O cutremurătoare realitate a conspiraţiei referitoare la atentatul cu bombe ce a avut loc în oraşul Boston
Există dovezi că atentatul cu bombe din Boston este de fapt „un alt atac înscenat”
de profesor yoga Gregorian Bivolaru
Pe 15 aprilie 2013, ora 14:49 pm ora locală, milioane de spectatori s-au aflat în faţa televizorului pentru a urmări în direct şi mii de oameni au format şiruri imense pentru a fi martori la momentul culminant al faimosului maraton ce a avut loc în oraşul american Boston. Câştigătorii trecuseră deja de linia de sosire, însă în jur de 5700 de participanţi continuau să fie aclamaţi de către mulţimi, când a avut loc o explozie ce a produs un zgomot asurzitor. Treisprezece secunde mai târziu, în timp ce martorii oculari se străduiau încă să înţeleagă ce anume se petrece, a avut loc o altă explozie la o distanţă de 190 de metri faţă de prima.
Cele două explozii s-au soldat cu trei decese: Krystle Marie Campbell, directoarea unui restaurant, în vârstă de 29 de ani, Lu Lingzi, un chinez absolvent al Universităţii din Boston, şi un băiat de opt ani, Martin William Richard. Alte 282 de persoane au fost rănite. În afară de pierderile umane, exploziile au produs distrugeri materiale ce se ridică la milioane de dolari. Totuşi, cea mai mare lovitură a fost impactul negativ asupra psihicului populatiei, bombardat adeseori cu povestea fabricată şi în acelaşi timp terifiantă a terorismului. Pentru oamenii obişnuiţi, ce sunt îndopaţi până la saturaţie cu aceste minciuni intens mediatizate, semnificaţia evenimentelor din Boston este în aparenţă foarte clară: cel mai îngrozitor coşmar al poporului american a devenit realitate. Teroriştii au atacat din nou.
Sau, de fapt, nu este vorba despre terorişti?
Terorismul – o teză privită cu neîncredere de tot mai mulți oameni
În cursul primelor câteva ore ce s-au scurs de la acest incident, primele dovezi ale existenței unei conspiraţii au început să circule pe internet, aspect semnificativ, care ne permite să înţelegem că tot mai mulţi oameni inteligenţi şi înzestraţi cu bun-simţ au început să pună la îndoială chestiunea terorismului şi să sesizeze reaua-credinţă evidentă, ba chiar demonismul celor care deţin puterea. Valul iniţial de informaţii semnificative a sugerat că atacul a fost de fapt o înscenare ce a fost pusă la cale pentru a permite o nouă expansiune a puterii guvernamentale. Într-un rezumat de presă televizat, Dan Bidondi, reporter al controversatului site Infowars, l-a întrebat cu francheţe pe guvernatorul din Massachusetts, Patrick Deval: „Este de fapt acesta un nou atac înscenat ce urmăreşte să ne priveze şi mai mult de libertăţile noastre civile şi să promoveze aşa-zisa securitate naţională?” Răspunsul a fost un „Nu” laconic; dar, aşa cum au evidenţiat foarte multe mesaje scrise ce au fost trimise de telespectatori, acest incident ar putea să fie în realitate o astfel de înscenare, tot aşa cum a fost şi în cazul prăbuşirii turnurilor gemene din 11 septembrie 2001.
