Nutriție integrativă – Abordarea care îți aduce echilibrul perfect

Acum 2.500 de ani, Hippocrate ne îndemnă ca „hrana să ne fie medicament”. De-a lungul timpului, însă, „a mânca bine” a avut semnificaţii diferite. Am ajuns acum într-un punct al dezvoltării civilizaţiei în care reevaluăm relaţia pe care o avem cu alimentele, punând din nou accentul pe rolul esenţial pe care nutriţia îl are în menţinerea sau redobândirea stării de sănătate.

Nutriția integrativă, un concept relativ nou apărut, are la bază faptul că sănătatea omului este expresia îmbinării complexe dintre aspectele fizic, chimic, mental, emoțional și spiritual ale vieții și existenței. De fapt, specialiștii instruiți în nutriția holistică abordează sănătatea și vindecarea din perspectiva ființei umane ca un tot unitar.

Folosind educația nutrițională în calitate de instrument, specialiștii în nutriție integrativă pun accentul pe consolidarea sănătății și combaterea bolilor abordând fiecare persoană ca fiind unică. Acest aspect necesită angajarea pe deplin a fiinţei în procesul de recuperare a sănătății și onorarea înțelepciunii sale înnăscute, lucrând în echipă pentru a marca cursul spre o sănătate optimă. Specialistul în nutriție integrativă oferă consiliere referitor la îmbunătățirea dietei, a modului de viață și a atitudinii privind prevenirea bolilor și promovarea sănătății.

Nutriția și alimentația joacă un rol vital în cadrul medicinei integrative, lărgindu-și aria operațională prin introducerea unor suplimente naturale care sporesc starea de bine și întăresc imunitatea organismului – așadar putem spune că această disciplină devine din ce în ce mai populară și se focalizează asupra felului în care dieta echilibrată și suplimentele nutritive naturale pot contribui la întărirea stării de bine a trupului, minții și spiritului.

Componentele nutriției integrative

Specialistul în nutriție consiliază persoana pentru a acoperi majoritatea elementelor din sfera nutrițională: macronutrienți, micronutrienți și elemente legate de combinarea alimentelor, precum și sursa de proveniență a acestora. Cu toate acestea, ideea de nutriție integrativă sau nutriție holistică merge și mai adânc, explorând ideea că nu doar o alimentație și o dietă adecvate pot ajuta la vindecarea trupului, ci și armonizarea în plan emoțional. De fapt, o stare bună de sănătate depinde de așa-numita hrană primară precum: activitatea fizică regulată, relații interumane semnificative, activitate profesională care aduce satisfacție, o practică spirituală corespunzătoare, urmarea pasiunilor proprii, forme de auto-îngrijire în afara dietei, creativitate, joacă și divertisment. Toate aceste aspecte sunt importante pentru o viață fericită şi sănătoasă.

Medicul David Rakel, profesor și director al programului de medicină integrativă de la Universitatea de Medicină din Wisconsin, consideră că tratamentele medicinei integrative se grupează în trei categorii: cele care ţin de sfera psiho-mentală, cele care ţin de trup și cele care ţin de comunitate. Aceste categorii includ o serie de modalități de operare precum: cercetarea, aplicarea unei scheme personalizate de tratament cu suplimente nutritive naturale, reflexo-terapie pentru trup, prevenție și nutriție.

Relația dintre mâncare și dispoziție

Multe studii au avut ca obiect de analiză felul în care diferite mâncăruri sau suplimente nutritive complexe pot avea efecte benefice asupra stărilor depresive, iritabilității, mâncatului pe bază de stres și comportamentului corelat cu nervozitatea. Alte cercetări au scos la iveală faptul că o dietă bazată pe fructe, legume și grăsimi sănătoase poate diminua stările de iritabilitate și depresie în cazul vârstnicilor și adolescenților, comparativ cu o dietă bogată în carbohidrați și zaharuri.

