O criză manufacturată care ascunde adevărata criză structurală a României

Cel puțin parțial, criza „deficitului” este manufacturată ‒ adică fabricată, amplificată, exagerată. România are o problemă serioasă cu deficitul, dar nu are una existențială.

Comparațiile cu Grecia sunt pur și simplu deplasate. Cu toată datoria uriașă pe care o are, România se încadrează mai degrabă într-o medie europeană decât să iasă din pluton.

E adevărat că deficitul este mare, dar aproape toate țările europene sunt în deficit. Polonia, spre exemplu, se află într-un deficit care va crește și în 2025, cauza evidentă fiind programul de înarmare. În ultima vreme și Bulgaria raporta un deficit mare. Alte țări au deficite mai mari, spre exemplu Franța, dar nu se pune problema să zici ceva rău despre dulăi.

Nu poate fi o întâmplare că tocmai țările din Est înregistrează deficite în creștere pe fondul efortului impus de război și legat de programele de înarmare.

Dacă ne uităm la cifrele absolute, cel puțin potrivit MF, în 2024 România a avut venituri totale de 574,60 mld lei. Din acestea, cheltuielile cu urâții bugetari au fost de 164,60 mld lei, adică 9,% din PIB și 28% din venituri. Cheltuielile cu pensiile și asistența socială au fost de 223,93 mld lei, adică 38,9% din venituri. Dar care au fost principalele surse ale veniturilor din 2024?

În efortul de a culpabiliza bugetarii și pensionarii, de a pune problemele deficitului exclusiv pe seama cheltuielilor cu salariile și pensiile, poate ați văzut genul de știre manipulatoare tip „din 10 lei obținuți la buget, 8 se duc pe salarii și pensii”.

Da, doar că lipsește ceva esențial: de unde au fost obținuți cei 10 lei? Impozitul pe profit aduce doar aproximativ 6,3% din veniturile totale; impozitele pe salarii și venituri aduc 8,5%, iar aici, evident, sunt incluse și salariile și veniturile bugetarilor. Cele mai multe venituri sunt obținute din TVA (21%) și contribuții la asigurări, respectiv 33%. Firește că atât la TVA, cât și la contribuții la asigurări, o parte consistentă e obținută de la bugetari.

Din cei aproape 5 milioane de salariați activi, 1,3 sunt în sistemul de stat. Așadar, din cei 10 lei obținuți la buget, o parte foarte consistentă provin din impozitele și contribuțiile plătite anume de acești angajați, precum și din accizele și TVA-ul plătit prin consumul lor.

Numai un creier nătâng poate să facă o separare netă între privat și stat, de parcă privatul ar susține cu munca lui statul. Asta ca să nu intrăm în subtilități de felul serviciilor furnizate prin aparatul de stat.

Problemele de structură ale României nu provin de la cheltuielile cu salariile și pensiile, în primul rând, ci din faptul că, în continuare, veniturile guvernamentale sunt sub media europeană din PIB, din modul în care se colectează TVA și în care (nu) se recuperează datoriile neplătite ale unor firme/companii, de stat și private, de către ANAF.

Proporția de salariați bugetari nu iese din comun raportat la media europeană. Da, avem o problemă structurală a raportului dintre salariați activi și beneficiari „pasivi” ai contribuțiilor. Însă aceste probleme structurale nu se vor corecta niciodată prin tăieri și concedieri. România va colecta în continuare foarte prost și balanța „activi” vs „pasivi” se va înrăutăți, indiferent de cât de „draconice” ar fi „măsurile” bolojeniste.

Dacă ar vrea să remedieze, spre exemplu, raportul dintre „activi” și „pasivi”, ar fi necesar să fie concepute politici pentru a readuce românii din diaspora înapoi în țară. Atunci ai avea o forță de muncă bine calificată ce ar echilibra raportul. Firește, însă, că subiectul nici măcar nu este pus în discuție.

De ce? Pentru că nu poți aduce românii care muncesc și plătesc taxe în alte țări europene pe doi lei, pe salarii mici și cu servicii proaste (căci facem austeritate).

Politica salariilor mici, singura politică a României din ultimele decade, ne condamnă la sărăcie în continuare și la îmbătrânirea populației. Cu toate acestea, creșterile de salarii, prin creșterea salariului minim și prin creșterile de salarii din sistemul public, au fost și sunt în continuare atacate. Desigur că pentru capital, de interes nu este să revină în țară românii din diaspora. De interes este să vină asiaticii care „sunt născuți să servească”, după cum spune un reprezentant al capitalului care se află în guvern.

Dacă România ar vrea să iasă din acest con al subdezvoltării, ar fi necesar să fie aplicate politici de dezvoltare, care includ politici pro-nataliste și de creștere a salariilor și veniturilor, pe model polonez.

„Măsurile” de austeritate meschine din prezent nu aduc niciun beneficiul colectiv. Ele sunt menite să satisfacă interesele creditorilor României și ale capitalului.

Citiți și:
Gheorghe Piperea: 10 seturi de măsuri de simplificare a fiscalității, de reducere a sărăciei, de stimulare a consumului și a creării de forță de muncă și de reducere a deficitului bugetar
Creşterea TVA va duce la recesiune economică. În 2010, când TVA a crescut de la 19 la 24%, România a înregistrat o scădere a PIB-ului de 1,6%, iar multe companii au intrat în faliment
În plină criză, Parlamentul vrea să legifereze o hoție monstruoasă: bani de la stat, cu dedicație, pentru echipe sportive controlate politic. Doar în România: două instituții de stat se pot uni într-o entitate privată!

yogaesoteric
16 iulie 2025