O mărturie din Shambala: Nicholas Roerich

Nicholas Roerich, personalitate remarcabilă a Rusiei secolului trecut, pe care fostul preşedinte Mihail Gorbaciov îl numea “unul dintre stâlpii culturii ruse”, a scris în cărţile sale despre călătoriile Sfântului Issa în Orient. Între anii 1924-1928 el a condus o expediţie prin Asia Centrală, cu itinerariul: Sikkim, Punjab, Kashmir, Ladakh, Karakorum, Munţii Altai, Mongolia, deşertul Gobi, Tibet.

Nicholas, soţia sa Helena şi fiul lor George au constituit sufletul acestei expediţii în Asia Centrală, care a fost alcătuită din 9 europeni, 36 de localnici şi 102 animale (cămile, iaci, cai şi catâri). Ei au fost însoţiţi, în timpul călătoriei prin Sikkim, de către celălalt fiu al familiei Roerich, Sviatoslav, şi de către lama Lobsang Mingyur Dorje.

Expediţia a avut scopuri multiple. Obiectivul principal era acela de a reda în imagini picturale ţinuturile şi popoarele din Asia Centrală, astfel că, pe întreaga durată a călătoriei, Nicholas Roerich a pictat peste 500 de tablouri. Echipa a avut şi alte scopuri, cum ar fi: studiul poziţiilor vechilor monumente, studiul religiilor contemporane, realizarea hărţii migraţiei popoarelor, studiul posibilităţii unor explorări arheologice ulterioare şi obţinerea unei colecţii rare de material etnografic şi lingvistic asupra culturii din Asia  Centrală.

“În fiecare oraş, în fiecare aşezare din Asia”, spunea Roerich, “am căutat să dezvălui ceea ce memoria colectivă păstrase în tradiţia populară. Prin intermediul poveştilor care au ajuns până la noi se poate cunoaşte realitatea trecutului. În fiecare scânteie de tradiţie populară există o picătură a marelui Adevăr, modificată sau împodobită.”

Experienţele lui Roerich în această expediţie i-au asigurat un material bogat care, ulterior, a apărut în mai multe cărţi: Himalaya (1926), Inima Asiei (1929) şi jurnalul de călătorie Altai Himalaya (1929). Altai Himalaya este o lucrare ce se constituie dintr-o serie de observaţii şi note “luate pe şaua calului şi în cort”. În acest jurnal, Roerich a scris mult despre călătoria lui Issa în Orient, pentru că a găsit legende referitoare la aceasta pe tot cuprinsul Asiei centrale. “În Srinagar am întâlnit pentru prima dată legenda curioasă despre vizita lui Iisus în aceste locuri. După aceasta, am văzut cât de larg este răspândită în India, în Ladakh şi în Asia centrală legenda vizitei lui Hristos în acele părţi, în timpul lungii sale absenţe menţionate în Evanghelii”, relatează Roerich în cartea sa Inima Asiei.

Pe măsură ce legenda apărea din nou şi din nou, în Kashmir, Ladakh, Mongolia, Sinkiang şi în ale locuri, el a remarcat că “toate versiunile se pun de acord asupra faptului că în vremea absenţei sale, Hristos a fost în India şi în Asia”. În timp ce se afla în Ladakh, Roerich a notat: “Scrierile lama-şilor pomenesc cum Hristos a preaslăvit-o pe femeie, pe Mama Lumii, şi ce credea Iisus despre aşa-numitele miracole.”

Un pasaj lung din cartea Altai Himalaya, înregistrat în timpul şederii la Leh, comentează unele opinii despre legenda lui Iisus: “Un hindus de bună credinţă a spus lucruri pline de miez despre manuscrisul vieţii lui Issa: «De ce consideraţi voi ca fiind de la sine înţeles că Issa a fost în Egipt în timpul absenţei sale din Palestina? Este firesc ca el să-şi fi petrecut anii de tinereţe studiind. Ceea ce a învăţat el în acea perioadă a influenţat în mod direct predicile lui de mai târziu. Care sunt sursele la care duc aceste predici? Ce elemente egiptene există în predici? Şi de ce nu am vedea în ele elemente budiste sau de filosofie indiană? Este dificil să înţelegem de ce peregrinările lui Issa pe drumul caravanelor, în India şi în regiunea ocupată acum de Tibet sunt atât de vehement negate. »”

Deşi nu este nici o îndoială că Roerich cunoştea legenda lui Notovici, el a descoperit noi surse care confirmau existenţa acesteia şi a publicat şi materiale despre sfântul Issa din manuscrise care nu au fost reproduse de Notovici.

Am prezentat relatările acestor 3 călători în Asia pentru a arăta că legenda Sfântului Issa este cât se poate de vie şi răspândită în India şi în Tibet. La acestea se pot adăuga şi alte mărturii, care au fost incluse în excelentul studiu al lui Elisabeth Clare Prophet intitulat “Anii pierduţi ai lui Iisus”. Celor sceptici care vor ridica din umeri şi vor spune: “astea-s poveşti…”, le vom răspunde că “nu iese fum fără foc”. La urma urmelor, nu există nici o dovadă clară că Iisus ar fi fost în Nazaret între 12 şi 30 de ani… Poate cronovizorul părintelui Pellegrino Ernetti ne-ar putea ajuta la restabilirea adevărului, dar aceasta este o altă istorie.

Fragmente din manuscrisul despre viaţa lui Iisus în India şi în Tibet

“Fă un miracol”, i-au spus preoţii, “şi lasă-l pe Dumnezeul tău să ne distrugă zeii, dacă zeii noştri îl umplu de dispreţ.”

Dar Issa a spus: “Minunile Dumnezeului meu au fost făcute încă din prima zi în care universul a fost creat. Ele se săvârşesc în fiecare zi şi în fiecare clipă. Acela care nu le vede, este lipsit de unul dintre cele mai minunate daruri ale vieţii.” (VII, 4-5)

Şi Issa a spus: “Să nu credeţi în minunile săvârşite de mâna omului, pentru că doar acela care domină natura este capabil de a face tot ceea ce este supranatural, în timp ce omul este lipsit de puterea de a sta în calea mâniei vânturilor sau de a împrăştia ploaia.

Cu toate acestea, există un singur miracol pe care omul îl poate realiza: atunci când, plin de o credinţă sinceră, el hotărăşte să smulgă din rădăcina inimii sale toate gândurile rele şi când, pentru a-şi atinge acest scop, el respinge toate căile cele necinstite.” (XI, 7-8)

*****

“Taina naturii este în mâna lui Dumnezeu, căci lumea, înainte de a apărea, a existat în adâncimile gândului său divin. Ea a devenit materială şi vizibilă la voinţa celui Preaînalt.”

“Când vă adresaţi Lui, să deveniţi din nou ca nişte copii. Pentru că voi nu cunoaşteţi nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul, şi numai Dumnezeu este stăpânul tuturor timpurilor.”

(XI, 14-15)