O perspectivă inedită şi cutremurătoare asupra abuzurilor şi persecuţiilor autorităţilor române în cazul lui Gregorian Bivolaru (2)
Gregorian Bivolaru, din nou primul pe lista primelor zece persoane cele mai căutate („Most wanted”), pe care s-a aflat atât înainte, cât şi după „revoluţie”
de Maria Nicola
Citiţi aici prima parte a acestui articol:
Despre „dubla ipostază” a lui Gregorian Bivolaru, românul cu cele mai multe portrete robot realizate de Poliţia română
În articolul anterior am prezentat în detaliu situaţia duală în care se prezintă Gregorian Bivolaru în faţa autorităţilor române, din perspectiva falsului diagnostic psihiatric care i-a fost pus, în mod abuziv, în 1989. Datorită acestuia s-a creat, în noul regim politic de după 1989, o situaţie foarte stranie a acestui caz, care s-a perpetuat până în prezent: autorităţile responsabile de această situaţie au refuzat să îi modifice diagnosticul psihiatric de „persoană iresponsabilă”, dar, pe de altă parte, el a fost urmărit penal şi judecat ca şi cum nu ar exista acest diagnostic. Iată deci că cei care trag din spate sforile persecuţiilor împotriva lui Gregorian Bivolaru au încercat să tragă cât mai multe foloase din abuzurile care s-au realizat, de-a lungul timpului, împotriva mentorului MISA, atât pentru a-l denigra, cât şi pentru a încerca cu disperare să-l aducă, nevinovat, după gratii.
O altă semnificativă „continuitate” a persecuţiilor la adresa lui Gregorian Bivolaru se referă la faptul că atât în timpul regimului comunist, cât şi după revoluţie, Gregorian Bivolaru s-a aflat pe lista celor zece persoane considerate a fi „cele mai periculoase”, sau altfel spus, „Most wanted”. Pe vremea lui Ceauşescu, aceasta însemna: care trebuiau prinse şi închise oricum, indiferent de mijloace. Se pare că şi acum această semnificaţie mârşavă s-a păstrat, chiar dacă uneori autorităţile se mai prefac a respecta legea şi drepturile cetăţeneşti, doar „de ochii lumii”.
Imediat după evenimentele din martie 2004, Poliţia română s-a grăbit să îl plaseze pe Gregorian Bivolaru pe lista persoanelor cele mai căutate, listă pe care de regulă se găsesc infractorii consideraţi a fi cei mai periculoşi, şi aceasta fără a ţine cont de ilegalităţile comise în urmărirea penală a lui Gregorian Bivolaru. Astfel, în martie 2004 el a fost arestat în mod abuziv pentru că, chipurile, ar fi încercat să părăsească ilegal ţara, dar totuşi la momentul respectiv el nu avea niciun fel de interdicţie de a părăsi ţara şi nici măcar nu era dat în urmărire. Situaţia seamănă înspăimântător cu arestarea sa din 1984, pentru evadare din arestul Securităţii, fără a se preciza totuşi în documentele oficiale nicio infracţiune pentru care el ar fi trebuit iniţial să fie închis.
Motivul pentru care justifica Poliţia română plasarea lui Gregorian Bivolaru în capul listei persoanelor cel mai căutate, după 2004, era un mandat de arestare pentru o presupusă relaţie sexuală cu o minoră – pe baza căreia s-a emis şi un mandat internaţional, care a reprezentat un nou record în cazul Bivolaru: acesta fiind singura persoană de pe mapamond urmărită pentru un asemenea „motiv”! Dacă mai adăugăm şi „detaliul” extrem de semnificativ că minora în cauză a contestat existenţa acestei relaţii şi a reclamat abuzurile procurorilor care au încercat să o forţeze să semneze declaraţii mincioase, obţinem un tablou de-a dreptul grotesc al Justiţiei române.
Oare cum se prezintă situaţia în cazul adevăraţilor infractori din România, dacă Gregorian Bivolaru – mereu acuzat, dar până acum dovedit întotdeauna a fi nevinovat – este declarat cu surle şi trâmbiţe a fi cel mai periculos infractor din România?! Căci la urma urmei, asta ar însemna plasarea lui pe această listă. Tot Gregorian Bivolaru este „deţinătorul” – sau mai precis victima – şi a unui alt inedit record: el este românul cu cel mai multe portrete robot realizate de Poliţie, mai precis lui i s-au făcut 12 portrete robot – aşa cum a avut grijă să ne informeze, de-a lungul timpului presa. Ori, ce a făcut Gregorian Bivolaru ca să fie atât de hăituit, urmărit, persecutat?
Cea mai iresponsabilă şi cutremurătoare deviaţie care a pornit de la această listă „Most wanted” este campania de presă din anul 2005 lansată de ziarele masonice Ziua şi Gardianul, care a cooptat posturile TV Realitatea TV, Prima TV, şi B1 TV, pentru „prinderea lui Gregorian Bivolaru”. Extrem de semnificativ, campania a fost lansată pe 24 ianuarie, adică în ziua aniversară a masoneriei româneşti şi a constat din difuzarea repetată a unor spoturi de reclamă şi publicarea zilnică a unor anunţuri care ofereau nici mai mult nici mai puţin decât suma de 50 de milioane de lei persoanelor care ar fi oferit informaţii utile pentru prinderea Gregorian Bivolaru. Iată cum începea acest anunţ: „Ziua şi Gardianul ajută Justitia! Cotidianele „Gardianul” si „Ziua” acorda o recompensa de 50 milioane de lei celor care ofera informatii esentiale pentru prinderea liderului MISA, Gregorian Bivolaru! El se afla in Romania!”
