O cruciadă finală pentru a salva lumea occidentală

De curând, am urmărit frenezia cu privire la confirmările cabinetului lui Donald Trump, în special pentru că structura cabinetului său ne va oferi o perspectivă asupra modului în care se vor desfășura următorii patru ani. O audiere care mi s-a părut foarte interesantă a fost cea a lui Pete Hegseth. Nivelul de ostilitate manifestat de democrați a intrat în sfera calomniei.

Hegseth a fost confirmat cu greu în funcția de secretar al Apărării, vicepreședintele JD Vance fiind cel care a dat votul decisiv. Stânga politică (și unii neoconservatori) pare să-l urască pe acest om într-un mod special, iar inițial am avut dificultăți în a înțelege adevăratul motiv.

Opoziția lui Hegseth față de apartenența transsexualilor la forțele armate este cu siguranță unul dintre motive, dar Trump elimină din armată astfel de persoane instabile psihic, indiferent de situație. Opoziția sa față de distribuirea femeilor în roluri de luptă ar putea enerva unele feministe, dar majoritatea luptătorilor americani sunt de acord cu el și toate studiile concrete efectuate asupra unităților de luptă mixte au arătat rezultate teribile.

Apoi, am urmărit o dezbatere între comentatori progresiști vs Michael Knowles și Dave Rubin, care a clarificat situația. Conversația s-a concentrat în mod ciudat pe acuzațiile stângii împotriva presupusului tatuaj nefast al lui Hegseth și pe modul în care acesta se referă la cruciadele creștine.

Din punctul meu de vedere, furia față de Hegseth ne oferă o imagine din spatele cortinei a motivului pentru care se teme cu adevărat establishmentul. Frica lor este declanșată de creștinismul neînfricat. Dar nu doar atât – este vorba de venerația lui Hegseth față de vechiul creștinism și față de o perioadă în care creștinii controlau mare parte din lumea cunoscută. Oamenii ca Hegseth sunt de obicei împiedicați să intre în guvern pentru că promovează o filosofie care îi îngrozește pe globaliști.

Este Hegseth un susținător al imperiului creștin? Poate că da, poate că nu. Totuși, dacă este, mă întreb dacă aceasta ar fi ceva atât de rău.

Dezbaterea la care m-am referit se bazează pe propaganda revizionistă clasică evocată în mare parte de academicienii „anti-coloniali” în anii 1990, de o parte a mișcărilor în creștere de corectitudine politică și deconstrucționism din universități, devenită în cele din urmă monstruozitatea cu care ne confruntăm în 2025. Această propagandă a devenit atât de înrădăcinată în conștiința noastră educațională, încât majoritatea oamenilor nu au în prezent nicio idee despre cruciade. Ei știu doar că „cruciade = rău”.

Prima cruciadă creștină este probabil unul dintre cele mai importante evenimente din istoria occidentală și unul dintre cele mai neglijate de instituțiile noastre academice. Narațiunea predominantă astăzi este că cruciadele au fost un atac criminal fără sens al europenilor, care urmăreau să fure Țara Sfântă de la arabii nevinovați. Ceea ce este complet absurd.

După cum subliniază Michael Knowles, Țara Sfântă, cea mai mare parte a regiunii Levantului, nordul Africii, inclusiv Egiptul și toate teritoriile din jurul Mediteranei au fost conduse de creștini începând cu anul 300 d.Hr. A fost vechiul Imperiu Roman, care s-a convertit oficial la creștinism în 323 d.Hr. Da, este adevărat, cea mai mare parte a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord au fost creștine timp de secole.

Acest regat creștin, care includea ceea ce cunoaștem acum sub numele de Israel, a fost împărțit în două în timpul unui eveniment numit „Marea Schismă” în anul 1054 d.Hr., între catolicii din vest și Biserica Ortodoxă din est.