Primele dovezi – atentatul din Boston prezintă similitudini de scenariu cu alte atacuri înscenate
O dovadă foarte des menționată ce susține ideea unui atac înscenat, se axează pe mărturia făcută de alergătorul Alastair Stevenson, conform căreia exact înainte de acest eveniment a avut loc o simulare a unui atentat cu bombă. „La linia de pornire, în această dimineaţă, ei aveau câini care detectează bombe şi personal specializat pe acoperșuri. De asemenea și la linia de sosire erau câini care detectează bombe. Ei i-au tot anunţat pe alergători să nu se alarmeze, căci era vorba doar despre un exerciţiu de simulare.” În organizarea unor așa-zise atentate teroriste, adesea se recurge la scenarii asemănătoare – desfășurarea unor exerciții militare în zona în care urma să aibă loc un astfel de eveniment fiind prezentă în cazul atacului din metroul londonez sau în atacurile din 11 septembrie. Stevenson, care a participat la numeroase curse de maraton în mari orașe (Chicago, Washington, Londra etc), a declarat că nicăieri nu a întâlnit măsuri de securitate cu un nivel atât de ridicat, suspectând autoritățile că știau de o potențială amenințare. În absenţa altor mărturii similare celei lui Stevenson, în pofida numărului considerabil de persoane ce se aflau în acea zonă, această dovadă pare să se sprijine numai pe cuvintele unei persoane traumatizate. Cu toate acestea, mulţi observatori au folosit această mărturie ca pe un element cheie care dovedeşte faptul că autorităţile deja ştiau că atacul urma să aibă loc. În mod cert, aceşti oameni nu au acceptat să se lase convinşi de argumentul că echipajele special antrenate pentru astfel de simulări şi câinii detectori de bombe reprezintă un accesoriu comun al evenimentelor publice importante din SUA, tocmai pentru că ei cunosc modul perfid în care se realizează manipularea opiniei publice prin strecurarea abilă a unor jumătăţi de adevăruri ce ar putea proba, doar pentru cei ignoranţi şi creduli, o realitate ce este de fapt fabricată în prealabil în totalitate.
Internetul a fost de asemenea împânzit cu rapoarte conform cărora publicaţia Boston Globe a prezentat informaţii cu privire la cele două explozii înainte ca acestea să aibă loc. Totuşi, în urma unor mici cercetări, a reieşit că reporterii de la Globe au realizat într-adevăr investigaţii extensive pe marginea incidentului (într-un efort de a-i linişti pe rezidenţii din Boston) dar că ei nu au prevăzut explozia. Observatorii au devenit pur şi simplu confuzi în ceea ce priveşte sincronizarea evenimentelor. „Ziarele publică ştiri în zona dumneavoastră la o anumită oră, în funcţie de regiunea în care vă aflaţi. Aşa că o ştire ce apare în Boston la ora 3:53 p.m. apare ca fiind o ştire de la ora 12:53 p.m. pe coasta vestică.” De asemenea, două pagini de pe Facebook ce descriu atacul ar fi fost create, se pare, înainte ca exploziile să fi avut loc. Această posibilă dovadă că se știa dinainte de atentat poate fi totuşi cu uşurinţă contestată, folosindu-se argumentul că Facebook le permite creatorilor de pagini să aleagă data la care este creată pagina lor – lăsând astfel suficient loc pentru eroarea umană şi pentru reveniri premeditate care sunt de natură să poată sădi informaţii înşelătoare. Poate că cea mai evidentă dovadă referitoare la faptul că „ei” ştiau foarte bine ceea ce urma să se petreacă este aceea care arată că atentatul cu bombe a fost prezis cu o mare acurateţe într-un episod al spectacolului animat Family Guy (Familistul), de pe canalul Tv Fox. De altfel, după incident Fox s-a grăbit să elimine respectivul episod de pe diferitele web-site-uri pe care se afla, sub un pretext ridicol.
Declarațiile autorităților – neverosimile încercări de a acoperi realități șocante
Revenind acum la fapte, după o vânătoare de suspecţi şi după o descindere care a dus la moartea unui ofiţer de poliţie, Sean Collier, şi – după cum declară oficialitățile – a unui suspect, Tamerlan Tsarnaev, un al doilea suspect, Dzhokhar Tsarnaev, fratele mai tânăr al lui Tamerlan, a fost rănit şi apoi arestat. În declarațiile scrise (rana de la nivelul gâtului punându-l în imposibilitatea de a vorbi) recunoaște și își asumă întreaga responsabilitate pentru atentat.