Despre a ajuta justiţia… oare aşa să fie? Niciunul dintre ziarele şi posturile TV implicate în această campanie nu au făcut niciodată vreo acţiune similară pentru prinderea vreunui infractor dovedit sau a unei persoane date în urmărire, sau dispărute! Citiţi aici analiza pe care yogaesoteric a făcut-o la momentul respectiv asupra acestei revoltătoare campanii:
BIZAR: Cât valorează pentru masoni Gregorian Bivolaru?
Acea abjectă campanie de presă – şi costurile imense pe care ea le-a implicat – au demonstrat că, într-adevăr, Gregorian Bivolaru este o persoană considerată foarte periculoasă pentru anumite cercuri de interese, prin întreaga activitate pe care o desfăşoară: atât cea spirituală, de a preda yoga, cât şi cea publicistică, prin demascarea unor cutremurătoare adevăruri privind secta satanică a francmasoneriei mondiale. Această mizerabilă campanie ar trebui să dea de gândit tuturor acelora care încă nu realizează dimensiunea abuzurilor şi persecuţiilor la care este supus mentorul MISA în România.
După ce Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia, Poliţia română nu s-a sinchisit să îl scoată pe acesta de pe lista Most Wanted, iar mass-media a speculat din plin indolenţa Poliţiei. De-a lungul anilor care au urmat, ori de câte ori presa dorea să mai scrie mizerii despre MISA şi nu avea motiv, publica articole despre lista „Most wanted” a Poliţiei române. În anul 2007, un grup de yoghini au mers în audienţă, pentru a solicita scoaterea lui Gregorian Bivolaru de pe această listă. Deşi era vorba de o iniţiativă personală, ei au fost totuşi însoţiţi de un avocat care i-a ajutat să-şi pledeze legal cauza. Răspunsul chestorului de Poliţie care i-a primit atunci în audienţă a fost de-a dreptul batjocoritor, el invocând faptul că Poliţia română nu a fost contactată de autorităţile suedeze pentru a confirma faptul că Gregorian Bivolaru a primit azil politic şi, de aceea, ei nu au operat nicio modificare în statutul său.
Nici după ce a fost achitat de două instanţe de judecată pentru „faptele” pentru care fusese emis mandatul de arestare din 2004 („fapte” despre care instanţa a decis că nu au existat), Gregorian Bivolaru nu a fost scos de pe lista persoanelor celor mai căutate din România. De-abia într-un final, în anul 2011, s-a operat această modificare. Dar ea a fost de scurtă durată, căci după o virulentă campanie de presă care a durat doar două zile, Poliţia s-a decis să îl repună pe Gregorian Bivolaru în capul listei Most Wanted. Detalii ale acestui straniu incident în:
Comunicat de presă 23 martie: Presa este cea care comandă Poliţiei, în România!!!
Revenind la continuitatea persecuţiilor la adresa lui Gregorian Bivolaru, alt element extrem de semnificativ este faptul că acelaşi procuror care l-a anchetat în 1984, pe nume Grigore Anton Chaborski a fost acela care s-a ocupat de cazul Gregorian Bivolaru şi MISA şi după 1989, el fiind implicat inclusiv în dosarele elaborate – la comanda politică a lui Adrian Năstase, aşa cum s-a consemnat în stenogramele secrete ale PSD – în 2004. Acest procuror care a fost la curent cu întreaga înscenare a unor infracţiuni de drept comun în 1984, aşa cum se proceda în perioada comunistă cu persoanele închise pe motive politice, a instrumentat noi dosare, la comandă politică, pentru mentorul MISA şi după 1984. Dintre toţi procurorii din România (peste 2500), cum se face că acelaşi personaj instrumentează dosarele fabricate împotriva lui Gregorian Bivolaru, sub două regimuri politice diferite?
În aceste condiţii, având în vedere toate aceste revoltătoare abuzuri şi persecuţii, realizate deseori cu concursul şi acoperirea mass-mediei, nu ne mai mirăm deloc de faptul că tot mai multe personalităţi politice occidentale intervin pe cale diplomatică pentru a cere explicaţii statului român referitoare la cazul Gregorian Bivolaru, în ceea ce priveşte încălcarea drepturilor cetăţeneşti fundamentale (şi încălcarea prezumţiei de nevinovăţie).
Nu ştim cum se face că, şi după ce două instanţe l-au găsit nevinovat pe Gregorian Bivolaru, mass-media îl prezintă pe acesta tot ca şi cum ar fi vinovat… deci este vorba mai mult decât de încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, este vorba de o denigrare intenţionată, cu o vădită rea-voinţă şi de o continuă incitare la ură, violenţă, dispreţ. Mass-media creează şi în prezent o presiune continuă asupra opiniei publice, dar şi asupra autorităţilor, iar aceasta demonstrează din nou şi din nou cât de întemeiat a fost verdictul Curţii supreme din Suedia atunci când i-a acordat azil politic lui Gregorian Bivolaru.
Citiţi şi:
În timp ce infractorul Adrian Năstase, care a fost condamnat la doi ani de închisoare, se lăfăie în Parlament, Gregorian Bivolaru, căruia i-au fost recunoscute de către justiţie nevinovaţia şi statutul de persecutat politic, este dat în urmărire generală de către presă!
Avem dovada! În cazul MISA-Gregorian Bivolaru poliţia politică a continuat şi după 1990!
yogaesoteric
27 martie 2012