Nu-i așa că, petrecând tot mai mult timp pe Facebook, găsești tot mai adesea postări care îți plac sau la care te vezi nevoit să reacționezi?

Ori subiecte care te preocupă?

E o întâmplare, pentru că te-ai înscris și abonat unde ți-ai dorit? Poate că nu numai…

Puțini știu că algoritmii din spatele mecanismului numit Facebook au ajuns la un nivel absolut fabulos, trecând demult de simpla creare a dependenței.

Puțini, pentru că toți suntem la nivelul interfeței care ne este destinată, adică wall-ul, dacă vreți, coperta cărții pe care o scriem despre noi. În realitate, pentru proprietarii volumelor care au diversele noastre fotografii de profil la autor suntem nu precum, ci chiar o carte larg deschisă. Și nu pentru că ne-am postat benevol imagini și sporadic gânduri, poate dintre cele mai intime. Câtuși de puțin. Asta e cel mai puțin.

De câte ori ți s-a petrecut ca, fiind într-o anumită stare de spirit să intri pe Facebook și după puțin timp și puțină activitate să găsești tocmai, „fix” și „exact” un șir de postări unele chiar în deplin acord cu „mood”-ul, cu dispoziția ta?

Dacă vei fi atent, vei observa că unele dintre acestea datează de mai multe zile sau chiar săptămâni. Deci, în mod firesc, nu ar avea ce să caute acolo. Au trecut în fața altora mult mai actuale de pe conturi, grupuri și pagini pe care le urmărești și cu care interacționezi mult mai des…

Dacă în locul continuării micilor senzații de „întâlnire” surpriză neuronală, „sinapse” spontane, îți și revii în fire, din starea anterioară ajungând la luciditate, vei dobândi mai degrabă un sentiment că ceva este ciudat, odată cu valul de „predestinări”, de nu vei căpăta și senzația destul de îndepărtată, totuși, că ești manipulat.

Facebook-ul pare că știe destul de bine cum te simți… Asta pentru că știe. Reacțiile pe care le-ai avut până în acele momente, căutările pe care le-ai făcut, accesările materialelor postate, distribuirile sau cuvintele pe care le-ai folosit în comentarii … sau poate și în discuțiile private (cine știe?… Tot Facebook!) au format un patern… Pe baza căruia stăpânul cărții te servește la timp, oportun, pentru a te „cuceri”.

Mergând pe aceeași logică, numai că în sens invers, întrebarea care se ivește singură este: Nu poate să-ți și creeze, de la un capăt la altul, în același mod, senzații, sentimente și stări? Bineînțeles că da. Și o și face…

Dintr-un bun început, prietenii pe care îi ai și cu care reacționezi cel mai adesea, grupurile în care ai devenit membru, paginile la care te-ai abonat, postările tale, comentariile și reacțiile dezvăluie un anumit tip de personalitate, cu aplecări și înclinații, o tipologie și un tipar comportamental. Plecând de aici, realitatea cea profundă de pe Facebook este că tu nu ești cititorul sau observatorul, ci tu ești cel care narează cu mare larghețe și interpretează imagistic pentru cel care stăpânește tocmai această realitate profundă.

Acum, nimeni să nu se autoflateze, crezând că mecanismul sau cei din spatele său i-ar acorda o atenție deosebită, în funcție sau mai ales datorită personalității sale complexe. Nu, intri într-un tipar de personalitate și o tipologie comportamentală.

În România, spre exemplu, e ușor cu pipițele cu pantaloni rupți care se fotografiază mai mult cu spatele și folosesc uzual neologisme, ca și cu „indignații” care lucrează în corporații. Sunt predispuși la schimbare, printre altele. Dar la fel de ușor de plasat într-o tipologie și un tipar este și doctorul docent cu ochelarii pe nas trăgând dintr-o țigară groasă, care folosește cuvinte precum „Dumnezeu”, „credință” sau „religie”. El este un conservator.

Și așa vine momentul în care nu știi dacă în seara asta să ieși la miting. Tu, personal, încă nu știi. „Stăpânul” știe însă mai bine decât tine, pentru că ți-a stabilit starea, în funcție de reacțiile pe care le-ai avut până atunci sau de cuvintele folosite în comentarii sau conversații și, în plus, are paternul dat de acțiunile tale anterioare. Pentru că, oricât de diferiți, liberi, independenți și imprevizibili ne-ar plăcea să credem că suntem, în realitate ne „mână în luptă”, ca și în cele uzuale, în viața de zi de zi, datele personalității noastre, care rămân aceleași și care fac ca „imprevizibilul” să capete un anumit nivel de predictibilitate. Tot acestea ne înscriu în anumite tipare de personalitate.