Autoritățile au fost nevoite să admită faptul că cel puţin unul dintre fraţi fusese identificat ca fiind o certă ameninţare la adresa securităţii civile. Răspunsul directorului Departamentului de Securitate Națională (DHS), Janet Napolitano, la interpelările congresmenilor legate de acest subiect este o scuză stângace ce vrea să mascheze un neadevăr evident. Deși Tamerlan Tsarnaev era cunoscut pentru orientarea sa către islamismul radical-extremist, Napolitano susține că el a fost ținut sub observație până în urmă cu aproximativ doi ani, când a părăsit Statele Unite pentru o perioadă de 6 luni, dar când s-a reîntors, toate investigațiile fuseseră deja închise.
FBI, la rândul său, a negat la început că ar fi deținut informații care să-l identifice pe Tamerlan Tsarnaev ca potențială amenințare teroristă în ciuda faptului că primise două rapoarte din partea Rusiei și un altul de la CIA care semnalau legăturile acestuia cu organizații teroriste cecene. Așadar, o decizie de a nu-l mai urmări pe Tamerlan tocmai după ce s-a întors din vizita făcută în Daghestan și Cecenia (unde, evident, s-a întâlnit cu membrii unor grupări fundamentaliste) ar fi fost cel puțin ciudată.
De altfel, declarațiile neverosimile ale autorităților sunt contrazise categoric de părinții celor doi suspecți, care susțin că Tamerlan era ținut sub o atentă supraveghere. FBI îl căutase de cel puțin cinci ori la locuința sa, îi urmărea convorbirile telefonice, activitatea pe internet.
Dincolo de întrebările fireşti ce apar pe marginea declarațiilor oficialităților (cum ar fi: „Cum a reuşit un individ ce este suspectat de terorism să asambleze, să plaseze şi apoi să detoneze o bombă? Şi nu o singură dată, ci de două ori, la un interval foarte mic de timp?”), o astfel de mărturisire stranie arată că autorităţile ştiau dinainte despre un anumit atac terorist care ar fi putut fi prevenit, dar care a fost lăsat să se petreacă întrucât le servea anumitor scopuri ascunse.
Unele informaţii au sugerat că fraţii Tsarnaev erau de fapt agenţi CIA care au devenit nişte „băieţi răi”. Site-ul israelian Debka, citând surse din serviciile secrete și structuri de luptă împotriva terorismului, afirma că cei doi frați au fost recrutați de serviciile secrete americane ca agenți de penetrare în rețelele jihadului din Caucaz, dar aceștia s-au întors împotriva celor care i-au recrutat. Așa cum era de așteptat, CIA neagă orice legătură cu frații Tsarnaev, însă merită menționat că Ruslan Tsarnaev, unchiul celor doi fraţi a fost căsătorit cu fiica uneia din figurile centrale ale CIA, Graham Fuller, cel care în timpul războiului rece a pus bazele războiului fundamentalist islamic din Afganistan împotriva Uniunii Sovietice, finanțând trupele mujahedinilor. (Și după încetarea războiului rece, Washingtonul a fost acuzat în repetate rânduri că sprijină trupele fundamentaliste cecene și alte grupări separatiste islamice din Caucaz.) Este aceasta doar o banală coincidență?
Misterul din jurul celor doi teroriști însă nu se încheie aici: o altă informaţie pretinde că Tamerlan Tsarnaev se află încă în viaţă. Acesta a fost recunoscut într-o înregistrare video difuzată de canalele de știri, în care un bărbat dezbrăcat, cu părul negru, identificat de mătușa sa ca fiind Tamerlan, este arestat și condus într-o mașină a poliției.
Așadar, întrebarea referitoare la relația dintre frații Tsarnaev, FBI și serviciile secrete americane rămâne deschisă.
