Noul sistem mondial multipolar și sfârșitul unei ere

Declinul ireversibil al supremației occidentale, sub conducerea Statelor Unite, nu va fi un proces pașnic și ar fi naiv să credem aceasta.

Diagnosticele actuale afirmă că sistemul internațional traversează o perioadă de schimbări epocale. Plăcile tectonice pe care se sprijină tabla de șah geopolitică mondială s-au deplasat, declanșând modificări profunde în structura sistemului și în natura principalilor săi actori.

Călătoria a atins deja un punct de nonretur, iar tendințele care au acționat în ultimii ani s-au maturizat până la punctul de a produce un rezultat ireversibil: configurarea unei table de șah geopolitice mondiale marcată de apariția unor actori multipli, înzestrați cu capacități de putere diferite, care pun capăt la cinci secole de supremație occidentală asupra tuturor națiunilor. Multipolarismul a sosit și este aici pentru a rămâne.

În termeni practici, vedem destrămarea iremediabilă a ordinii hegemonice instituite de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Pax Americana a eșuat complet în încercările sale de a crea o ordine internațională mai sigură și mai stabilă. Ceea ce a caracterizat faza finală a dominației occidentale a fost un eveniment de o importanță istorică enormă: începutul declinului de neoprit al puterii relative a Statelor Unite în sistemul internațional și, în paralel, ascensiunea extraordinară a Chinei ca putere economică de talie mondială și resuscitarea rolului critic al Rusiei pe scena internațională.

În plus, s-a adăugat o succesiune nesfârșită de operațiuni militare și războaie purtate pe cele cinci continente; extinderea puternică a belicoșilor americani, care au însămânțat aproape o mie de baze militare de-a lungul și de-a latul planetei; agravarea flagelurilor înapoierii și subdezvoltării în vaste zone ale Sudului Global – în epoca actuală, se traduce printr-un torent nesfârșit de migrații masive ce modifică profund compoziția etnică și culturală a fostelor metropole europene și a Statelor Unite.

Declinul ireversibil al supremației occidentale, sub conducerea Statelor Unite, nu va fi un proces pașnic. Ar fi naiv să credem asta. Dar în actuala constelație de actori politici nu există cu siguranță nimeni în măsură să reconstruiască, în favoarea lor, hegemonia pierdută a SUA. Acest fapt ar necesita: (a) o superioritate economică și tehnologică copleșitoare, așa cum au avut Statele Unite în primii ani ai celei de-a doua perioade postbelice; (b) un primat militar nu mai puțin copleșitor, dar care, după cum observă experții militari, nu a ajutat Statele Unite să câștige războaie; și (c) vocația hegemonică, care în Statele Unite este înrădăcinată în ideologia națională a „excepționalismului american”, o credință ce conferă națiunii o presupusă responsabilitate de a deveni campionul răspândirii libertății, justiției, democrației și drepturilor omului în lume.

Îndeplinirea acestei misiuni autoimpuse necesită un front intern solid din punct de vedere social și unificat din punct de vedere politic, capabil să permită ambiției hegemonice să se traducă în construirea unei ordini hegemonice stabile. Statelor Unite le lipsesc deja amintitele atribute: este o țară profund divizată din punct de vedere politic și din ce în ce mai inegală și nedreaptă din punct de vedere economic. Astăzi, niciunul dintre marii actori de pe scena internațională nu îndeplinește aceste condiții.

Formidabilul progres economic și tehnologic al Chinei nu ar fi suficient pentru a face din ea noul hegemon mondial. În plus, nu are nici forța militară și, ca civilizație străveche, nici crezul ideologic de a fi, așa cum cred americanii, o națiune aleasă de Providență pentru a face rocada. Rusia a trecut printr-o reconstrucție economică remarcabilă și, deși considerată drept moartă de ideologii și consilierii americani în epoca post-sovietică, și-a recăpătat rolul de actor important pe scena internațională, cu toate că nu are – și nu a avut – în planurile sale să devină un substitut al Statelor Unite.

Prin urmare, ne îndreptăm spre consolidarea acestei noi structuri multipolare care coexistă din ce în ce mai greu cu „ordinea mondială bazată pe reguli”, așa cum a fost construită și mediatizată de Statele Unite. Această ordine este nedreaptă. Vorbim despre o dezordine care provoacă nenumărate războaie și conflicte de tot felul și nu reprezintă în niciun caz peisajul complex ce caracterizează sistemul internațional de astăzi.

