Oameni sub vremuri

Este fascinant să observăm cum, într-o pandemie, democrațiile occidentale se preschimbă rapid în societăți totalitare închise bazate pe observații pe scară largă, pe reducerea drepturilor și libertăților civile și pe instituirea unui sistem de represiune din ce în ce mai dur.

În Italia au fost introduse pașapoarte verzi care conțin profilul sanitar al unei persoane, precum: denumirea vaccinului, regularitatea executării vaccinării, temperatura, pulsul, tensiunea arterială etc., posesorul deținând anumite oportunități și drepturi politice. Prin urmare, acest fapt a provocat groază nu numai în rândul populiștilor, al non-naționaliștilor extremi și al antivacciniștilor, ci și în rândul unor filosofi sistemici de stânga, cum ar fi Giorgio Agamben și Massimo Cacciari.

Agamben se ocupă de mult de problema unei așa-numite „vieți lipsite de conținut”, posibilă atunci când presiunea sistemului politic ajunge chiar în miezul biologicului uman, pătrunde în trupul său și încearcă să-l controleze la nivel biochimic. Or, o ființă prinsă-n dictatura supremă se preschimbă exact într-un obiect biologic, determinat de un set de indicatori sanitari. Totalitarismul real încearcă să controleze nu numai conștiința, ci și trupul. După Giorgio Agamben, toate acestea reprezintă sfârșitul omului și triumful celor mai dezgustătoare sisteme politice imaginabile. În scrierile sale a subliniat, nu o singură dată, că cel mai avangardist și perfect exemplu de „viață lipsită de conținut” a fost situația prizonierilor din lagărele de concentrare naziste, deoarece prizonierii din cadrul lor nu erau considerați deloc ființe umane.

Iar acum, cel care și-a dedicat întreaga viață criticării biopoliticii criminale inumane a naziștilor, descriind structurile sale atât din partea călăilor, cât și din partea victimelor, s-a confruntat cu un aspect similar în zilele actuale, dar nu într-un lagăr de concentrare, ci într-o societate liberal-democratică. A fost îngrozit să recunoască în măsurile guvernului italian Draghi, susținut de populiștii de stânga și de dreapta, care aparțin Mișcării Cinci Stele și Partidului Liga Nordului condus de Matteo Salvini, toate semnele celor mai radicale și mai inumane dictaturi bio-politice.

Aproape aceeași situație ca în Italia se regăsește într-o altă țară europeană, care este considerată o vitrină a democrației, în Franța. Aici, guvernul Macron a decis vaccinarea obligatorie a unei game foarte largi de profesii și a introdus un sistem de permise sanitare. Aceste permise, precum pașapoartele verzi din Italia, conțin date digitalizate cu privire la toți indicii bio-sanitari ai unei persoane. Așadar, trupul uman este plasat într-un sistem total de observare, control și contabilizare, iar restricțiile ce pot fi întâmpinate constau în faptul că, spre exemplu, dacă ați uitat să luați dimineața un medicament (prescris NUMAI de către personal medical autorizat, devenind în timp imposibilă situația din momentul de față, când se pot achiziționa din farmacii diverse medicații/remedii fără aprobarea vreunui medic), atunci ușile metroului nu se vor deschide în fața dumneavoastră. Știință-ficțiune, vor spune scepticii… Astăzi, da, mâine se va preschimba într-un fapt obișnuit!

Ceea ce ne va fi tuturor greu de acceptat este că de la controlul sanitar la represiunea politică este o distanță extrem de mică. Epidemia din Franța a devenit un pretext pentru interzicerea acțiunilor de opoziție politică față de Macron – o mișcare largă la nivel național a „vestelor galbene”, care a început chiar înainte de pandemie, care era în continuă creștere, iar acum, sub pretextul coronavirusului, a fost interzisă.

Acesta este modul în care democrațiile europene, una după alta, descoperă că dictatura sanitară și nazismul pandemic sunt forme de guvernare foarte convenabile. Acolo unde democrația implică dezbateri, discuții, acorduri și compromisuri, sirenele de ambulanță și poliția pot simplifica foarte mult atât luarea deciziilor, cât și punerea lor în aplicare. Fascismul sanitar se dovedește a fi profitabil, ieftin și eficient.

Prețul pe care umanitatea îl plătește pentru confortul financiar și nu numai al elitelor este al unui spectacol ciudat, grotesc, prin care ne este invadată nu numai viața privată, ci și organismul nostru, al fiecăruia dintre noi. Trupul devine astfel gol, fără spirit și inexpresiv pentru totalitatea fenomenelor care presupun controlul medical electronic.

Și-atunci, este posibil să alegem ALTCEVA sau pe ALTCINEVA într-o închisoare națională sau globală? Eu cred că da, avem câteva soluții! Voi ce ziceți?

Autor: George Panait

Citiți și:
Giorgio Agamben: Biosiguranța, noua apocalipsă modernă! Mai poate fi definită societatea noastră ca fiind umană?
C. J. Hopkins: „Noua Normalitate” mai poate fi încă oprită (1)

yogaesoteric
6 octombrie 2021