fețele avocaților erau cenușii și fără reacție, începând cu Adrien Masset, avocatul Ursulei von der Leyen, și Tom Bowens, avocatul lui Albert Bourla. Cu priviri pierdute, aceștia au sprijinit pereții în timp ce părăseau sala de judecată, ca un boxer care a luat un KO în ring. Avocații de la Bruxelles, care se așteptau probabil la o plimbare liniștită prin provincia Liège, însoțită de cererea de respingere a EPPO, s-au trezit la zid, mai ales în urma solicitărilor repetate de transparență în acest caz. Într-un comunicat, domnul Masset, avocatul Ursulei von der Leyen, explică faptul că „diverși reclamanți au prezentat argumente fanteziste, bazate în special pe poziții anti-vax”, o formă de argument de autoritate folosit prea ușor, poate, pentru a masca fondul real al problemei.
Afacerea ridică din ce în ce mai multe întrebări cu privire la rolul Ursulei von der Leyen și al lui Albert Bourla în negocierea contractului secolului (în valoare de peste 35 de miliarde de euro). În timp ce Polonia și Ungaria sunt reclamanți confirmați, membri ai altor state, precum Portugalia, Croația, Slovacia și România, iau deja în considerare posibilitatea de a se alătura. În ceea ce privește părțile civile, câteva mii de persoane și-au exprimat deja intenția de a se alătura procedurilor în diferite țări europene, în ceea ce o persoană a descris ca fiind „Un impuls fără precedent. Iar dacă New York Times nu a reușit să obțină contractele și SMS-urile este cu siguranță pentru că nu a urmărit suficient de mult”.
În Franța, atât Ministerul Sănătății, cât și parlamentari se întreabă: „De ce nu se alătură Franța acestei proceduri?” Și mai ales, „ce rol joacă Rassemblement national sau LFI și celelalte partide politice, care sunt complet absente?”. Nu este importantă transparența pentru aceste partide? În perspectiva alegerilor europene, nu este în interesul cetățenilor ca cei care candidează să se intereseze de mersul anchetei?
În străinătate, concurenții Pfizer nu au avut în mod clar același tratament sau schimburi de SMS-uri cu dna von der Leyen. Se va alătura Moderna, care este de asemenea în litigiu cu Pfizer, pentru a afla ce conțin SMS-urile dintre Albert Bourla și Ursula von der Leyen? Se va alătura SEC, autoritatea americană de reglementare a pieței, pentru a afla dacă directorul general al Pfizer, Albert Bourla, a încălcat codul de conduită și regulile stricte ale unei companii cotate la bursă?
Numeroase articole au apărut în mass-media, dar niciuna dintre principalele mass-media franceze nu a relatat despre audiere sau conferința de presă. Marianne, care a fost informată de plângere în primăvara anului 2023 de către Frédéric Baldan în contact cu Natascha Polony și Gerald Andrieu, a avut nevoie de un an pentru a relata despre plângerea împotriva Ursulei von der Leyen. Fără să-l contacteze pe Frédéric Baldan, Marianne nu a ezitat să-i atribuie declarații incorecte. Un adevărat cutremur, cu o presă care, pe de o parte, face o adevărată muncă de informare, relatând faptele și investigând pentru a descifra situația complexă. Iar pe de altă parte, au tendința de a uita unele dintre îndatoririle prevăzute de Carta de la München, de a verifica informațiile și de a nu confunda propaganda cu jurnalismul. Cu toate acestea, ei sunt în continuare supliniți de un magistrat de la EPPO care este capabil să își însușească puteri fără a le stabili un temei juridic – și bineînțeles fără ca acest aspect să fie pus în discuție de către presa mainstream.
Justificarea competenței EPPO prin intermediul unui angajament de 700 milioane de euro din partea CE seamănă mai degrabă cu o lovitură de stat juridică, EPPO punându-se în slujba funcționarilor europeni și nu a cetățenilor. Acești funcționari resimt din plin valul de reclamanți. EPPO este o organizație care încearcă să evite cu orice preț responsabilitățile care îi revin direct și indirect. Prin urmare, ar fi de mirare dacă perchezițiile, comisiile rogatorii și alte sarcini suplimentare ar viza persoane precum Ursula von der Leyen, Albert Bourla, Laura Kövesi, comisarii europeni, Jennifer Vanderputten, procurorul general adjunct Demonceau, directorul de comunicare Tine Hollevoet, sau alte persoane, cum ar fi jurnaliști precum Elsa Braun (Politico) sau Alexander Fanta (Follow The Money) – ținând cont de faptul că prezumția de nevinovăție prevalează în orice moment, mărturiile lor ar putea fi importante în această afacere.
Specialitatea orașului Liège este siropul de pere și mere, iar Diane Protat și Frédéric Baldan, alături de ceilalți reclamanți și victime, au ținut să le reamintească Ursulei von der Leyen și lui Albert Bourla, precum și avocaților lor, că nu este cazul să fie luați nici drept „mere bune”, nici drept „pere bune”.
Cele mai bune urări de la Liège pentru toată lumea.
Înregistrarea video integrală a conferinței de presă, aici.
Citiți și:
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, investigată pentru legături personale cu firma Pfizer și contractul de 1,8 miliarde de doze de „vaccin”
Cum o albim pe Ursula von der Leyen – ghid practic
yogaesoteric
1 iunie 2024