Obstacolele pentru depășirea supraviețuirii vechii ordini instituționale sunt însă numeroase.

Rusia a fost atacată constant de la prăbușirea Uniunii Sovietice. De fapt, este o țară în război. Trupele inamice (NATO) se adună de-a lungul întregului său flanc vestic și a unei mari părți din restul teritoriului rusesc. În conformitate cu beligerantul document Defense Planning Guidance (din 18 februarie 1992), redactat de subsecretarul american al apărării Paul Wolfowitz, principiul organizatoric al politicii externe americane față de Rusia este indicat să fie acela de a „sângera și slăbi” această mare țară și de a o balcaniza, așa cum s-a procedat cu fosta Iugoslavie. Și asta întrucât, chiar dacă a abandonat deja comunismul, după cum a remarcat Wolfowitz, Rusia este prea mare și prea puternică și va fi întotdeauna un obstacol în calea politicii externe americane în Eurasia.

Aceeași filozofie belicoasă se regăsește în raportul Rand Corporation din 2019 intitulat „Overextending and Unbalancing Russia” (Supraextinderea și dezechilibrarea Rusiei), cu precizarea explicită că s-a recomandat instalarea de arme letale la granița dintre Ucraina și Rusia pentru a determina Kievul să intre în război cu vecinul său, făcându-l să sângereze până la moarte. Pe scurt, de mai bine de 20 de ani, Rusia este obiectul unui război hibrid care se exprimă sub forma unei agresiuni mediatice din partea întregii prese occidentale, cu puține excepții, a unor ofensive diplomatice, a unei demonizări a lui Vladimir Putin, a unor sancțiuni comerciale începute cu mult înainte de războiul din Ucraina și a unei serii întregi de agresiuni menite să facă Rusia să explodeze în numeroase mici națiuni independente – pradă ușoară pentru SUA și partenerii săi europeni.

Pentru pacea mondială și prosperitatea popoarelor noastre, este esențial să se pună capăt acestei ofensive împotriva Rusiei și ciumei rusofobiei care se răspândește mai ales în Europa. O Rusie sângerândă și sfâșiată, așa cum dorește Occidentul colectiv, ar fi o tragedie, întrucât contribuția crucială la stabilitatea și echilibrul sistemului internațional pe care o oferă Moscova ar fi pierdută. În plus, ar deschide ușa unui atac frontal atât împotriva Chinei – punând în pericol pacea mondială, cât și împotriva țărilor apropiate de Statele Unite, în special din America Latină și Caraibe.

Moscova a reacționat cu o prudență extraordinară la aceste provocări. Referindu-se la lovitura de stat promovată de administrația Obama în Ucraina în 2014, profesorul John Mearsheimer, de la Universitatea din Chicago, a observat că, dacă o situație analogă s-ar fi produs la granița sudică a Statelor Unite, și anume o lovitură de stat care ar fi răsturnat un guvern pro-american din Mexic și l-ar fi înlocuit cu unul net potrivnic Statelor Unite, trupele americane ar fi invadat Mexicul în câteva ore de la un astfel de incident. Economistul Jeffrey Sachs a făcut aceleași remarci în urmă cu câteva luni.

Din fericire, Rusia a acționat diferit și a parcurs toate canalele diplomatice înainte de a ordona „operațiunea militară specială” din Ucraina. Dar aceste tentative au fost sabotate sistematic de Statele Unite și de aliații săi europeni. Spre deosebire de angajamentul permanent față de negocieri și acorduri diplomatice care caracterizează politica externă a Rusiei, precum și cea a Republicii Populare Chineze, Washingtonul nu ar fi procedat la fel într-un caz similar, după cum a subliniat profesorul Mearsheimer.

Această atitudine a Moscovei și a Beijingului este cea care ne permite să fim prudent de optimiști în ceea ce privește viitorul noii ordini multipolare deja stabilite.

Citiți și:
Modificarea sistemică – O nouă lume apare la orizont
Despre impasul american: război mondial sau lume multipolară

yogaesoteric
19 martie 2024