Pofte și dependențe culinare

Momentul în care pacientul conștientizează că are anumite pofte culinare (pe care nu și le poate stăpâni) este primul pas care ajută la transformarea întregii sale filosofii comportamentale. În primul rând este necesar să fie de-construită pofta prin evaluarea tipului de mâncare care este preferat (alimente bogate în grăsimi procesate, carbohidrați, zaharuri), intervalul orar în care intervine pofta, ce se petrece la nivelul creierului când se naște aceasta, care este statusul emoțional al pacientului și ce chimicale se eliberează în trup în momentul în care intervine senzația de „nu mai pot rezista”.

Numeroase studii clinice au arătat că pofta / dependența alimentară are același efect asupra creierului ca dependența de droguri, reacțiile trupului fiind similare în cazul celor două dependențe.

Trenduri în dietă

Dacă urmăriți felul în care hypermarketurile și-au modificat strategia de promovare a produselor, puteți distinge cu ușurință care sunt și trendurile în dietă: de la „produsele eco/bio”, la alimentele cu „0 calorii”, neprocesate ori alimente specifice dietei Paleo, Dukan, Keto etc. Un specialist în nutriție integrativă, pentru a oferi cele mai bune sfaturi pacienților săi, este necesar să fie la curent cu aceste trenduri și să argumenteze de ce acestea funcționează sau nu în cazul pacientului pe care îl consiliază.

Rolul unui specialist în nutriție integrativă este foarte complex și poate include și argumentări cu privire la sustenabilitatea alimentelor, metodele de procesare a alimentelor, cumpărarea alimentelor organice de la producători locali vs. metodele convenționale de agricultură, organismele modificate genetic, alimentele procesate și indicii trecuți pe ambalajele produselor. Toate aceste aspecte au un singur numitor comun: impactul alimentelor consumate asupra fiinţei ca întreg.

Dezvoltarea unui plan de nutriție

Atunci când specialistul în nutriție integrativă concepe un plan de tratament pentru pacient, întotdeauna are același punct de plecare: filosofia nutriției integrative este holistică și prevede tratarea omului ca întreg. Niciun plan de tratament nu este valabil pentru toți – nevoile emoționale, fizice și nutriționale sunt diferite în fiecare caz în parte. Astfel că specialistul în nutriție integrativă va concepe planul de nutriție după o discuție preliminară cu pacientul său, în care se stabilesc obiectivele ce se doresc a fi atinse, precum și calea care este nevoie să fie urmată – așadar drumul spre vindecare diferă pentru fiecare persoană în parte.

Atunci când mintea, trupul și sufletul sunt în echilibru, suntem cu un pas mai aproape de vindecare.

Nutriţia – combustibil pentru sănătate

Medicii recunosc importanţa pe care alimentaţia şi nutrienţii o au în menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolilor. De aceea, în prezent, dietele standardizate sunt tot mai mult înlocuite cu programe personalizate de nutriţie. Acestea sunt completate cu suplimente alimentare naturale, atât pentru refacerea deficitelor nutriţionale, cât şi specifice afecţiunilor prezente.

Calitatea alimentelor

Studiile ultimelor decenii arata că, sub presiunea producţiilor industriale de alimente, concentraţia de nutrienţi a acestora este tot mai mică. În acelaşi timp, cu cât recoltele sunt mai performante cantitativ şi plantele mai rezistente la factori de mediu, după tratarea cu substanţe chimice, cu atât alimentele au gust mai fad şi sunt mai sărace calitativ. Toate acestea au un impact direct asupra stării noastre de sănătate, impact pe care medicina începe să-l ia în considerare. Discuţiile despre relaţia dintre nutriţie şi siluetă sau despre dietele pentru armonizarea greutăţii trupeşti sunt tot mai mult înlocuite cu dezbateri profunde, legate de rolul alimentaţiei în menţinerea sănătăţii. Relaţia dintre nutriţia nesănătoasă şi boală este dovedită ştiinţific, alimentaţia nesanogenă ducând la creşterea alarmantă a unor boli cronice precum obezitatea, diabetul zaharat tip 2, a bolilor cardiovasculare, cancerului, osteoporozei.