Divizarea a creat slăbiciuni teritoriale de care au profitat rapid invadatorii musulmani atunci când au cucerit Țara Sfântă în anul 640 d.Hr. Islamul, fondat de războinicul Mahomed în 610 d.Hr., a unit lumea tribală arabă sub un singur steag religios, dar și sub o filosofie a cuceririi. Musulmanii, îndrumați de cel puțin 109 versete din Coran care îndeamnă la subjugarea necredincioșilor care refuză să îmbrățișeze islamul, și-au propus să cucerească întreaga creștinătate.

În decurs de câteva decenii, armatele islamice s-au răspândit în Levant și Africa și au început chiar să cucerească teritorii din Europa, inclusiv părți din Spania. Creștinii au fost persecutați sub dominația musulmană și adesea înrobiți. Orașele creștine erau jefuite și pământurile furate. Când împăratul bizantin Alexios Komnenos i-a cerut ajutorul Papei Urban al II-lea, Papa a cerut creștinilor să se unească și să pună capăt schismei.

Estul a cerut ajutor, iar Vestul a răspuns în 1095 d.Hr. Dacă cruciada nu avea succes, căderea creștinismului era asigurată.

Fără războiul de recucerire a pământurilor creștine, Europa, așa cum o știm, nu ar mai exista și o mare parte a lumii noastre ar arăta probabil ca un mare sat taliban. Această perspectivă înspăimântătoare este întunecată de anomalii, care s-au încheiat în tragedie sau crimă. Ca în toate războaiele, răufăcătorii pot apărea de ambele părți. Acestea fiind spuse, nu ar fi existat cruciade fără invaziile musulmane.

Astăzi ne confruntăm cu o altă invazie ideologică și culturală, dar de data aceasta condițiile sunt mai complexe.

Cred că încercarea progresistă de a ascunde în uitare istoricul cruciadelor vizează să împiedice apariția unei noi lumi occidentale unite. S-ar putea argumenta că religia nu mai este factorul de unitate care a fost odată, iar acum zece ani aș fi fost de acord. Dar situația începe să se transforme și, cu o privire plină de discernământ, puteți vedea, ca și mine, o mișcare care se formează în fața noastră și este din ce în ce mai spirituală, nu seculară.

Indiferent de părerea pe care o aveți despre Donald Trump, transformarea culturală din jurul revenirii sale în funcție nu poate fi negată. După patru ani în care Biden și Harris au încercat să instaureze tirania medicală, să instige la o criză a imigrației în masă, să eticheteze conservatorii drept o „amenințare la adresa democrației” și să impună cultul woke în viața de zi cu zi, se pare că americanii s-au săturat. A avut loc o evoluție dramatică în cadrul societății noastre; o recunoaștere a faptului că suntem în pragul distrugerii dacă vom continua pe traiectoria progresistă / socialistă / relativistă actuală.

Vestul se află pe marginea unei prăpăstii. Bănuiesc că este un moment de felul celui la care a asistat Papa Urban al II-lea în 1095 d.Hr. Martorii care au scris relatări despre acea perioadă o descriu ca pe un fel de miracol, o coaliție menită să salveze civilizația de la o epocă întunecată a barbariei care se apropia. Așa simt acum mulți dintre noi, cei din cercurile conservatoare: că se apropie mari transformări, care vor șterge generații de fărădelegi dacă suntem dispuși să valorificăm acest moment.

În 2025, mult mai mulți oameni tratează ideologia de stânga și globalismul mai degrabă cu dispreț decât cu îngăduință. Agenda multiculturală fără frontiere a elitelor se confruntă în sfârșit cu o opoziție substanțială, cel puțin în SUA. Aș spune, de asemenea, că a existat o recrudescență a interesului pentru creștinism și istoria creștină; o consecință naturală a redescoperirii de către americani a rădăcinilor lor culturale occidentale.

Timp de mii de ani, cea mai mare parte a civilizației umane a fost o cloacă a dominației primitive. Nu au existat imperii inocente, albe, brune, nu contează. Nucleul aproape al fiecărui imperiu a fost războiul, sclavia și genocidul. Cei puternici au căutat întotdeauna să îi submineze pe cei slabi. Grupuri de oameni s-au angajat în cele mai dezgustătoare comportamente.