Dovezi incontestabile ale înscenării: poze aranjate și actori
O altă dovadă tulburătoare se centrează în jurul uneia dintre victime, Jeff Bauman. Fotografia acestuia în timp ce se afla într-un scaun cu rotile, având un femur ce îi iese afară din ceea ce i-a mai rămas dintr-o gambă, a fost foarte des prezentată în mass-media. Susţinătorii conspiraţiei atrag în mod insistent atenţia asupra faptului că pentru un om căruia tocmai i-au „explodat” ambele picioare, există surprinzător de puţin sânge la faţa locului. S-a sugerat însă faptul că rănile au fost cauterizate de explozie; dar, cu siguranţă, dacă situaţia s-ar prezenta cu adevărat astfel, ar fi trebuit să existe nişte arsuri sau alte urme concludente ale unei călduri excesive în alte părţi ale trupului victimei sau în imediata sa apropiere. Mai mult decât atât, victima ar trebui să se afle într-o stare de şoc, dar aceasta arată extraordinar de calmă pentru o persoană ce se află într-o situaţie atât de îngrozitoare. Dincolo de aceasta, ne putem întreba ce caută acest om într-un scaun cu rotile? Practica standard în astfel de situaţii nu este ca victimele să fie imediat transportate pe targă? De asemenea, este foarte ciudat că nimeni nu s-a gândit măcar să îl acopere cu o pătură pe acest rănit! În plus, deși explozia a fost atât de puternică încât i-a retezat acestuia ambele picioare, nicio altă persoană aflată în jur nu pare să aibă răni deschise. Totul arată de fapt ca şi când întreaga scenă și fotografia ar fi fost în prealabil… aranjate.
De aceeași părere este și profesorul James Tracy, de la Florida Atlantic University (care susține, de asemenea, că atacul armat de la Şcoala Primară Hook a fost de fapt un bluff). „Pe scurt, evenimentul seamănă foarte mult cu o simulare a unui incident soldat cu victime în masă, care, din raţiuni de antrenament, ar fi menită să fie cât mai convingătoare.”, a scris Tracy pe blog-ul său.
În sprijinul acestor afirmații vine și o altă fotografie concludentă realizată după o filmare de la ştirile Fox TV. Aceeași persoană (chiar aceeași fotografie a ei!) care era prezentată ca fiind directoarea de la Sandy Hook, Dawn Hochsprung, și despre care s-a spus la vremea respectivă că a murit în (falsul) atac armat, apare din nou în atentatul din Boston. Este evident pentru oricine că respectiva persoană este de fapt o actriță care de această dată este angajată să joace rolul unui martor ocular.
Această nouă dovadă sprijină, de asemenea, suspiciunile ce au apărut pe marginea straniei similarităţi dintre Bauman şi Nick Vogt, un bărbat căruia i-au fost amputate amândouă picioarele într-un atac din Afganistan în noiembrie 2011.
Trupele de mercenari finanțațe de guvern, Craft International, implicate în atentat
Din ce în ce mai mulţi oameni au început să creadă tot mai mult în realitatea unor afirmaţii ce apar în mai multe locuri pe internet, conform cărora fraţii Tsarnaev erau ceva mai mult decât o simplă momeală folosită de către autorităţi şi că de fapt un grup de mercenari finanţaţi de guvern, numit Craft International, a fost foarte implicat în această atrocitate. Numeroase fotografii făcute în acea zi evidențiază prezența unor indivizi care poartă haine ce au logo-ul distinctiv al acestui grup. Mai mult, se poate observa că unul dintre aceștia apare ulterior fără rucsacul pe care îl purta în spate la început.
Grupul Craft International a fost fondat de către Chris Kyle, membru retras din marină şi autor al cărţii American Sniper. Printr-o stranie întorsătură a evenimentelor, Kyle a fost împuşcat mortal pe 2 februarie 2013 de către un coleg veteran care suferea de tulburare de stres post-traumatic (PTSD), în cadrul unei încăierări armate din oraşul Texas.