Nutrienţii şi procesul de digestie

Nutriţia funcţională şi integrativă, parte a medicinei funcţionale şi integrative, are un rol major în prevenirea şi reducerea cauzelor şi a manifestărilor bolilor prin abordarea unei diete adecvate fiecărui pacient. Adoptarea unei alimentaţii corecte este o provocare mai mare decât s-ar putea crede, pentru că necesităţile personale variază foarte mult. De aici şi eşecul multor „reţete-minune universale”. De fapt, cerinţele nutriţionale ale fiecărei persoane sunt la fel de diferite ca şi amprenta proprie. Medicii şi cercetătorii din domeniul nutriţiei analizează modul în care nutrienţii şi alte componente ale dietei influenţează starea de sănătate de-a lungul vieţii. Ştiinţa nutriţiei ţine cont de caracteristicile nutrienţilor, biologia şi biochimia metabolizării acestora, căile de semnalizare şi rolul lor în homeostazia organismului. De asemenea, studiază erorile de metabolism şi urmăreşte să clarifice relaţia dintre gene şi nutrienţi. Hippocrate vorbea despre dietă ca despre studiul stilului de viaţă al omului, incluzând pe lângă alimentaţie şi ceilalţi factori de influenţă din mediul înconjurător. Abordarea este şi astăzi valabilă.

Dieta nu ar trebui să fie despre restricţii, ci despre stil de viaţă sănătos. Iar dieta potrivită fiecăruia dintre noi include, pe lângă principiile alimentare complete şi corecte, aerul, odihna, exerciţiul fizic, igiena mentală şi psihică.

Metabolismul

Starea de sănătate a fiecărei fiinţe implică existenţa unui status nutriţional optim dat de echilibrul dintre necesarul şi aportul nutriţional. În determinarea statusului nutriţional, un rol aparte îl are balanţa energetică a organismului, ce se află la baza stabilităţii ponderale şi a echilibrului mediului intern. Pe un talger al balanţei sunt aporturile energetice (reprezentate de alimente), iar pe celălalt, consumurile energetice pentru menţinerea funcţiilor organismului, termoreglare şi activitate fizică. În cazul organismului uman, aportul energetic este discontinuu şi variabil, în timp ce consumul energetic este permanent. Este necesară existenţa unor depozite energetice care să asigure organismului uman „combustibilul” în perioadele dintre ocaziile de „alimentare”.

„Medicul viitorului (…) îi va îndruma pe pacienţi să aibă grijă de ei, să aibă o alimentaţie adecvată şi să prevină apariţia bolilor.” – Thomas Edison, inventator

Când un organism este în echilibru energetic, aceste depozite rămân nemodificate, deci persoana îşi menţine greutatea trupească. Aportul alimentar insuficient determină scădere ponderală, în timp ce aportul excesiv duce la creştere în greutate.

Referitor la grupele de nutrienţi, despre care vom vorbi mai jos, acestea nu sunt echivalente în ceea ce priveşte asigurarea necesarului energetic, dar fiecare dintre ele are un rol esenţial pentru buna funcţionare a organismului.

Nutrienţii

Toate alimentele şi băuturile pe care le consumăm au în compoziţie şase macronutrienţi şi micronutrienţi care sunt esenţiali organismului nostru pentru producţia de energie, pentru formarea şi creşterea ţesuturilor, pentru reglarea proceselor biologice, pentru prevenirea apariţiei deficientelor şi a bolilor degenerative. Aceşti şase nutrienţi sunt glucidele, lipidele, proteinele, vitaminele, mineralele şi apa. Deoarece organismul nostru nu este capabil să le producă în mod endogen în cantităţile zilnic necesare, aceştia este necesar să fie furnizaţi prin alimentaţie.

