O căsătorie aranjată

Motto: „Vă propun să ne oprim puțin din toată nebunia care se desfășoară pe scena politică și să încercăm să ne imaginăm România în postura unui om capabil să-și sacrifice propria bunăstare de dragul unui frate aflat în nevoie. A unui om dispus să-și ardă propria mână, poate chiar și un picior, ca să-și scoată fratele din foc și să trăiască restul vieții cu cicatrici, dar cu satisfacția că a făcut o faptă bună și că, poate, generațiile viitoare vor trăi mai bine……. împreună.” (Ionuț Stăncelu, Republica.ro, 13 iunie 2026)

Era în 1990, în luna florilor……. pe 6 mai trecea Prutul, pe primul „pod de flori”, un flăcău chipeș și cu armata – ca să zic așa – „făcută”. Mergea în pețit și n-avea el bani, ce-i drept, dar măcar nici datorii nu avea! Și, în schimb, avea speranțe. Mireasa – vai de capul ei, și mai săracă……. păi, de unde zestre, dacă fusese „la stăpân” vreo 50 de ani? Ei, dar acum erau alte condiții, ea se pregătea să rupă contractul cu barosanul care-o ținuse prizonieră, el spera într-o nuntă nu chiar rapidă, pe sărăcia aia, dar măcar să fie un eveniment frumos, chiar dacă restrâns, într-un viitor îndepărtat; s-ar fi mulțumit, pentru început, și cu o logodnă temeinică în pregătirea viitoarei cununii. Așa că nuntă n-a fost, însă alaiurile, și din partea băiatului, și din partea fetei, s-au dovedit a fi bogate: circa 1.200.000 de cetățeni au participat la preliminarii!

Și-a trecut timpul……. au mai fost „poduri de flori” – poate mai anemice – în 1991 și în 2015. Apoi, unde nici nu gândeai, apărea, scris de mână prin intersecții, pe ziduri de sprijin și parapete din beton: BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC! sau BASARABIA ESTE ROMÂNIA! Au fost și marșuri în susținerea viitoarei căsătorii. Rezultatul? Ăi mai înfocați pețitori au fost expulzați din ograda miresei, declarați „persona non grata” și au primit interdicția de a mai trece pe poduri de flori sau de a mai pune mâna pe clanța porții către ograda moldovenească!

În acest timp, însă, mireasa s-a trezit cu niște tutori care au început, temeinic și organizat, să se ocupe de soarta ei, fără să scrie nimic pe ziduri și fără să cheltuiască aiurea bani pe poduri de flori; că banii au mers în altă parte. O doamnă fooooarte de treabă – asta dacă nu-i iese în cale vreun motociclist când e la volan, c-atunci face prăpăd – numită Monica Macovei, preşedinte a Comitetului de cooperare UE-Republica Moldova, s-a ocupat direct cu „evaluarea stadiului reformelor” de la Chișinău în 2012. Alt băiat bun, Siegfried Mureșan, cu o biografie foarte interesantă, mai pro-european decât pro-europenismul însuși, care a gravitat o perioadă în jurul Monicăi, a fost și el preşedintele Delegaţiei Parlamentului European în Comitetul Parlamentar de Asociere UE-Moldova. Un prieten sau, cum să-i spun, „fost asistent” de-al Monicăi, domnul Cristi Vasilică Danileț, a primit, pe 11 noiembrie 2022, cetățenia Republicii Moldova deoarece – zicea dânsul: „……. am lucrat împreună cu autoritățile de la Chișinău în ultimii zece ani în calitate de consultant al Consiliului Europei și al UE pentru R. Moldova”. (Ziarul de Gardă – Moldova, 16 ianuarie 2024). De altfel, fostul judecător Cristi Danileț era „în cărți” pentru funcția de Procuror general al Moldovei, dar ghinion de neșansă!, asta nu s-a mai petrecut……. Și fostul șef al Oficiului Național de Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor din România, Daniel-Marius Staicu a primit cetățenia moldovenească și conduce Victoriabank Grup Banca Transilvania din Chișinău.

Iar „pupăciosul” de Cristian Ghinea, creator de PNNR-uri ținute la sertar, cel care dorea musai să-l vadă mămica lui cum o țocăie pe Macovei, a condus, înainte de a intra în politică, taman Centrul Român de Politici Europene (CRPE), o organizație care a avut ca domeniu major de expertiză relațiile externe și parcursul european al Republicii Moldova.

A mai trecut ceva timp și……. hop! apare știrea: „Anca Dragu (fostă ministră a Finanțelor în România, pe vremea guvernului Cioloș Julien, n.n.) a fost desemnată guvernator al Băncii Naționale a Moldovei prin decizia Parlamentului Republicii Moldova, pe data de 22 decembrie 2023” (pe 21 decembrie, doamna Dragu a primit cetățenia moldovenească, iar pe 22 decembrie a și fost numită)….… Nu vă mai spun despre minunatul fost președinte al României, Băsescu Petrov, care a fost cetățean al Moldovei, apoi n-a mai fost, apoi l-a primit Maia Sandu înapoi, la sânul ei……. mă rog, „sânul ei” e-un fel de-a spune…….

Cioloș e și dânsul un mare iubitor al democrației profund europene din Moldova, salutând, de exemplu, faptul că televiziunea România TV a fost interzisă în Moldova: „Guvernul pro-european de la Chișinău a interzis difuzarea RTV în Republica Moldova pentru propagandă pro-rusă. În România, nu argumentele lipsesc, ci curajul!” (Dacian Cioloș, 23 aprilie 2023). Ca de la pro-european, la pro-european, zic!

