O pace realistă / Războiul i-a învățat pe Zelenski și pe belicoșii Macron, Starmer și Merz să își recunoască limitele, iar înțelept ar fi să nu le confunde cu lașitatea

Când balanța puterii se înclină tot mai clar în favoarea Rusiei, insistența asupra unei „păci juste” devine un pretext pentru refuzul de a admite realitatea. Ucraina și aliații europeni se confruntă acum cu o asemenea disonanță. Pe de o parte, Zelenski spune că vrea să-și păstreze „demnitatea” și să lupte în continuare. Pe de altă parte, trupele rusești avansează zilnic, iar linia frontului se deplasează inexorabil. Astfel, planul în 28 de puncte propus de administrația Trump nu este o ofertă de lux, ci un ultimatum rezultat dintr-o ecuație militară, economică și politică crudă.

„Ucraina oricum pierde teritoriu. E un război scăpat de sub control, un masacru”, a subliniat Trump. Afirmația, oricât de nepopulară ar părea la Londra, Berlin sau Paris, reflectă o realitate pe care Kievul nu o poate ignora prea mult timp. Zelenski însuși a recunoscut gravitatea momentului: „Orice metal, oricât de tare ar fi, poate ceda”. Chiar dacă Ucraina continuă să primească sprijin retoric din partea liderilor europeni, resursele sale umane și materiale se epuizează rapid. Iar aliații occidentali încep să arate semne clare de oboseală. Europa devine un perdant și mai mare în perspectiva continuării războiului.

Este iluzoriu și chiar stupid să crezi că se poate impune o „pace justă” în absența unei poziții de forță. Jean-Noël Barrot, ministrul francez de Externe, declară cu patos, de parcă s-ar afla în tranșeele din Donbas: „Pacea nu poate să fie capitularea”. Totuși, dacă continuarea războiului duce inevitabil la pierderi teritoriale suplimentare și la colapsul capacității de apărare a Ucrainei, atunci refuzul de a negocia nu este eroism, ci imprudență tragică. Sinucidere. Prostie curată.

Planul în 28 de puncte oferă o ieșire negociată care, deși dură pentru Kiev, ar putea salva zeci de mii de vieți și infrastructură de zeci de miliarde de euro. Americanii propun o înghețare a frontului, garanții de securitate occidentale (fără aderare la NATO) și fonduri pentru reconstrucție din activele rusești înghețate. În schimb, îi solicită lui Zelenski concesii teritoriale și militare. Un compromis dificil, dar realist în contextul actual.

Europa, încă divizată cu privire la utilizarea celor 230 de miliarde de euro din activele rusești, nu mai poate promite Kievului un sprijin nelimitat, „până la ultimul ucrainean”. Zelenski riscă să rămână fără bani încă din 2026, un scenariu în care va pierde până și capacitatea de a negocia.

Liderii europeni beligeranți, precum Macron, este necesar să răspundă la o întrebare incomodă: care este planul lor concret pentru a inversa situația militară în favoarea Kievului? Vânzarea de avioane Rafale peste 5-10 ani? Trimiterea de trupe în Ucraina? Dacă acest plan nu există, sau reprezintă doar o prelungire a suportului actual (insuficient pentru a modifica soarta războiului), atunci susținerea unei lupte până la ultimul ucrainean devine o formă de iresponsabilitate vecină cu nebunia.

Într-un război, contează enorm să intuiești corect momentul strategic. Continuarea luptei fără o șansă realistă de victorie este doar o amânare a inevitabilului, cu un cost uman și economic exorbitant. Pace adevărată nu înseamnă întotdeauna victorie totală. Uneori, în fața unui echilibru de forțe disproporționat, pacea înseamnă salvarea a ceea ce mai poate fi salvat și oprirea vărsării de sânge.

Europa este necesar să se întrebe cât costă onoarea când prețul este viața oamenilor și perspectiva unui dezastru economic pe continent. Liderii care încă îndeamnă la maximalism, Macron, Merz și Starmer, riscă două aspecte: să prefacă Ucraina într-un teren însângerat plin de cadavre și să erodeze sprijinul intern, pe măsură ce costurile devin insuportabile pentru cetățenii europeni. Poate că adevărata demnitate de care vorbește Kievul este aceea a unui guvern care alege să salveze vieți, nu una care se iluzionează cu o victorie imposibilă.

Tot ce este excesiv devine neputincios. Refuzul excesiv de a accepta realitatea duce nu la victorie, ci la colaps. Dacă Zelenski și liderii europeni aleg să prelungească conflictul în numele unor idealuri intangibile, vor plăti un preț în sânge și ruine ce va întrece cu mult suferința generată de o pace imperfectă, dar imediată.

Așadar, am depășit demult momentul pentru retorica goală, plină de eroism din spatele tastaturii. Europa are nevoie de „realism strategic”. Trump poate fi controversat, dar observația sa despre lipsa de cărți în mâna Ucrainei este imposibil de contrazis.
O pace care salvează vieți și oprește distrugerea ar fi preferabilă unei ipocrite „demnități”, care nu mai are teren sub picioare.

Citiți și:
„Săriți, Capitularea!” – Vodevilul Petrică și Lupul, pe scena teatrului din Kiev, în varianta belicoasă
De ce a fost exclusă Europa de la negocierile de pace dintre SUA și Rusia? – Ce spune Putin

yogaesoteric
7 decembrie 2025