Macronutrienţii

Glucidele

Glucidele fac parte din clasa macronutrienţilor, alături de lipide şi proteine. După gradul de polimerizare, glucidele se clasifică în trei grupe principale: zaharuri (mono- şi dizaharide), oligozaharide şi polizaharide (digerabile – amidon şi nedigerabile – fibre alimentare). Glucidele alimentare reprezintă 50-55% din aportul energetic total. Deşi cantitativ glucidele reprezintă numai 0,3% din greutatea trupului (în valoare absolută, circa 0,2 kg), importanţa lor este mare, având rol energetic şi structural. Hidraţii de carbon reprezintă principala sursă energetică a organismului, acoperind mai mult de jumătate din necesarul caloric.

Carenţa de glucide provoacă hipoglicemia, care se manifestă prin slăbiciune generală (somnolenţă, scăderea memoriei, cefalee), iar în sânge apar produse ale oxidării incomplete a proteinelor şi lipidelor – cetone, care dereglează echilibrul acido-bazic, ducând la acidoză.

Lipidele

Denumite şi corpi graşi, lipidele constituie o familie eterogenă de molecule insolubile în apă. Lipidele alimentare sunt alcătuite din molecule de acizi graşi esterificaţi sub formă de trigliceride şi fosfolipide. Sterolii alimentari sunt, în principal, reprezentaţi de colesterol şi steroli de origine vegetală (fitosteroli). Lipidele joacă un rol esenţial în producerea de energie, reprezentând forma de stocare energetică cea mai eficientă, întrucât au densitatea calorică cea mai mare (9,3 kcal/g). La greutate egală, trigliceridele conţin de 2,5 ori mai multă energie decât glicogenul, care este forma de depozit a glucidelor.

Pe lângă rolul energetic, lipidele au rol structural (plastic), găsindu-se în componenţa membranei celulare, în unii hormoni şi în celula nervoasă, au rol imuno-protector, transportor pentru vitaminele liposolubile (A, D, E, K) şi de accelerare a metabolismului (coenzime). Carenţa de lipide are impact asupra scăderii duratei vieţii, slăbirii rezistenţei la acţiunea factorilor meteorologici nefavorabili, apariţiei hemoragiilor în organele interne etc.

Proteinele

Substanţe organice alcătuite din lanţuri de aminoacizi, proteinele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii. Aminoacizii sunt compuşi organici formaţi din carbon, hidrogen şi oxigen, dar conţin şi azot, ceea ce distinge proteinele de alţi nutrienţi.

Proteinele se clasifică în funcţie de valoarea lor biologică, care este determinată de scorul aminoacizilor esenţiali digestibili dintr-o proteină (DIAAS) în raport cu o proteină model care asigură necesarul minim de aminoacizi esenţiali pentru creşterea şi dezvoltarea unui copil preşcolar. Opt aminoacizi sunt consideraţi esenţiali, întrucât nu pot fi sintetizaţi în organismul omului şi trebuie aduşi zilnic din alimente. Aceştia sunt valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina, fenilalanina.

Proteinele au rol structural, fiind necesare creşterii şi refacerii ţesuturilor, rol funcţional, intervenind în desfăşurarea tuturor proceselor vitale în organism: sinteza de enzime care catalizează reacţii chimice (absorbţie, digestie, coagularea sângelui, contracţie musculară), hormoni, formarea anticorpilor cu rol în imunitate, menţinerea echilibrului osmotic şi rol energetic, 1 g de proteine eliberând 4 kilocalorii.

Aportul redus de proteine determină apariţia malnutriţiei proteice sau proteocalorice (când se asociază şi cu reducerea aportului caloric). În cazul dietelor vegetariene, este necesară suplimentarea proteinelor, din cauza valorii biologice scăzute a proteinelor vegetale.

Micronutrienţii

Vitaminele şi mineralele alcătuiesc grupul micronutrienţilor, reprezentând substanţe ce nu pot fi sintetizate în totalitate în organism (deci trebuie procurate prin alimentaţie), nu au valoare calorică şi sunt necesare în cantităţi mici – ceea ce le deosebeşte de macronutrienţi (proteine, lipide şi glucide) – pentru a îndeplini funcţii fundamentale în cadrul proceselor vitale. Vitaminele sunt compuşi organici cu structură complexă, iar mineralele sunt substanţe anorganice elementare (care nu se pot fracţiona).

