Omagiu pentru un războinic sponsorizat de industria morții

Lindsey Graham a murit pe 11 iulie, la 71 de ani, după „o boală scurtă și fulgerătoare”. A doua zi dimineața, Europa oficială era deja în doliu. Bruxelles-ul i-a adus un omagiu emoționant „pentru sprijinul acordat Ucrainei”, liderii europeni s-au întrecut în superlative (inclusiv Oana Țoiu, LOL), iar Donald Trump a decretat pe Truth Social că a pierdut „unul dintre cei mai mari oameni și senatori” pe care i-a cunoscut vreodată. Un „adevărat patriot american”. Un membru al familiei, nici mai mult, nici mai puțin.

Este, fără îndoială, un tablou mișcător. Devine, însă, ceva mai complicat dacă deschidem, indiscret, registrele publice de la OpenSecrets. Acolo aflăm că patriotul neobosit a încasat de-a lungul carierei de politician peste 1,16 milioane de dolari de la industria apărării (cu Boeing și Lockheed Martin în topul donatorilor), bani la care se adaugă generozitatea grupurilor pro-Israel, cu Republican Jewish Coalition în fruntea listei. În 2015, comitetul său de finanțare a campaniei prezidențiale, numit cu o candoare dezarmantă „Security is Strength” („Securitatea este Putere”), era alimentat de contractori de armament. Graham însuși a rezolvat orice dilemă hermeneutică: „Dacă aș fi contractor de apărare, aș fi mare fan al lui Lindsey Graham.” Măcar atât i se poate recunoaște, o sinceritate pe care puțini sponsori și-o permit.

Cu asemenea fani, pozițiile sale veneau de la sine. Graham a fost, decenii la rând, cea mai zgomotoasă voce pentru bugete militare tot mai mari, sancțiuni „anti-dictaturi” tot mai dure și ajutor tot mai consistent pentru Kiev. Era șoptitorul Senatului la urechea lui Trump, după cum l-a numit revista Politico. Într-o discuție filmată cu Zelenski, senatorul american a livrat fraza care ar merita gravată pe frontispiciul omagiului european: rușii mor, iar asta ar fi „cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată”.

Și ce mai investiție, într-adevăr! Rămâne de discutat doar cine a încasat dividendele și cine a plătit factura. La o primă evaluare, acționarii de la Boeing și Lockheed Martin (sponsorii principali ai lui Graham) au încasat vârtos, iar Europa (cu inflație până la cer, facturi la energie & armament și milioanele de refugiați) a plătit cu vârf și îndesat. Și încă mai plătește, până la ultimul ucrainean. Sau până la victoria finală – nimeni nu știe cu exactitate, însă banii continuă să curgă în valuri, în conturile firmelor americane.

Cea mai instructivă piesă din dosarul Graham rămâne duetul cu Trump. În 2015, senatorul îl descria pe viitorul său bun prieten drept „un bigot rasist, xenofob și religios”. Senatorul spunea că Trump „nu reprezintă valorile pentru care luptă bărbații și femeile în uniformă”. Și recomanda electoratului o soluție simplă: „Spuneți-i lui Donald Trump să se ducă d**cului.” Unsprezece ani mai târziu, același Trump suspina la postul NBC că Lindsey „era ca un membru al familiei”. Între „go to hell” și „membru al familiei” încape, se pare, o întreagă carieră politică americană. Și o lecție despre cât cântărește o convingere când o pui în balanță cu accesul la putere.

Aici stă, de fapt, stânjeneala noastră, a spectatorilor din Europa. Nu putem dovedi că Graham a fost „cumpărat”, întrucât convingerile lui războinice păreau extrem de autentice. Iar donatorii finanțează adesea politicieni cu care sunt deja pe aceeași lungime de undă. Tocmai asta ar fi problema: de la Bruxelles sau București este imposibil de deslușit unde se termina interesul personal al senatorului, unde începea interesul Americii și unde ar fi trebuit să înceapă acea etică minimă pe care o pretindem, naiv, marilor oameni de stat. Mai ales când la mijloc sunt zeci și sute de mii de morți în Iran, în Gaza (unde ONU spune că a fost genocid) sau în Ucraina (unde Trump tocmai se pregătea să impună noi sancțiuni dure, prin intermediul legii pregătite de Graham).

Merită, așadar, Graham omagiul Uniunii Europene, al unor cetățeni care au suportat și încă suportă costurile războiului întreținut cu atâta elan de senatorul american? Dacă ar fi să prezentăm „viața și opera” politicianului trecut la cele veșnice într-o localitate rurală din România, probabil că răspunsul oamenilor simpli ar fi mult mai direct și mai spumos decât ar putea fi în stare politicienii să admită vreodată: „un pervers, un criminal și un escroc”.

Pe care alde Ursula, Rutte și Țoiu s-au grăbit să-l omagieze, la semnalul nu foarte discret al lui Donald Trump.

Citiți și:
Sânge, petrol și șpăgi
Senatorul american Lindsey Graham: „Ucrainenii stau pe 10 până la 12 trilioane de dolari de minerale critice în țară. Nu vreau să dau acele active lui Putin, pentru a le împărtăși cu China”

yogaesoteric
25 iulie 2026