Să fie oare acel autor anonim de pe internet un membru al lui Craft International, grup ciudat care până acum nici nu şi-a confirmat şi nici nu şi-a negat prezenţa în Boston în acea zi? De ce nu există niciun fel de mențiune oficială referitoare la prezența acestui grup de mercenari la locul incidentului?
Dezinformarea mediatică, între strategie criminală și goană după profit
O tendinţă stranie şi din ce în ce mai evidentă care se remarcă adeseori în jurul acestor tipuri de tragedii publice a fost şi rămâne informarea mediatică inexactă. Publicaţia New York Post a raportat iniţial faptul că 12 persoane au fost ucise în cadrul exploziilor şi că un suspect, un bărbat din Arabia Saudită, se află în arest şi este interogat. De fapt, existau doar trei morţi şi în acel moment niciun suspect nu fusese ridicat încă de către poliţie. În articolele ulterioare, ziarul a revenit şi a declarat că „o sursă oficială [nespecificată] a informat ziarul Post că numărul persoanelor ucise s-ar putea ridica la 12”, dar nu a corectat informaţiile despre suspectul care nu fusese în realitate arestat, ceea ce a condus la apariţia multor reportaje inexacte, ce erau menite să inducă în eroare opinia publică, iar toate acestea au apărut la ştirile CBS, CNN şi pe alte posturi de televiziune importante.
În schimb, câteva zile mai târziu, acelaşi ziar titra pe prima pagină cu litere de o şchioapă: „BĂRBAŢI CĂUTAŢI: Agenţii federali îi caută pe aceşti doi bărbaţi ce au fost surprinşi în fotografie la maratonul din Boston”, titlu însoțit de o imagine cu chipurile a doi indivizi. Problema năucitoare era că niciunul dintre respectivii bărbaţi nu era căutat de FBI, ori de către altcineva, pentru respectivul atentat cu bombă; şi din nou „ştirea” respectivă a condus la o mulţime de informaţii false ce au fost apoi pe larg şi intens răspândite. Într-o societate care se mândreşte cu transparenţa şi calitatea ştirilor sale de presă, ar trebui oare să se petreacă (fie chiar şi o singură dată) astfel de „greşeli”? Este oare aceasta doar incompetenţă, sau de fapt se petrece altceva în spatele acestor aparente scăpări?
Să nu uităm că mass-media occidentală pretinde că urmează un model de presă liberă, ce este în permanenţă centrată pe nevoia de adevăr a oamenilor. Mai există însă și un alt aspect: obținerea unor câștiguri materiale tot mai substanțiale, ceea ce, în termeni simpli, se traduce prin a genera vânzări cât mai mari sau a face cât mai multă reclamă unor figuri celebre pentru creşterea profitului. În lumea jurnalismului şi a ştirilor, senzaţionalismul vinde foarte mult. Cu toate acestea, atunci când tocmai a avut loc un atac terorist – o ştire senzaţională în sine – chiar este necesar să împingi lucrurile atât de departe, mistificând evenimentele pentru a genera profituri și mai mari?
Atunci când luăm în considerare toate acestea, ar trebui de asemenea să avem în vedere faptul că o tactică de bază a manipulării politice prin mass-media este folosirea abilă a dezinformării, prin intermediul căreia o putere ce deţine controlul inundă publicul cu atât de multe minciuni şi neadevăruri, încât un anumit element ce este nedorit de ea (dar care este, cu toate acestea, adevărat) este pur şi simplu „îngropat” imediat după aceea.
Implicațiile atentatului – certe dovezi în sprijinul realității cutremurătoare a conspirației
Luând în considerare multitudinea de aspecte ce au ieșit la iveală, ne apare ca fiind cât se poate de evident faptul că toată această poveste este o monstruoasă înscenare. Întrebarea evidentă care se pune este… oare de ce?
Pentru a stârni încă o dată puternice sentimente anti-islamice, folosite ca scuză în invadarea unor țări? Ce alte motivaţii ar mai putea fi implicate?