Vitaminele

În funcţie de comportamentul lor în diverse soluţii, vitaminele sunt clasificate în liposolubile (A, D, E şi K) şi hidrosolubile (vitaminele din grupul B şi vitamina C). În vreme ce oricare dintre ele se poate caracteriza, mai mult sau mai puţin frecvent, prin apariţia deficienţelor (în situaţia unui aport alimentar insuficient sau a unei absorbţii intestinale defectuoase), efectele toxice ale unui aport excesiv sunt posibile cu precădere în cazul vitaminelor liposolubile, care se pot depozita în ficat şi ţesutul adipos; vitaminele hidrosolubile nu se acumulează în organism, eventualul surplus fiind eliminat pe cale digestivă şi renală. Vitaminele liposolubile (A, D, E, K) sunt solubile în lipide şi solvenţi organici şi insolubile în apă. Acestea se găsesc în plantele colorate (fructele şi legumele galbene, roşii, verzi), drojdia de bere, în nuci, cereale. Vitaminele hidrosolubile sunt solubile în apă şi participă la structura unor enzime. Vitaminele B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (niacina), B5 (acidul pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (biotina), B9 (acidul folic), B12 (cobalamina) sunt cunoscute pentru beneficiile pe care le oferă pentru sănătatea sistemului nervos şi le găsim în ouă, lactate, în cerealele integrale, cartofi, drojdie de bere. Vitamina C (acidul ascorbic) se găseşte atât în special în produsele de origine vegetală, principalele surse fiind fructele, legumele.

Carenţele de vitamine acoperă un spectru foarte larg: vedere îngreunată la lumina insuficientă şi piele uscată, aspră (A), fragilitate osoasă, letargie, piele şi păr uscate (C), fragilitate osoasă, sângerări gingivale (D).

Mineralele

Mineralele contribuie la echilibrarea proceselor metabolice şi la buna funcţionare a organismului uman – de la creşterea osoasă (calciu, fosfor) şi oxigenarea celulelor (fier) la buna funcţionare a creierului (iod). În funcţie de aportul zilnic minimum necesar pentru buna desfăşurare a proceselor metabolice ale organismului, mineralele se clasifică în macrominerale (elementele pentru care necesarul zilnic depăşeşte 100 mg/zi) şi microminerale (elementele cu un necesar zilnic sub 100 mg/zi). Mineralele esenţiale (macroelementele) există în trup şi alimente mai ales sub forma ionica pozitivă (sodiu, potasiu, calciu) sau negativă (clor, sulfaţi, fosfaţi), dar şi în compoziţia diverselor molecule organice, şi contribuie cu 60-80% la masa anorganică solidă a trupului uman, restul fiind constituit din microminerale sau oligoelemente (fier, zinc, cupru, cobalt, iod, mangan, seleniu, molibden, fluor). Cu excepţia electroliţilor, absorbţia mineralelor este în general mai redusă decât cea a vitaminelor şi macronutrienţilor.

Apă şi balanţa hidrică

Organismul uman conţine o mare cantitate de apă (între 50 şi 70% din masa totală a trupului), care se află într-o continuă mişcare între spaţiile intra- şi extracelulare, asigurând desfăşurarea proceselor necesare supravieţuirii. Apa este considerată cel mai important nutrient al organismului, fiind implicată în toate funcţiile acestuia – ajută la menţinerea temperaturii constante a trupului, metabolizează grăsimea, este solventul de bază pentru toate produsele de digestie, are rol de lubrifiant pentru toate structurile ce asigură mobilitatea trupului, transportă nutrienţii, elimină toxinele.

 

Citiţi şi:
Terapia cu elemente minerale naturale şi utilizarea lor în vederea accelerării evoluţiei spirituale a fiinţei umane, în lumina tradiţiei orientale
Cum îți dai seama ce îți lipsește din organism – Harta carențelor de vitamine și minerale
Medicina tibetană – un concept holistic de sănătate

 

yogaesoteric
1 aprilie 2021

 

Also available in: Français