În septembrie 2024, o altă mare patriotă și unionistă, madam Codruța Kovesi, șefa Parchetului European (deja funcțional, la acea dată, de vreo trei ani, în Republica Moldova) „……. a mers la Chișinău pentru a-i instrui pe procurorii moldoveni să identifice și să pedepsească fraudele cu fonduri europene” (Hotnews.ro, 2 septembrie 2024).

Și „societatea civilă”, aia independentă și echidistantă, exact cum o știți, tot de punerea „corectă din punct de vedere politic” a pirostriilor României cu Republica Moldova se ocupă. Codru Vrabie, de exemplu, de la celebrul onegheu Funky Citizens lucrează „……. din 2010, în cadrul programului Lideri pentru Justiţie, care este replicat din 2017 şi în Republica Moldova, sub numele LEAD. Din 2006, Codru călătoreşte frecvent în Republica Moldova, unde lucrează cu organizaţii ale societăţii civile care sprijină statul de drept” (extras de pe pagina lui de prezentare).

Păi, nu? Vorba lui Băsescu Petrov: „Avem situația sub control!”.

Pe urmă, după ce o grămadă de cetățeni și oficiali moldoveni au pus umărul pentru alegerile din România, iar o grămadă de cetățeni și oficiali români au pus și ei umărul pentru alegerile din Moldova, au început vizitele, aproape intime, între Maia și Bolo……. sau Nicușor și Maia……. sau Bolo și Maia……. sau Maia și Nicușor……. Să nu uităm că președintele Nicușor, proaspăt ales, și-a făcut concediul în Republica Moldova, unde a fost, în interval de un an, de trei ori, incluzând și evenimentul – imposibil de ratat pentru un președinte – Festivalul Lupilor……. Maia Sandu a fost mai harnică și a venit în vizită de vreo 9 ori de când e „doamna președintă” în Republica Moldova. Dânsa a sosit, într-o seară, cam „incognito” să se întâlnească personal cu Bolo, la Oradia, iar Bolo, la rândul lui, a fost la Maia de vreo 4 ori (relația lui Bolo cu Maia s-a desfășurat și când era dânsul președinte al CJ Bihor, și când era președinte interimar, și când era premier, cei doi dovedind o statornicie remarcabilă în „programul sentimental comun”)….…

După aceea, când Bolo s-a „estompat” în peisajul tulbure al moțiunii de cenzură, ce ziceți, cine a fost prima opțiune a lui Nicușor pentru un nou premier? Eugen Tomac, un domn consilier prezidențial cu două sau trei cetățenii – că n-am înțeles dacă mai este sau nu și cetățean ucrainean – dintre care una moldovenească, desigur!

Iar încet-încet, alaiul inițial al mirilor, din perioada romantică, alai alcătuit din unioniștii cei entuziaști care scriau cu vopsea pe ziduri și cu flori pe Prut, a început să fie repudiat. Nuntașii au fost numiți rusofili, putiniști, extremiști, neolegionari……. și au devenit indezirabili. Li s-a lipit pe frunte interdicția de a intra în Republica Moldova……. ce credeau ei, că așa se fac treburile astea? Fără controlul puzderiei de factori externi, care știu ei mai bine cum se aranjează nunțile când mirii sunt niște pârliți, dar ar prezenta, totuși, un oarecare potențial interesant pentru nănașii ad-hoc, mai ales avându-se în vedere poziționarea geo-strategică a ogrăzii rezultate din alipirea celor două sărăcii? Căci, pentru o astfel de nuntă, vedeți dumneavoastră, nu protagoniștii sunt importanți, ci organizatorii de evenimente, evident!

Ajunși aici, poate că vă întrebați ce vreau eu să transmit cu alegoria asta? Păi, pe scurt, caut să spun că e o mare diferență între o căsătorie din dragoste, chiar dacă mirii sunt săraci lipiți-pământului și n-au decât un blid, o lingură și o ulcică pentru apă, dar se iubesc și vor să-și construiască un viitor împreună și o căsătorie aranjată, având o grămadă de nănași îmbuibați în culise, nănași care asigură cortul de ceremonii, felicitările, masa și dansul……. căci toate astea nu sunt deloc gratis, ci îi obligă, pentru tot restul vieții, pe cei doi care-și unesc destinele!!!

P.S. Dacă în 1990 visul României și al românilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească era unirea pentru refacerea României Mari, spre repararea unei nedreptăți istorice, astăzi cred că nu mai știm cu cine doresc nănașii să se însoțească Republica Moldova: cu toată România sau numai cu o parte a ei, într-un program de „regionalizare” la care dânșii cam visează demult? Ia să ne întoarcem, vă rog, la motto-ul cu care mi-am ilustrat textul: oare ce o fi însemnând, în accepția autorului, ca „fratele cel mare” să-și ardă (a se citi: piardă) o mână și chiar un picior, pentru a-l salva pe „fratele mai mic”?

Autor: Luminița Arhire

Citiți și:
Jurnalista Natalia Morari, despre sistemul care a anulat alegerile în România: „Sistemul apasă pe aceleași butoane și în Republica Moldova. Cred că se dorește extinderea conflictului din Ucraina și în Moldova, și în România”
Retorsiunea geopolitică – o nouă amenințare. Cum putem citi geopolitic scenariul de risc al exploziei dronei ucrainene în portul Constanța?

yogaesoteric
20 iunie 2026