Un curajos anonim care pretinde că lucrează la o „comisie de securitate” a afirmat într-un mesaj misterios pe care l-a postat pe internet (pe Twitter) că cel care a creat bomba a folosit praf de puşcă şi că în felul acesta „ei” vroiau să pună taxă şi totodată să limiteze drastic cantitatea de astfel de materiale pe care civilii le pot cumpăra. În cadrul aceluiaşi mesaj, autorul anonim a afirmat că această crimă urma să îi fie „pusă în cârcă fie unei persoane în vârstă, fie unei persoane foarte tinere, despre care urma să se spună că a comis-o întrucât era instabilă psihic”, amănunt uimitor care ulterior s-a dovedit a fi profetic. De asemenea, respectivul anonim a fost extrem de exact şi în ceea ce priveşte legile referitoare la praful de puşcă; dacă luăm în consideraţie faptul că în după-amiaza tragediei, senatorul american Lautengerg a anunţat – în mod bizar – planurile de introducere a unor verificări suplimentare amănunţite ale tuturor persoanelor care cumpără chiar şi cantităţi mici de explozibil, ceea ce va conduce implicit la mărirea preţurilor.
Una dintre ipotezele cele mai plauzibile este că FBI a facilitat atentatul în scopul de a justifica în fața contribuabililor sumele enorme ce sunt alocate de la buget în războiul contra terorismului, într-o economie americană atinsă de criză.
Implicarea FBI și a CIA în tragicele evenimente din Boston nu poate fi negată. Pentru cei inzestrați cu inteligență și bun simț, acestea sunt dovezi de netăgăduit asupra existenței cercurilor oculte de influență, ale căror interese nu au nimic în comun cu siguranța cetățenilor.
Multe voci afirmă că atentatul din Boston reprezintă o oportunitate pentru elita satanică de a mai face un pas înainte către instaurarea statului polițienesc. Inducerea fricii și nesiguranței în rândul populației are ca scop acceptarea de către public a unor noi „norme de securitate” cu prețul renunțării la anumite drepturi și libertăți civile.
Rapoartele oficiale ce îi incriminează pe frații Tsarnaev ca autori independenți („lupi singuratici”), ce au asamblat bombele cu ajutorul informațiilor culese de pe internet, convin de minune pentru a impune noi măsuri de supraveghere și control asupra populației civile. Măsurile vizează și limitarea libertății de informare și de exprimare cu ajutorul internetului, care îi deranjează foarte mult pe acești criminali. Pretinzând că internetul este un teren propice pentru activitățile teroriste, se justifică totodată implementarea programelor de urmărire de tip PRISM.
Merită să amintim că această strategie diabolică, aplicată și în cazul atentatelor din 11 septembrie, a fost folosită intens de NATO în timpul războiului rece în cadrul operațiunii Gladio. Descoperirile cutremurătoare ale președintelui de onoare al Curții Supreme de Justiție din Italia, incriminează grupul Bilderberg că s-a aflat în spatele atacurilor teroriste din Europa din acea perioadă. Ferdinando Imposimato declara într-un interviu: „Am găsit un document care m-a îngrozit – implicarea grupului Bilderberg în atentatele teroriste din Europa. […] Am făcut câteva teste și pot spune că în spatele strategiei de tensiune și a masacrelor este grupul Bilderberg, un fel de Big Brother, folosind teroriști și masoni.”
Chiar dacă dedesubturile atentatelor din Boston nu vor fi probabil niciodată pe deplin cunoscute, un lucru este cert: tragicul eveniment este folosit de Statele Unite pentru a impune noi măsuri represive acasă și pentru escaladarea militiarismului în afara țării, vizând de această dată ținte din Asia, Orientul Mijlociu și America Latină.
Citiți și:
Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001
Atentatele de la Oslo din iulie 2011 se înscriu în planul de guvernare a lumii prin teroare (1)
Atentatele din Spania, lovitură de stat sub masca terorismului internaţional
yogaesoteric
5 iulie 2013