Africanii se înrobeau unii pe alții cu mult înainte să apară europenii. Indienii americani participau la sclavie, războaie tribale, sacrificii umane și canibalism ca mod de viață cu mult înainte ca europenii albi să apară în bărcile lor. Chinezii și mongolii au măcelărit în masă regate pașnice în cea mai mare parte a Evului Mediu, însă istoricii progresiști ignoră aceste evenimente în favoarea admonestării cruciadelor creștine.

Arabii au fost unii dintre cei mai răi autori ai sclaviei umane, iar tratamentul pe care l-au aplicat oamenilor pe care i-au cucerit face ca sclavia de la începutul istoriei americane să pară pitorească. Este un mit academic modern, deseori prezentat în mod eronat ca „Epoca de aur islamică”, faptul că musulmanii au adus cu ei „pacea, prosperitatea” și coexistența în timp ce jefuiau Levantul și Europa. Oricine nu adera la credințele musulmane era supus brutalității.

Astăzi, Occidentul se confruntă cu o preluare din interior la fel de mult ca și cu o preluare din exterior. Guvernele noastre au fost implicate în sabotaje secrete, inundându-ne granițele cu migranți din lumea a treia și invitând ideologii și politici complet antitetice față de idealurile occidentale. Mulți dintre acești oameni care vin au o viziune arhaică. Ei nu cred în chestiuni precum egalitatea, ei cred că prădătorii se cuvine să conducă, iar victimele să se supună.

Invitarea unor astfel de oameni în SUA și Europa este în mod clar o agendă de distrugere a civilizației noastre prin saturație străină. Niciun guvern nu face asta din întâmplare. În același timp, a existat o insurgență progresistă / comunistă care operează în mijlocul nostru, finanțată de interese globaliste, folosind corporații și instituții non-profit ca structuri de sprijin pentru revoluție.

Aceștia nu doresc o luptă directă pentru că știu că ar pierde. Mai degrabă, ei caută să ne slăbească fundațiile, să ne demoralizeze, astfel încât să ne poată jefui după bunul plac odată ce vom fi distruși și ne vom disprețui pe noi înșine. Fenomenul este cel mai evident în Regatul Unit și în Europa, unde oamenii cu bun-simț privesc de departe la transformările benefice din America cu un sentiment de nostalgie. Ei simt că sunt lăsați în urmă – un sacrificiu pentru monstrul multicultural.

Aceasta ridică întrebarea: Este suficientă salvarea Americii? Sau este timpul pentru o nouă și poate ultimă cruciadă?

Stângiștii vorbesc adesea despre „toleranță” și îi acuză pe conservatori că merg împotriva fundamentelor lor creștine, prin refuzul de a rămâne apatici față de cei care au un comportament distructiv. Stânga politică și globaliștii vorbesc despre toleranță pentru că aceasta merge mână în mână cu degenerarea. Odată cu toleranța apare și decăderea socială în desfrânare și răutate, ceea ce ei își doresc cel mai mult.

Toleranța așa cum o înțeleg ei înseamnă să suporți crimele și ofensarea altora fără să aștepți o eventuală corecție. Acest fel de toleranță nu a fost NICIODATĂ o valoare creștină. Mai degrabă, Biblia ne învață despre compasiune și, de multe ori, este mai plin de compasiune să corectezi un comportament greșit decât să-l lași să continue. Admonestează la timp globalistul, pentru a nu ți se urca în cap (parafrazare a zicalei „dacă nu pedepsești la timp copilul, o să ajungă un răsfățat” – n.trad.) Noi o numim „dragoste dură” și este necesară pentru supraviețuirea umanității.

Prima cruciadă a fost mult mai mult decât un efort geopolitic al guvernelor de a lua înapoi pământurile furate; a fost o corecție spirituală masivă. A fost un efort care a inspirat o mare unitate de țel în rândul oamenilor obișnuiți. De fapt, oamenii de rând, nu monarhiile, au fost cei care au făcut posibilă prima cruciadă. Dacă acest tip de eveniment ar fi să se repete, ar fi necesar să se bazeze pe un țel la fel de înalt și pe un sprijin popular la fel de mare.