Să spunem că avem două mitinguri împotriva guvernului. Unul pe 10 august 2018, iar altul pe 10 august 2019. Două postări relativ asemănătoare cu un mesaj puternic se vor „comporta” însă diferit în cele două momente. Pentru că „stăpânul” este interesat ca tu să ieși în stradă în 2018, va „împinge” primul mesaj astfel încât să capete o largă „popularizare”. Dacă are o altă agendă pentru tine și mai ales pentru … guvern în 2019, nu va da dreptul celui de-al doilea mesaj să devină „viral”. Ba, poate în plus, va promova mesaje contrare sau demoralizatoare. Cele două postări erau asemănătoare, ba, mai mult, factorul timp a făcut ca problemele reclamate împotriva guvernului să se acutizeze. Cu toate acestea, narațiunea și entropia socială au fost cu totul diferite. În atare situație, militantul statornic va resimți o stare de dezabuzare, neputând să perceapă ce s-a petrecut cu ceilalți.

Altădată, într-o situație particulară, ești uimit pentru că, deşi ultima ta postare nu a fost mai „rea” sau mai „primejdioasă” decât cele dinainte, ți se impun „standarde ale comunității” și ești banat, ești interzis în a te mai exprima sau chiar manifesta. „Stăpânul” cărții pe care o scrii a evaluat activitatea ta anterioară și declanșează atacul preventiv, pentru că anticipează încotro te îndrepți. Ai putea să recunoști sau nu, cu tot curajul și măreția ta eroică, dar măsura punitivă va avea un efect asupra ta. Altfel spus, „te-a mai liniștit” pentru viitor și vei fi mai prudent în „libera exprimare”. Este tocmai ce se urmărea, pentru că această măsură nu este cazul să fie gândită în parametri individuali: nu tu ai fost ținta, ci a fost dezasamblată interacțiunea cu ceilalți, s-a blocat probabilitatea, posibilitatea creării de către tine a unei narațiuni sociale, pe o temă sau subiect care se vrea să fie și să rămână îngrădite sau chiar tabu.

Pentru că pe „stăpân” nu îl interesezi tu în mod deosebit (tu poți chiar să te simți „liber”), ești parte a unui ansamblu imens, interacțiunile sunt cele care este nevoie să fie controlate, pentru a duce către scopul stabilit. Pare și este destul de simplu ca entropia socială să fie manipulată astfel prin intermediul acestei unelte colosale care este Facebook.

Așadar, Facebook este chiar „cartea feței”, cum s-ar putea traduce, a feței tale. Iar un procedeu din gândirea „ocultă” (să-i spunem așa, deși poartă nume mult mai specifice) este să-ți ascundă adevărul pe care îl cauți chiar sub nas, singurul loc în care, chiar și, sau mai ales, în cea mai febrilă căutare nu-l vei găsi. Simți cumva și ai vrea să știi cum ești manipulat, dar nu „dibuiești”. Adevărul îți „miroase”, dar nu-l vezi, iar să-l pipăi vreodată… Nici nu te-ai putea gândi unde îl găsești.

Dacă este așa, cum să ieși din acest adevărat Matrix? Un mijloc ar fi să rămâi mereu stăpân pe tine, dar și să iei totul ca pe o joacă și să fii… jucăuș: fă din când în când opusul a ceea ce ai fi înclinat să faci și „scurtcircuitează” astfel algoritmii. „Just for fun!”… În rest, putem să visăm în continuare că suntem liberi. În orice caz, cu toate că mai sunt multe de spus, cele de mai sus sunt aspecte pe care ar fi necesar să le știm și de care să rămânem conștienți. Mai este bine de știut și că Facebook lucrează la „chestii” precum analiza de sentiment sau a sunetelor de proximitate, în scopuri comerciale, dar nu numai… Este bine de știut!

Citiţi şi:

Facebook-ul e acel gen de lucruri pe care nu-l prea poți ține sub control decât dacă-l elimini total

Informații foarte importante pentru utilizatorii Facebook și Google (I)

yogaesoteric
23 septembrie 2019