Este greu de spus dacă o astfel de inspirație mai este posibilă. Cred că în America cu siguranță este, dar în Europa rămâne discutabil. Există eforturi tot mai mari din partea partidelor conservatoare de a apăra valorile occidentale în UE, dar acestea sunt întâmpinate de o opoziție totalitară vicioasă.

Nu este o coincidență faptul că Europa a fost invadată de migranți din lumea a treia, majoritatea musulmani, în ultimul deceniu. Aceste grupuri acționează ca o armă contondentă, folosită de elite pentru a reduce la tăcere disidența cetățenilor nativi.

În timp ce scriu, britanicii sunt supuși unei opresiuni orwelliene în creștere. În Germania, partidul AfD este amenințat cu dispariția, în ciuda creșterii în popularitate; elitele progresiste încearcă să îi interzică complet accesul la alegeri. Establishment-ul francez folosește forța legii împotriva opoziției politice a partidului Adunarea Națională (RN) și lucrează pentru a submina cererile alegătorilor. Atât oficialitățile din Germania, cât și din România susțin că au dreptul de a ignora rezultatele alegerilor dacă acestea sunt câștigate de conservatori.

Există un efort coordonat în întreaga Europă pentru a opri intrarea grupurilor conservatoare în guverne. Singurul loc în care situația s-a transformat cu adevărat este SUA (și poate Argentina). Dar drumul rămâne încă lung, iar reforma guvernamentală este lentă. Va fi nevoie de o mișcare din afara politicii pentru a opri marșul mecanicist al Noii Ordini Mondiale.

Marea temere a centriștilor și a libertarienilor este că o mișcare de inspirație religioasă va duce la teocrație. Împărtășesc aceste temeri. Da, instituțiile religioase pot fi corupte deoarece instituțiile sunt controlate de oameni, dar acest aspect este valabil pentru TOATE instituțiile. Cât de bine a guvernat conducerea seculară în ultimul secol? Într-adevăr, nu prea bine.

Ideea de „separare a bisericii de stat” nu a fost niciodată menită să elimine influențele creștine din guvern. A fost concepută pentru a împiedica guvernul să interfereze cu exprimarea religioasă personală. America a fost fondată sub doctrină și conducere creștină. O revenire la această dinamică ar fi binevenită, atât timp cât libertatea personală (asociată cu responsabilitate) este menținută.

Nu vă faceți griji, inamicul a încercat să își construiască propriul imperiu religios. Mișcarea woke este condusă de cultul de sine și de cultul puterii birocratice. În spatele cortinei, ei nu sunt laici și au mai mult fanatism decât orice cult din trecutul recent. Ei pretind că sunt atei și progresiști în principiile lor, dar se aliază cu bucurie cu fundamentaliștii din lumea a treia care au credințe complet contrare. De ce? Pentru că islamul nu reprezintă o amenințare la adresa obiectivelor lor finale; creștinismul este.

Dacă ar fi să aibă loc o nouă cruciadă, ea ar fi cazul să înceapă aici, în America. Cu toate acestea, dacă ar fi să „punem mâna pe sabie”, o putem face știind că nu suntem singuri. Există milioane și milioane de occidentali din întreaga lume care ne-ar primi cu bucurie.

Există o aspirație profundă în societatea noastră pentru o întoarcere la principii; o nevoie de puritate a țelului. O văd zilnic. Oamenii sunt pierduți și au nevoie de o busolă. Întrebarea este, cine le-o va da? Globaliștii luciferieni? Cultiștii woke? Hoarda islamică? Sau noi?

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Noi numiri în administrația Trump. Cine va fi în fruntea Pentagonului, CIA și Secret Service
Ce mai face Donald Trump

 

yogaesoteric
12 februarie 2025